Ups, am auzic ca pe forum e vijelie.
Nu stiu de ce, dar de un timp incoace am avut impresia ca a fost o mare greseala sa fac acest forum. Intre timp eu m-am retras, nu intr-o maniera eleganta, recunosc, dar decat sa sterg tot, mai bine asa, cel putin asa credeam.
Uite ca aflu ca discutiile s-au intors spre partea etnica, ca daca tot e vorba de minoritate de ce nu? Si daca se da in noi, noi de ce sa nu dam in altii?
Stiti cum e cu aceasta minoritate etnica, adica cu ungurii din Romania? Bietii de noi, suntem ca sprispa casei: nici inauntru, nici afara. Ne-am obisnuit noi cu aceste lucruri, adica eu m-am obisnuit si zau ca mi-e bine si asa. Ce sa faci daca te-ai nascut aici? Ce sa faci daca te-ai nascut asa? Ca nu te vor nici unii, nici altii?! Lasa ca mergi mai departe cu ceea ce ai, adica tu cu tine si nici dracul nu e atat de negru pe cat pare.
Naiva cum sunt, credeam ca, cu cat treci prin mai multe cu atat inveti mai multe ( dar mai credeam si ca, cu cat esti mai destept, cu atat esti si mai responsabil de cei care nu sunt ca tine! – prostii demodate). Daca faci parte dintr-o minoritate intelegi ce inseamna acest lucru si nu te apuci sa dai in altii.
Si stiti ce mi se pare a fi mai trist?
Nu stiu de ce, dar am impresia ca exista si oameni care urla si se zbat tipand, fara sa se auda, impotriva discriminarii, dar care niciodata nu au trecut prin asa ceva. Mi se pare ca sunt cateva persoane care au vazut niste filme, au auzit niste chestii cum ca am fi discriminate, ca e nasol de noi si repede s-au revoltat impotriva tuturor care discrimeaza si impotriva tuturor care nu ne primesc cu bratele deschise, ba chiar si impotriva celor care nici nu au nimic de-a face cu noi.
Doamne, cand vom invata ceva? Ce ne facem cu aceasta generatie mai tanara care nu vrea sa asculte de nimeni ( nu ca asta ar fi o problema, e bine sa inveti lucrurile pe pielea ta, daca nu poti altfel ), dar care e plina de aceleasi prejudecati impotriva carora se revolta cu atata inflacarare?
Uka
hey hey! tare dor mi-a fost de voi ,am lipsit ceva timp dar acum sunt din nou alaturi de voi,lipsa mea o datorez unui proiect inter-cultural european,doar ce am venit din Germania ,o parte de pamant cu oameni lipsiti de prejudecati,o lume deschisa si foarte decenta. Va imaginati o plimbare in parc cu iubita de mana ,fara sa cada nici o baba de la balcon,fara priviri indiscrete,fara sosoteli la ureche,fara nici o aratare cu degetul ,fara cuvinte vulgare
lipsite de sens...doar tu cu ea si lumea la fel ca voi,nu exista "noi" ,nu exista "voi" exista respect! sunt convinsa ca Romania nu va fi nici macar 10 % din ce este Germania. Mi-a placut tare mult acolo ,locurile,oamenii ,mancarea si mai ales berea:))) daca vreti o vacanta in Germania nu stati pe ganduri merita toti banii si sincer e mai ieftina decat
Romania,daca aveti de gand pt o vacanta acolo ,cautati-ma va ajut cu drag .Acum trebuie sa ma apuc sa imi fac portofoliul cu proiectul dar mai scriem noi.
lipsite de sens...doar tu cu ea si lumea la fel ca voi,nu exista "noi" ,nu exista "voi" exista respect! sunt convinsa ca Romania nu va fi nici macar 10 % din ce este Germania. Mi-a placut tare mult acolo ,locurile,oamenii ,mancarea si mai ales berea:))) daca vreti o vacanta in Germania nu stati pe ganduri merita toti banii si sincer e mai ieftina decat
Romania,daca aveti de gand pt o vacanta acolo ,cautati-ma va ajut cu drag .Acum trebuie sa ma apuc sa imi fac portofoliul cu proiectul dar mai scriem noi.
legat de festival
s-a lansat site-ul oficial al campaniei "Esti Unica" si al Festiv. international Lesby 2009
www.estiunica.org
va arat si bannerul
Merci pentru info.
Mult succes!
P.S.
Ender, ai observat cum ma "pricep" la chestia cu codurile html?! - bravo Rita, iar faci ceva de care habar nu ai! Ei, important e ca mai si iese uneori!
www.estiunica.org
va arat si bannerul
Merci pentru info.
Mult succes!
P.S.
Ender, ai observat cum ma "pricep" la chestia cu codurile html?! - bravo Rita, iar faci ceva de care habar nu ai! Ei, important e ca mai si iese uneori!
mai sunt!
Ma gandesc la forum, la site, la blog. Parca toate au murit.
Forumul functioneaza, lumea scrie, da replici, dezbate, discuta sau doar “se aduna” langa o cafea. Faina idee un forum pe tema “ la o cafea…intre fete”! – in principiu.
Eu nu sunt omul forumurilor si al blogurilor.
Scriu cand am ceva de zis sau cand imi aduc aminte de cate ceva care, cred eu, merita sa fie povestit, macar pentru mine, ca sa nu uit eu ca momentele respective au fost traite de mine..
Forumul!!!
L-am facut pentru oamenii care poate cautau ceva de acest gen si nu aveau nimic, sau nu gaseau nimic. Merita o incercare.
Urmaresc cu mare interes ce va iesi din toata treaba asta, sincer.
Acum merge, dar pana cand? Cand se va plictisi tineretul de forum? Ce teme propun? Ce vreau de la mine ca administrator ( mare cinste, mare! )
Si apropo de tineret, e foarte interesant sa vezi cum gandeste tineretul….despre lume, despre sine, despre noi, lesbienele, “minoritate” si altele. Uneori ma inspaimanta, chiar si dupa ce imi zic pentru a treia oara ca tebuie sa raman calma, ca sunt mult prea tinere si ca lumea, oamenii sunt asa cum sunt.
Hai ca ma intristez si nu e bine. Hai sa vedem partea buna a lucrurilor!
Am dat de oameni care m-au ajutat mult, fara a avea ceva de castigat de pe urma acestui lucru. Le multumesc inca o data ( Ileana, Uka, Serine, Caterina – va multumesc ). Am dat de oameni care poate au zis “hai ca pot face ceva, de ce n-as face-o?” Am dat de persoane heterosexuale care s-au apropiat de noi si erau deschise. Pacat ca am intalnit o oarecare …. ostilate?...din partea nostra. Mereu repetam greseala “parintilor”, stiu, dar tot ma intristeaza.
Si hai sa ne gandim la partea frumoasa a lucrurilor!
Ce a fost acum 7-8 luni?
Nimic. Adica eu nu am dat de nimic.
Si ce e acum?
Acum nici nu mai caut!
Deci, cel putin pentru mine, lucrurile s-au schimbat radical. Si chiar asa este.
Dar ce are lumea?
Acum avem un site si toate episoadele din TLW traduse. Multumesc. ( lumea sa faca efortul de a temporiza aceste subtitrari ). Multumesc si pentru celelalte traduceri.
Avem o lista de bloguri faine, interesante, cel putin pentru mine.
Avem si un forum.
Urmeaza sa fac o asociatie, organizatie, uniune – glumesc! ( sper )
Si daca scriu cand am ce zice sau cand imi aduc aminte de ceva care, cred eu, merita sa fie zis, macar sa nu uit eu, de ce am scris toate acestea?
Pentru ca… ma doare capul si sunt obosita.
Dar hai sa inchei cu ceva vesel! Citesc o carte foarte faina, “Ghidul autostopistului galactic”, v-o recomand. O combinatie intre SF si comedie. Bestiala carte pentru a rade si cu ficatul.
Forumul functioneaza, lumea scrie, da replici, dezbate, discuta sau doar “se aduna” langa o cafea. Faina idee un forum pe tema “ la o cafea…intre fete”! – in principiu.
Eu nu sunt omul forumurilor si al blogurilor.
Scriu cand am ceva de zis sau cand imi aduc aminte de cate ceva care, cred eu, merita sa fie povestit, macar pentru mine, ca sa nu uit eu ca momentele respective au fost traite de mine..
Forumul!!!
L-am facut pentru oamenii care poate cautau ceva de acest gen si nu aveau nimic, sau nu gaseau nimic. Merita o incercare.
Urmaresc cu mare interes ce va iesi din toata treaba asta, sincer.
Acum merge, dar pana cand? Cand se va plictisi tineretul de forum? Ce teme propun? Ce vreau de la mine ca administrator ( mare cinste, mare! )
Si apropo de tineret, e foarte interesant sa vezi cum gandeste tineretul….despre lume, despre sine, despre noi, lesbienele, “minoritate” si altele. Uneori ma inspaimanta, chiar si dupa ce imi zic pentru a treia oara ca tebuie sa raman calma, ca sunt mult prea tinere si ca lumea, oamenii sunt asa cum sunt.
Hai ca ma intristez si nu e bine. Hai sa vedem partea buna a lucrurilor!
Am dat de oameni care m-au ajutat mult, fara a avea ceva de castigat de pe urma acestui lucru. Le multumesc inca o data ( Ileana, Uka, Serine, Caterina – va multumesc ). Am dat de oameni care poate au zis “hai ca pot face ceva, de ce n-as face-o?” Am dat de persoane heterosexuale care s-au apropiat de noi si erau deschise. Pacat ca am intalnit o oarecare …. ostilate?...din partea nostra. Mereu repetam greseala “parintilor”, stiu, dar tot ma intristeaza.
Si hai sa ne gandim la partea frumoasa a lucrurilor!
Ce a fost acum 7-8 luni?
Nimic. Adica eu nu am dat de nimic.
Si ce e acum?
Acum nici nu mai caut!
Deci, cel putin pentru mine, lucrurile s-au schimbat radical. Si chiar asa este.
Dar ce are lumea?
Acum avem un site si toate episoadele din TLW traduse. Multumesc. ( lumea sa faca efortul de a temporiza aceste subtitrari ). Multumesc si pentru celelalte traduceri.
Avem o lista de bloguri faine, interesante, cel putin pentru mine.
Avem si un forum.
Urmeaza sa fac o asociatie, organizatie, uniune – glumesc! ( sper )
Si daca scriu cand am ce zice sau cand imi aduc aminte de ceva care, cred eu, merita sa fie zis, macar sa nu uit eu, de ce am scris toate acestea?
Pentru ca… ma doare capul si sunt obosita.
Dar hai sa inchei cu ceva vesel! Citesc o carte foarte faina, “Ghidul autostopistului galactic”, v-o recomand. O combinatie intre SF si comedie. Bestiala carte pentru a rade si cu ficatul.
festival!!!!! 09 - 15 februarie 2009
Si eu care credeam ca nu se intampla nimic in tara aceasta!
Vorbesc despre Festivalul International Lesby care se va organiza in perioada 09-15 februarie, in Cluj!!!!!!!!!!!
Urmeaza sa se lanseze si site-ul oficial al festivalului. Pana atunci va dau o alta adresa:
http://www.infonewsgay.page.tl/Festivalul-International-Lesby.htm
Asteptam cu nerabdare vesti!
Multumesc pentru informatie.
Mult succes in continuare!
Vorbesc despre Festivalul International Lesby care se va organiza in perioada 09-15 februarie, in Cluj!!!!!!!!!!!
Urmeaza sa se lanseze si site-ul oficial al festivalului. Pana atunci va dau o alta adresa:
http://www.infonewsgay.page.tl/Festivalul-International-Lesby.htm
Asteptam cu nerabdare vesti!
Multumesc pentru informatie.
Mult succes in continuare!
Salut, Ender
Mi-a placut ce ai scris. Cam la fel stau lucrurire si in cazul meu. Si nu mi-e atat de TV si muzica, cat mai ales de carti. Mai demult, when I was young, nu exista an in care sa nu citesc ciclul “Dune”, “De veghe in lanul de secara” si “Micul print”. Acum nu mai pot. Incerc. In fiecare an am cateva tentative, dar nu mai merge. Ce se intampla? Tu intelegi?
Nu am mai citit nici Orson Scott Card de ceva timp. La fel cum nu am mai citit nici Arthur C. Clarke.
“Jocul lui Ender” a fost foarte fain, dar “Vorbitor in numele mortilor” m-a prins de tot.
As fi vrut sa fiu un astfel de vorbitor. Sa mergi sa vorbesti despre un om. Sa-l iubesti atat de mult incat sa poti spune despre el lucruri bune si rele deopotriva si in continuare sa-l respecti si sa vorbesti despre viata lui, mi se parea ceva extraordinar.
“Xenocid”, cu ritualul acela ciudat de purificare m-a facut sa ma gandesc la o groaza de lucruri. In ce masura ritualurile nostre religioase sunt mai logice decat urmarirea fibrelor unei podele?
Sunt lucruri interesante. In coninuare mi se par interesante.
Ce s-a intamplat intre timp de nu mai am rabdare sa citesc astfel de lucruri?
Nu am mai citit SF de foarte mult timp desi, si azi mi se intampla sa ma satur de tot ce vad si sa vreau sa privesc in viitor. La fel ca alta data, stiu si acum ca eu nu am imaginatia necesara pentru a crea acest viitor ( sau nu vreau sa stiu de viitorul pe care il pot crea eu ), dar nu mai am rabdare, interes sau naiba stie ce, pentru a citi ideile altora.
Iar mi se confirma idea ca timpul nu ne da, ci mai degraba ne ia ceva.
Mi-a placut ce ai scris.
Da-i bataie, vorbitorule. Mult success, orice ai urmari.
Nu am mai citit nici Orson Scott Card de ceva timp. La fel cum nu am mai citit nici Arthur C. Clarke.
“Jocul lui Ender” a fost foarte fain, dar “Vorbitor in numele mortilor” m-a prins de tot.
As fi vrut sa fiu un astfel de vorbitor. Sa mergi sa vorbesti despre un om. Sa-l iubesti atat de mult incat sa poti spune despre el lucruri bune si rele deopotriva si in continuare sa-l respecti si sa vorbesti despre viata lui, mi se parea ceva extraordinar.
“Xenocid”, cu ritualul acela ciudat de purificare m-a facut sa ma gandesc la o groaza de lucruri. In ce masura ritualurile nostre religioase sunt mai logice decat urmarirea fibrelor unei podele?
Sunt lucruri interesante. In coninuare mi se par interesante.
Ce s-a intamplat intre timp de nu mai am rabdare sa citesc astfel de lucruri?
Nu am mai citit SF de foarte mult timp desi, si azi mi se intampla sa ma satur de tot ce vad si sa vreau sa privesc in viitor. La fel ca alta data, stiu si acum ca eu nu am imaginatia necesara pentru a crea acest viitor ( sau nu vreau sa stiu de viitorul pe care il pot crea eu ), dar nu mai am rabdare, interes sau naiba stie ce, pentru a citi ideile altora.
Iar mi se confirma idea ca timpul nu ne da, ci mai degraba ne ia ceva.
Mi-a placut ce ai scris.
Da-i bataie, vorbitorule. Mult success, orice ai urmari.
Anunt!!!
ajutor!!!!
cineva mi-a cerut subtitrare pentru filmul "Girl play", dar nu am gasit decat in spaniola. ma poate ajuta cineva???
cineva mi-a cerut subtitrare pentru filmul "Girl play", dar nu am gasit decat in spaniola. ma poate ajuta cineva???
Forum
Salut, lume
Uite ca am mai vorbit cu cateva persoane si iar a aparut ideea de a face un forum. Aceasta idee mi-a fost sugerata de mai demult, dar nu prea stiam cum si cu ce se mananca. Nu acest lucru m-a oprit! Mi s-a intamplat la fel si in cazul site-ului si al blog-ului, dar am gasit oameni care sa ma ajute si ambele merg. Nu prea stiam cu ce sa incep. Nici acum nu stiu, dar uite ca am facut un forum. ( FORUM www.lesbianlife-romania.amforum.net - suna haios acest amforum, varianta avemforum nu era! oricum, mi s-a alocat automat. )
Am in minte un comentariu primit acum ceva timp. Persoana care a lasat comentariul zicea ca nu are cu cine sa vorbeasca.
Mai am in minte vreo doua mail-uri in care mi se cerea sfatul vis-a-vis de o problema, mai precis de a spune familiei sau prietenilor despre orientarea sexuala.
Am in minte intrebarile altora si ale mele.
Ca urmare, iar m-am apucat de ceva la care ma pricep cum ma pricep la turnat de clopote sau la vanat balene.
Ei si? Daca exista posibilitatea si mai si cred in cateva lucruri ( ca e bine sa ai cu cine vorbi, ca sunt anumite lucruri despre care chiar trebuie sa vorbesti, dar mai ales cred in voi, in noi ), cine m-ar putea opri? Daca e nevoie de asa ceva, va merge.
Va astept/asteptam cu drag.
Uite ca am mai vorbit cu cateva persoane si iar a aparut ideea de a face un forum. Aceasta idee mi-a fost sugerata de mai demult, dar nu prea stiam cum si cu ce se mananca. Nu acest lucru m-a oprit! Mi s-a intamplat la fel si in cazul site-ului si al blog-ului, dar am gasit oameni care sa ma ajute si ambele merg. Nu prea stiam cu ce sa incep. Nici acum nu stiu, dar uite ca am facut un forum. ( FORUM www.lesbianlife-romania.amforum.net - suna haios acest amforum, varianta avemforum nu era! oricum, mi s-a alocat automat. )
Am in minte un comentariu primit acum ceva timp. Persoana care a lasat comentariul zicea ca nu are cu cine sa vorbeasca.
Mai am in minte vreo doua mail-uri in care mi se cerea sfatul vis-a-vis de o problema, mai precis de a spune familiei sau prietenilor despre orientarea sexuala.
Am in minte intrebarile altora si ale mele.
Ca urmare, iar m-am apucat de ceva la care ma pricep cum ma pricep la turnat de clopote sau la vanat balene.
Ei si? Daca exista posibilitatea si mai si cred in cateva lucruri ( ca e bine sa ai cu cine vorbi, ca sunt anumite lucruri despre care chiar trebuie sa vorbesti, dar mai ales cred in voi, in noi ), cine m-ar putea opri? Daca e nevoie de asa ceva, va merge.
Va astept/asteptam cu drag.
o alta "experienta"
Hai ca am uitat sa va povestesc o experienta extraordinara din viata mea. S-a intamplat nu prea demult s-o fi trait si pe aceasta.
E vorba de experienta de a cauta prin containere.
Lucrez in domeniul social si am de-a face cu oamenii care traiesc din asta, adica din tot ce gasesc prin gunoaiele aruncate de altii.
Facand si ceva voluntariat pe langa o asociatie franceza, am avut ocazia sa si mananc din ceea ce se poate “recupera” de acolo. Doamne, cata votca am mai baut dupa aceea! Mie imi placea ideea francezilor, ca nu suntem oamenii “albi”, oamenii “civilizati”, care le stiu pe toate mai bine si care ii vor educa pe altii. Imi aduc aminte de Eva, Doamne, cat de simpatica era! O femeie de vreo 45-50 de ani care avea tot timpul mainile murdare si care tot timpul cand “iesea in oras” isi tragea niste manusi de dantela si se farda, exagerat bineinteles, pentru a “arata ca o domana”. Mereu imi zicea de vreun inginer sau un doctor pe care il cunostea de ceva timp si la care urma sa se mute in curand, “peste vreo luna”. Imi povestea ce casa mare si minunata avea inginerul sau doctorul respectiv. Mereu imi zicea “Rituca, draga, saptamana viitoare primesc niste bani, cumpar o oala de 10 litri si fac niste sarmale cum nu ai mai mancat!”. Uneori era vorba de rata. Ce-o fi avut ea cu sarmalele si ratele, nu stiu! Ii placea sa-mi zica de matusa ei care canta la pian “la cele mai scumpe restaurante”, si de sotul ei care avea drept tata pe inginerul cutare, am uitat numele, dar cred ca pe vremuri era o persoana foarte importanta caci prea era mandra de aceasta descendenta. Eu o ascultam si tare imi era draga pentru toate povestile pe care mi le zicea. Ea mi-a dat sa manac niste chiftele “primite de la o doctorita care imi este prietena” in ziua in care nu o mai puteam refuza. Am mai mancat eu la ei, dar erau niste lucruri gatite in fata mea, chiftelele insa erau destul de greu de inghitit.
Si inapoi la experienta mea...niciodata nu am avut ocazia si nici intentia de a cauta eu insami prin containere. Asta pana cand nu am reusit sa arunc ceva desul de important pentru a fi nevoita sa traiesc aceasta experienta.
Habar nu aveti cat gunoi se poate strange in cateva ore! Habar nu aveti cat de norocoase va simtiti cand gasiti macar o bucata de lemn destul de ok pentru a nu fi nevoita sa umblati cu mainile printre coji de cartofi, scutece murdare si tot ce va puteti imagina.
Deci am gasit eu un instrument corespunzator si alaturi de un caine care manca ceva resturi de prajitura si se uita la mine cu niste ochi care parca imi ziceau “vino, colega, este loc pentru amandoi” am inceput marea cautare.
Nasol ca inaintea mea mai fusesera si altii. Nici o pungulita nu era intacta, toate erau rupte. Hai sa dau de gunoiul meu! - ca mi se parea logic s-o iau asa, si dai cu scormonitul. Mirific!
Sari tu dintr-o parte in alta a containerului, ca aici nu prea se arata nimic cunoscut, dar nici dincolo asa ca, hai inapoi si tot asa. Mai vine niste lume sa mai arunce gunoiul si tare iti vine sa le zici oamenilor “ va rog, aruncati in celalat container ca aici e mult prea mult” dar taci si iti vezi mai departe de treaba. Nu prea te intereseaza de cei care vin. Daca nu-i cunosti, nu-ti pasa de ei; daca ii stii, le vei explica situatia. Important e sa gasesti ceea ce cauti!
Stii ca daca vei gasi ceea ce cauti, vei rade si cu curul de toate acestea, dar deocamdata nu apare nimic cunoscut asa ca, disperata, incerci din nou in cealalta parte.
La un moment dat apar pachetele mele de tigari, niste cutii de bere pe care le bausem cu cateva zile in urma. Atee fiind, zic un "Doamne, iti multumesc!"
Recuperez ceea ce am arucat si incep sa rad. Ajung in casa si ma bag direct sub dus sperand ca nu va trebui sa mai fac asa ceva cat voi trai.
Pai asta e! Asa e!
Sunt oameni, oameni pe care ii cunosc, cu care stau de vorba, pe care ii ascul, cu care rad sau incerc sa-i fac sa rada si care fac zilnic aceasta treaba.
Nu e foarte placut, credeti-ma.
Te miri ca viseaza la ingineri, doctori, case mari cu niste bai cat un apartament, sau macar la oale mari pline cu sarmale?!
Sper ca Eva e bine. As vrea sa pot spera ca s-a mutat la inginerul, doctorul sau oricine are o casa mare, sau ca macar si-a cumparat o oala de 10 litri si a facut sarmalele sau rata aceea. O mai vad din cand in cand si stiu ca nu pot spera decat ca isi mai pastreaza visele.
O alta lume. Din nou o alta lume.
E vorba de experienta de a cauta prin containere.
Lucrez in domeniul social si am de-a face cu oamenii care traiesc din asta, adica din tot ce gasesc prin gunoaiele aruncate de altii.
Facand si ceva voluntariat pe langa o asociatie franceza, am avut ocazia sa si mananc din ceea ce se poate “recupera” de acolo. Doamne, cata votca am mai baut dupa aceea! Mie imi placea ideea francezilor, ca nu suntem oamenii “albi”, oamenii “civilizati”, care le stiu pe toate mai bine si care ii vor educa pe altii. Imi aduc aminte de Eva, Doamne, cat de simpatica era! O femeie de vreo 45-50 de ani care avea tot timpul mainile murdare si care tot timpul cand “iesea in oras” isi tragea niste manusi de dantela si se farda, exagerat bineinteles, pentru a “arata ca o domana”. Mereu imi zicea de vreun inginer sau un doctor pe care il cunostea de ceva timp si la care urma sa se mute in curand, “peste vreo luna”. Imi povestea ce casa mare si minunata avea inginerul sau doctorul respectiv. Mereu imi zicea “Rituca, draga, saptamana viitoare primesc niste bani, cumpar o oala de 10 litri si fac niste sarmale cum nu ai mai mancat!”. Uneori era vorba de rata. Ce-o fi avut ea cu sarmalele si ratele, nu stiu! Ii placea sa-mi zica de matusa ei care canta la pian “la cele mai scumpe restaurante”, si de sotul ei care avea drept tata pe inginerul cutare, am uitat numele, dar cred ca pe vremuri era o persoana foarte importanta caci prea era mandra de aceasta descendenta. Eu o ascultam si tare imi era draga pentru toate povestile pe care mi le zicea. Ea mi-a dat sa manac niste chiftele “primite de la o doctorita care imi este prietena” in ziua in care nu o mai puteam refuza. Am mai mancat eu la ei, dar erau niste lucruri gatite in fata mea, chiftelele insa erau destul de greu de inghitit.
Si inapoi la experienta mea...niciodata nu am avut ocazia si nici intentia de a cauta eu insami prin containere. Asta pana cand nu am reusit sa arunc ceva desul de important pentru a fi nevoita sa traiesc aceasta experienta.
Habar nu aveti cat gunoi se poate strange in cateva ore! Habar nu aveti cat de norocoase va simtiti cand gasiti macar o bucata de lemn destul de ok pentru a nu fi nevoita sa umblati cu mainile printre coji de cartofi, scutece murdare si tot ce va puteti imagina.
Deci am gasit eu un instrument corespunzator si alaturi de un caine care manca ceva resturi de prajitura si se uita la mine cu niste ochi care parca imi ziceau “vino, colega, este loc pentru amandoi” am inceput marea cautare.
Nasol ca inaintea mea mai fusesera si altii. Nici o pungulita nu era intacta, toate erau rupte. Hai sa dau de gunoiul meu! - ca mi se parea logic s-o iau asa, si dai cu scormonitul. Mirific!
Sari tu dintr-o parte in alta a containerului, ca aici nu prea se arata nimic cunoscut, dar nici dincolo asa ca, hai inapoi si tot asa. Mai vine niste lume sa mai arunce gunoiul si tare iti vine sa le zici oamenilor “ va rog, aruncati in celalat container ca aici e mult prea mult” dar taci si iti vezi mai departe de treaba. Nu prea te intereseaza de cei care vin. Daca nu-i cunosti, nu-ti pasa de ei; daca ii stii, le vei explica situatia. Important e sa gasesti ceea ce cauti!
Stii ca daca vei gasi ceea ce cauti, vei rade si cu curul de toate acestea, dar deocamdata nu apare nimic cunoscut asa ca, disperata, incerci din nou in cealalta parte.
La un moment dat apar pachetele mele de tigari, niste cutii de bere pe care le bausem cu cateva zile in urma. Atee fiind, zic un "Doamne, iti multumesc!"
Recuperez ceea ce am arucat si incep sa rad. Ajung in casa si ma bag direct sub dus sperand ca nu va trebui sa mai fac asa ceva cat voi trai.
Pai asta e! Asa e!
Sunt oameni, oameni pe care ii cunosc, cu care stau de vorba, pe care ii ascul, cu care rad sau incerc sa-i fac sa rada si care fac zilnic aceasta treaba.
Nu e foarte placut, credeti-ma.
Te miri ca viseaza la ingineri, doctori, case mari cu niste bai cat un apartament, sau macar la oale mari pline cu sarmale?!
Sper ca Eva e bine. As vrea sa pot spera ca s-a mutat la inginerul, doctorul sau oricine are o casa mare, sau ca macar si-a cumparat o oala de 10 litri si a facut sarmalele sau rata aceea. O mai vad din cand in cand si stiu ca nu pot spera decat ca isi mai pastreaza visele.
O alta lume. Din nou o alta lume.
Si ce se intampla cu Rita?
Chiar asa!
Adica nu mai scrie nimic, nu mai citeste nimic?
Habar nu am ce se intampla cu ea.
Stiu ca se gandeste des la blog, se gandeste des ca ar trebui sa mai scrie cate ceva. Adica cum, pornim o treaba si o lasa balta cand abia a inceput?!
Mai stiu ca, avand trecute deja 3-4 adrese, Rita se gandeste ca lumea are ce citi si ea poate face altceva! Dar ce altceva face Rita?
Sa vedem.
Dimineata se trezeste si pune de o cafea. Porneste calculatorul, iese in bucatarie, vara toate alea-alea intr-o ceasca si intra inapoi la calculator. Isi da seama ca a uitat scrumiera, injura una scurta ca e prea dimineata pentru injuraturi lungi, iese dupa scrumiera si inapoi la calculator.
De aici lucrurile incep sa devina mai vesele. Mail, cafea, tigara, tigara, tigara, niste muzica, cafea, figara si inca o tigara. Mereu are de gand sa manance ceva, dar de cele mai multe ori alearga la dus ca prea s-a dus timpul.
Servici. Aici ii place, cu exceptia momentelor cand nu ii place deloc. E fain pentru ca e multa treaba, agitatie, galagie. Trece timpul repede.
Vine acasa, mananca, sta un pic. Porneste calculatorul, mail, muzica. Se gandeste ca ar trebui sa scrie cate ceva, dar uite ca nu s-a intamplat nimic interesant. Se gandeste ca ar trebui sa citeasca cate ceva, poate da de ceva interesant, dar uite ca ia o carte in mana, interesanta de cele mai multe ori, dar nu prea are chef sa faca recenzii. Varianta a doua e urmatoarea: se gandeste ca ar trebui sa citeasca ceva, dar nu are chef sa citeasca nimic si atunci se apuca sa faca cate ceva prin casa sau incepe un joc si salveaza lumea sau esueaza lamentabil in aceasta misiune sau naiba stie ce mai face pana cand vine vremea dusului. Si s-a dus inca o zi.
Cam asta face Rita de obicei. Foarte interesant! Totusi, are si momente bune, foarte bune chiar, deci e ok.
Mai stiu ca a vorbit cu cineva despre un site, stiri din lumea mare despre noi. Se gandeste ca ar fi bine sa fie asa ceva, adica a vazut astfel de site-uri si bineinteles “ de ce sa nu avem si noi?!”, ca asa e ea.
Vedem ce va iesi.
Deci asta e viata ei, din cate stiu eu. Poate are nevoie de un sut in fund pentru a mai face un pas “inainte”.
Din cate stiu eu, toate suturile pe care le-a primit i-au proiectat capul intr-un perete, dar poate nu i-ar strica nici asta.
Vedem. Mai vedem.
Dar ce credeti despre site? Sa incercam sa facem asa ceva?
Adica nu mai scrie nimic, nu mai citeste nimic?
Habar nu am ce se intampla cu ea.
Stiu ca se gandeste des la blog, se gandeste des ca ar trebui sa mai scrie cate ceva. Adica cum, pornim o treaba si o lasa balta cand abia a inceput?!
Mai stiu ca, avand trecute deja 3-4 adrese, Rita se gandeste ca lumea are ce citi si ea poate face altceva! Dar ce altceva face Rita?
Sa vedem.
Dimineata se trezeste si pune de o cafea. Porneste calculatorul, iese in bucatarie, vara toate alea-alea intr-o ceasca si intra inapoi la calculator. Isi da seama ca a uitat scrumiera, injura una scurta ca e prea dimineata pentru injuraturi lungi, iese dupa scrumiera si inapoi la calculator.
De aici lucrurile incep sa devina mai vesele. Mail, cafea, tigara, tigara, tigara, niste muzica, cafea, figara si inca o tigara. Mereu are de gand sa manance ceva, dar de cele mai multe ori alearga la dus ca prea s-a dus timpul.
Servici. Aici ii place, cu exceptia momentelor cand nu ii place deloc. E fain pentru ca e multa treaba, agitatie, galagie. Trece timpul repede.
Vine acasa, mananca, sta un pic. Porneste calculatorul, mail, muzica. Se gandeste ca ar trebui sa scrie cate ceva, dar uite ca nu s-a intamplat nimic interesant. Se gandeste ca ar trebui sa citeasca cate ceva, poate da de ceva interesant, dar uite ca ia o carte in mana, interesanta de cele mai multe ori, dar nu prea are chef sa faca recenzii. Varianta a doua e urmatoarea: se gandeste ca ar trebui sa citeasca ceva, dar nu are chef sa citeasca nimic si atunci se apuca sa faca cate ceva prin casa sau incepe un joc si salveaza lumea sau esueaza lamentabil in aceasta misiune sau naiba stie ce mai face pana cand vine vremea dusului. Si s-a dus inca o zi.
Cam asta face Rita de obicei. Foarte interesant! Totusi, are si momente bune, foarte bune chiar, deci e ok.
Mai stiu ca a vorbit cu cineva despre un site, stiri din lumea mare despre noi. Se gandeste ca ar fi bine sa fie asa ceva, adica a vazut astfel de site-uri si bineinteles “ de ce sa nu avem si noi?!”, ca asa e ea.
Vedem ce va iesi.
Deci asta e viata ei, din cate stiu eu. Poate are nevoie de un sut in fund pentru a mai face un pas “inainte”.
Din cate stiu eu, toate suturile pe care le-a primit i-au proiectat capul intr-un perete, dar poate nu i-ar strica nici asta.
Vedem. Mai vedem.
Dar ce credeti despre site? Sa incercam sa facem asa ceva?
Uka
Am avut o perioada in care ma gandeam la mine si la tot ce este in jurul meu, la ce folos? nu mereu ne putem apara cu pietre. In fuga mea printre cuvinte mi-am dat seama ca muzica ma poate "umple" de frumos, ca un film bun ma face sa ma gandesc mult mai bine la niste lucruri sau amanunte cum le-ar numi unii, chitara mea, cu care impreuna putem face lucruri frumoase, cat de fericita ma simt sa sarut obrazul unui copil care este uitat intr-un orfelinat, sunt poate niste lucruri marunte dar care pe mine ma fac sa simt ca pur si simplu, traiesc! ...tristetea e ca supravietuiesc intr-o lume in care dragostea nu mai decat de bani, in care iubirea nu mai este neconditionata, in care zambetul este interpretat, in care viteza isi spune cuvantul iar tehnologia ne lasa cicatrice adanci. Supravietuiesc intr-o lume in care sunt arata cu degetul-si daca ar avea cum, poate si o lume care ma vrea moarta si vorbesc acum pt NOI toti...e trist ca in loc sa ne iubim -ne uram, in loc sa ne imbratisam-ne batem...Am inceput acum nu demult timp un proiect sa zic asa literar, am castigat dreptul de a merge mai departe in locurile fruntase, urmatorul pas era sa scriu despre mine si depre Dumnezeu...am ales sa scriu "despre mine in relatie cu El" puteam sa mint, puteam sa scriu atat de estetic, mai frumos ca in basme...dar am ales sa ma portretizez intru-totul, parca m-am asezat pe un perete si cineva cu un marker mi-a facut conturul, apoi l-am hasurat in culorile curcubeului..un discret umor si o fina ironie...evident nu a iesit bine pt ca cei din jurul meu care cu cateva zile inainte imi spuneau "tu pictezi cuvintele" au ajuns sa spuna ...nu poti trece mai departe pentru ca "te-ai abatut de la normal" ...dar oare ce reprezinta normalul pt ei?...lucrarea era despre mine ,asa cum sunt eu si sunt tare mandra de mine...da,sunt lesbiana si?
...tacerea durea . Eu raman eu, cea care "picteaza cuvintele", cea care iubeste frumosul, cea care putea sa ajunga cu lucrarea undeva mult prea departe de ceilalti "care nu s-au abatut de la normal"...am avut de ales-sa ma mint pe mine si pe cei care imi citesc lucrarea? sau pur si simplu sa fi pictat atat de frumos si perfect si sa ajung la un premiu Nobel? pt ce? de ce ? cum? in ce fel? nu are rost sa te sustragi de la ceea ce esti...sunt trista ca mi s-a pus piedica tocmai pt ca unii sunt umbriti de prejudecati, pt ca in capsorul lor lumina nu poate intra...dar sunt fericita ca am demonstrat ca ati recunoaste identitatea este mult mai important decat orice premiu pe lumea asta, si Nobel de a fi!... sunt mandra ca eu, una singura am demonstrat ce multi nu vor avea curajul niciodata!...nu isi vor recunoaste identitatea de calai ce sunt...!"
...tacerea durea . Eu raman eu, cea care "picteaza cuvintele", cea care iubeste frumosul, cea care putea sa ajunga cu lucrarea undeva mult prea departe de ceilalti "care nu s-au abatut de la normal"...am avut de ales-sa ma mint pe mine si pe cei care imi citesc lucrarea? sau pur si simplu sa fi pictat atat de frumos si perfect si sa ajung la un premiu Nobel? pt ce? de ce ? cum? in ce fel? nu are rost sa te sustragi de la ceea ce esti...sunt trista ca mi s-a pus piedica tocmai pt ca unii sunt umbriti de prejudecati, pt ca in capsorul lor lumina nu poate intra...dar sunt fericita ca am demonstrat ca ati recunoaste identitatea este mult mai important decat orice premiu pe lumea asta, si Nobel de a fi!... sunt mandra ca eu, una singura am demonstrat ce multi nu vor avea curajul niciodata!...nu isi vor recunoaste identitatea de calai ce sunt...!"
Ca raspuns la Provocare
Stiti ce ma inspaimanta pe mine cel mai mult?
Mi-e o frica nebuna ca am sa dau in paranoia. Mi s-a mai intamplat de cateva ori, fie vizavi de nationalitate, fie de orientare. Adica sa am ideea total stupida cum ca oamenii, lumea ar fi impotriva mea. Nu zic ca ideea in sine ar fi total absurda si fara temei, dar nici ca trebuie sa-mi vina in minte la cea mai mica remarca sau gest.
Pe vremea scolilor mi s-a intamplat sa stau un an in camin. Fetele de nationalitate maghiara au fost “cazate” in aceeasi camera. A fost ok, mai ales pentru cele doua fete din Miercurea Ciuc care erau pierdute bine in Timisoara.
S-a intamplat intr-o noapte ca studentii de la drept sa faca un chef. Ca moment culminant probabil, au ales sa dea cu pumnii si picioarele in usa noastra strigand ca toti ungurii trebuie sa moara si ca acum ne vor arunca pe geam. Eu dormeam ca un prunc, ca doar la ce bun sa ma trezesc pentru niste lovituri cat sa sparga usa, dar dimineata colegele de camera mi-au zis ca erau sa moara de frica. Hop ca m-am revoltat si eu! Si ce da Domnul, aveam eu un coleg de grupa care abia daca stia vreo doua vorbe in maghiara, invatate de la cine stie care bunica, si care a doua zi se trezeste sa ma intrebe in maghiara ce mai fac?! Revoltata eu, ca nu-mi trece mie cu una cu doua, ma trezesc urlandu-i in maghiara, de-mi ies ochii din cap, ceva de genul “ de ce ma intrebi asa? Nu pricepi o iota daca iti raspund in maghiara! De ce ma intrebi asa?”
N-am sa uit niciodata fata colegului meu. Si-a cerut scuze. Mi-a zis ca nu a inteles nimic din ce am zis, dar ca i se pare ca m-am suparat si ca nu a avut intentia de a ma supara.
Mi-e o frica nebuna sa nu mai pot face distinctia intre cei care intr-adevar nu ma accepta si cei care nu au nimic cu mine.
Mi-e o frica enorma ca, trecand prin atatea, am sa incep sa discriminez si eu pe altii doar pentru ca e comod, e “normal”, e atat de usor si “firesc” sa dai ceea ce ai primit si tu.
Dar sper sa nu trebuiasca sa-mi fie frica ca am sa reduc lumea la problema orientarii mele sexuale. Este doar o parte din mine, la fel ca si nationalitatea mea, la fel ca multe altele.
Sunt asa cum sunt. Cei care ma stiu si ma iubesc vad dincolo de toate acestea, ma vad pe mine, sper. Altfel, nu prea am cum sa-i iubesc nici eu. Poate ramane un simt al responsabilitatii, poate ramane un sentiment de datorie, dar nu am cum sa iubesc niste oameni care habar nu au de mine.
De-o fi ceva de capul meu, de mine, nu cred sa fie nationalitatea, orientarea mea sexuala sau faptul ca sunt blonda ( ca si blondele sunt discrimintate, nu-i asa?! ), chiar daca in majoritatea timpului sunt aproape cheala.
Desigur, e greu. Fricile, indoielile sunt intemeiate. Mergem mai departe cu ceea ce avem. Si ce avem? Ne avem pe noi insene, pe altele care sunt ca noi, poate mai pierdute ca noi si responsabilitatea celora care vor veni dupa noi.
Mi-e o frica nebuna ca am sa dau in paranoia. Mi s-a mai intamplat de cateva ori, fie vizavi de nationalitate, fie de orientare. Adica sa am ideea total stupida cum ca oamenii, lumea ar fi impotriva mea. Nu zic ca ideea in sine ar fi total absurda si fara temei, dar nici ca trebuie sa-mi vina in minte la cea mai mica remarca sau gest.
Pe vremea scolilor mi s-a intamplat sa stau un an in camin. Fetele de nationalitate maghiara au fost “cazate” in aceeasi camera. A fost ok, mai ales pentru cele doua fete din Miercurea Ciuc care erau pierdute bine in Timisoara.
S-a intamplat intr-o noapte ca studentii de la drept sa faca un chef. Ca moment culminant probabil, au ales sa dea cu pumnii si picioarele in usa noastra strigand ca toti ungurii trebuie sa moara si ca acum ne vor arunca pe geam. Eu dormeam ca un prunc, ca doar la ce bun sa ma trezesc pentru niste lovituri cat sa sparga usa, dar dimineata colegele de camera mi-au zis ca erau sa moara de frica. Hop ca m-am revoltat si eu! Si ce da Domnul, aveam eu un coleg de grupa care abia daca stia vreo doua vorbe in maghiara, invatate de la cine stie care bunica, si care a doua zi se trezeste sa ma intrebe in maghiara ce mai fac?! Revoltata eu, ca nu-mi trece mie cu una cu doua, ma trezesc urlandu-i in maghiara, de-mi ies ochii din cap, ceva de genul “ de ce ma intrebi asa? Nu pricepi o iota daca iti raspund in maghiara! De ce ma intrebi asa?”
N-am sa uit niciodata fata colegului meu. Si-a cerut scuze. Mi-a zis ca nu a inteles nimic din ce am zis, dar ca i se pare ca m-am suparat si ca nu a avut intentia de a ma supara.
Mi-e o frica nebuna sa nu mai pot face distinctia intre cei care intr-adevar nu ma accepta si cei care nu au nimic cu mine.
Mi-e o frica enorma ca, trecand prin atatea, am sa incep sa discriminez si eu pe altii doar pentru ca e comod, e “normal”, e atat de usor si “firesc” sa dai ceea ce ai primit si tu.
Dar sper sa nu trebuiasca sa-mi fie frica ca am sa reduc lumea la problema orientarii mele sexuale. Este doar o parte din mine, la fel ca si nationalitatea mea, la fel ca multe altele.
Sunt asa cum sunt. Cei care ma stiu si ma iubesc vad dincolo de toate acestea, ma vad pe mine, sper. Altfel, nu prea am cum sa-i iubesc nici eu. Poate ramane un simt al responsabilitatii, poate ramane un sentiment de datorie, dar nu am cum sa iubesc niste oameni care habar nu au de mine.
De-o fi ceva de capul meu, de mine, nu cred sa fie nationalitatea, orientarea mea sexuala sau faptul ca sunt blonda ( ca si blondele sunt discrimintate, nu-i asa?! ), chiar daca in majoritatea timpului sunt aproape cheala.
Desigur, e greu. Fricile, indoielile sunt intemeiate. Mergem mai departe cu ceea ce avem. Si ce avem? Ne avem pe noi insene, pe altele care sunt ca noi, poate mai pierdute ca noi si responsabilitatea celora care vor veni dupa noi.
de la kingwitha
O nuntă de la care n-aş fi vrut să lipsesc pentru nimic în lume...
Sâmbăta trecută am fost la o nuntă care prin felul ei particular, a fost total nouă pentru mine. A fost nunta a doua femei, prietena mea (încă din timpul facultatii) şi iubita ei. Doamne,...a fost fantastic!
Ceremonia s-a desfăşurat într-un restaurant (Margaritha) din Budapesta, unde locuiesc ele de 2 ani. La cererea prietenei mele, eu am celebrat această căsătorie, în faţa prietenilor mireselor. 13 oameni, prieteni adevăraţi, hetero şi homosexuali deopotrivă.
Din cauza că ştiam ce importanţă are acest eveniment unic pentru ele şi vroiam să le ofer o ceremonie demnă de acest eveniment, eram foarte agitată. Am vorbit câteva minute despre iubire, căsătorie şi despre iubirea lor in particular. Au promis sinceritate, respect şi acceptare, răbdare una faţă de cealaltă, că nu vor uita să-şi spună „te iubesc” (măcar o dată pe săptămână).
Mi se pare că într-o relaţie se uită după un timp acest gest simplu, dar foarte important, crezând că e un lucru cert, de la sine inteles; sigur că aşa e, numai trebuie să şi spunem uneori. Lucrurile despre care se crede că sunt certitudini, de fapt nu sunt aşa.
Când au intrat în restaurant, am rămas cu gura căscată; niciodată nu au fost mai frumoase. A fost ceva fantastic să urmăresc intrarea lor pe o muzică lentă, până în faţa mea.
La sfârşitul ceremoniei, în timp ce spuneau una alteia câteva cuvinte frumoase, tot ce simţeau şi vroiau să împărtăşească celeilalte, au tras verighetele, iar după aceea au semnat şi certificatul de căsătorie.
După ceremonie a urmat cina şi un chef ce s-a sfărşit abia dimineaţa următoare, într-un club gay.
Au trecut deja 3 zile şi jumătate de atunci, dar încă zâmbesc când îmi amintesc de nuntă. A fost unică, importantă, fantastică în acelaşi timp. Şi nu numai pentru tinerele căsătorite, ci şi pentru invitaţi. Ştiu. Am fost prezentă.
p.s. Mulţumesc celor patru martori că au promis să protejeze această căsătorie şi pentru că au fost şi sunt alături de proaspetele căsătorite.
Sâmbăta trecută am fost la o nuntă care prin felul ei particular, a fost total nouă pentru mine. A fost nunta a doua femei, prietena mea (încă din timpul facultatii) şi iubita ei. Doamne,...a fost fantastic!
Ceremonia s-a desfăşurat într-un restaurant (Margaritha) din Budapesta, unde locuiesc ele de 2 ani. La cererea prietenei mele, eu am celebrat această căsătorie, în faţa prietenilor mireselor. 13 oameni, prieteni adevăraţi, hetero şi homosexuali deopotrivă.
Din cauza că ştiam ce importanţă are acest eveniment unic pentru ele şi vroiam să le ofer o ceremonie demnă de acest eveniment, eram foarte agitată. Am vorbit câteva minute despre iubire, căsătorie şi despre iubirea lor in particular. Au promis sinceritate, respect şi acceptare, răbdare una faţă de cealaltă, că nu vor uita să-şi spună „te iubesc” (măcar o dată pe săptămână).
Mi se pare că într-o relaţie se uită după un timp acest gest simplu, dar foarte important, crezând că e un lucru cert, de la sine inteles; sigur că aşa e, numai trebuie să şi spunem uneori. Lucrurile despre care se crede că sunt certitudini, de fapt nu sunt aşa.
Când au intrat în restaurant, am rămas cu gura căscată; niciodată nu au fost mai frumoase. A fost ceva fantastic să urmăresc intrarea lor pe o muzică lentă, până în faţa mea.
La sfârşitul ceremoniei, în timp ce spuneau una alteia câteva cuvinte frumoase, tot ce simţeau şi vroiau să împărtăşească celeilalte, au tras verighetele, iar după aceea au semnat şi certificatul de căsătorie.
După ceremonie a urmat cina şi un chef ce s-a sfărşit abia dimineaţa următoare, într-un club gay.
Au trecut deja 3 zile şi jumătate de atunci, dar încă zâmbesc când îmi amintesc de nuntă. A fost unică, importantă, fantastică în acelaşi timp. Şi nu numai pentru tinerele căsătorite, ci şi pentru invitaţi. Ştiu. Am fost prezentă.
p.s. Mulţumesc celor patru martori că au promis să protejeze această căsătorie şi pentru că au fost şi sunt alături de proaspetele căsătorite.
Atentie!
Vedeti ca am mai adaugat un blog pe lista mea! Mie imi place si am gasit niste lucruri foarte interesante acolo. Cum de nu am dat de el pana acum?!
Hai ca e bine! Lucrurile incep sa arate asa cum imi doream eu, pentru mine, pentru voi.
Numai bine.
Hai ca e bine! Lucrurile incep sa arate asa cum imi doream eu, pentru mine, pentru voi.
Numai bine.
as fi vrut sa scriu ceva vesel
Banuiesc ca ati citit si voi cum ca tribul Coquille a adoptat o lege care recunoaste casatoriile gay. Legea a fost adoptata in urma cererii de casatorie a doua tinere lesbiene.
Desi triburile au autonomie, statul Oregon nu recunoaste astfel de casatorii si s-ar putea ca ultimul cuvant sa apartina acestuia. Celor doua tinere oricum nu prea le pasa de acest lucru, ele vroiau doar sa fie acceptate de membrii tribului lor.
Habar nu am cat de “deschisa” poate fi o comunitate de acest gen, un trib indian care numara vreo 250-260 de oameni si traieste int-ro rezervatie in sudul Oregonului, pe o suprafata de 26 km2, dar ca ne-a aratat-o, asta e cert.
Mare mandrie pe capul meu ca m-am nascut intr-o lume civilizata unde oamenii sunt ocupati sa deseneze svastici pe monumentul de la Berlin dedicat homosexualilor deportati sau torturati de nazisti ( la doar doua luni de la inaugurare ), sa de-a cu sute de mii de oua in participantii la paradele gay, sa devina mai intoleranti fata de persoanele gay ( am citit ca in tara noastra numarul tinerilor cu studii superioare care nu tolereaza minoritatile sociale ca romii, homosexualii, persoanele infectate cu HIV / SIDA sau dependentii de droguri a crescut in ultimii ani. In cazul homosexualilor, cresterea este de la 35,5 % la 45 %. Bravo! Ei sunt viitorul tarii! ).
Cred ca merg sa citesc o carte, ca din stiri mi-a ajuns pe ziua de azi.
Numai bine tuturor!
Desi triburile au autonomie, statul Oregon nu recunoaste astfel de casatorii si s-ar putea ca ultimul cuvant sa apartina acestuia. Celor doua tinere oricum nu prea le pasa de acest lucru, ele vroiau doar sa fie acceptate de membrii tribului lor.
Habar nu am cat de “deschisa” poate fi o comunitate de acest gen, un trib indian care numara vreo 250-260 de oameni si traieste int-ro rezervatie in sudul Oregonului, pe o suprafata de 26 km2, dar ca ne-a aratat-o, asta e cert.
Mare mandrie pe capul meu ca m-am nascut intr-o lume civilizata unde oamenii sunt ocupati sa deseneze svastici pe monumentul de la Berlin dedicat homosexualilor deportati sau torturati de nazisti ( la doar doua luni de la inaugurare ), sa de-a cu sute de mii de oua in participantii la paradele gay, sa devina mai intoleranti fata de persoanele gay ( am citit ca in tara noastra numarul tinerilor cu studii superioare care nu tolereaza minoritatile sociale ca romii, homosexualii, persoanele infectate cu HIV / SIDA sau dependentii de droguri a crescut in ultimii ani. In cazul homosexualilor, cresterea este de la 35,5 % la 45 %. Bravo! Ei sunt viitorul tarii! ).
Cred ca merg sa citesc o carte, ca din stiri mi-a ajuns pe ziua de azi.
Numai bine tuturor!
Veste buna
A mai pornit cineva cu un blog, vedeti lista.
Bine ai venit si mult succes in continuare!!!!!
Eu ma bucur enorm. Uite ca lucrurile chiar incep sa se miste, ceea ce este foarte bine.
Vedeti de blog, gasiti lucruri interesante.
Bine ai venit si mult succes in continuare!!!!!
Eu ma bucur enorm. Uite ca lucrurile chiar incep sa se miste, ceea ce este foarte bine.
Vedeti de blog, gasiti lucruri interesante.
in lume
Sa vedem ce se aude prin lume!
Ellen DeGeneres si Portia de Rossi s-au casatorit sambata. Casa de piatra si multa fericire!
Mie imi place de Ellen DeGeneres, am vazut-o in „If these walls could talk II” si i-am vazut vreo doua spectacole. E faina, cel putin mie imi place.
In Panama a fost abrogata legea care prevedea pedepse pentru homosexuali. Panama a fost singura tara latino-americana unde homosexualitatea mai era pedepsita prin lege. Oricum, mai sunt vreo 85 de tari unde poti fi trimisa la reeducare, inchisa sau chiar condamnata la moarte pentru aceasta. Trist, nu-i asa?! Si nu stiu altii cum sunt, dar eu niciodata nu m-am putut bucura ca altora le e si mai nasol decat mie. Din contra.
China si Jocurile Olimpice – sunt 11 sportivi care si-au declarat in mod deschis orientarea homosexuala sau bisexuala. Pentru cine vrea sa stie numele lor, iata: Judith Arndt ( Germania, ciclism ), Imke Duplitzer ( Germania, scrima ), Gro Hammerseng si Katja Nyberg ( Norvegia, handbal ), Natasha Kai ( America, fotbal ), Matthew Mitcham ( Australia, inot? ), Lauren Lappin, ( America, softball ), Victoria "Vickan" Svensson ( Suedia, fotbal ), Rennae Stubbs ( Australia, tenis ), Linda Bresonik, ( Germania, fotbal ), Victoria (Vicky) Galindo, ( America, softball ).
Deoarece nu prea am urmarit ce se intampla, nu va pot spune si performantele lor, dar poate se va gasi cineva.
In total au fost 10.500 de sportivi iar cifra reala a sportivilor gay sau bisexuali ar fi de 1.000, conform unui studiu al unui website gay, citat de Reuters. ( ??? )
Se spune ca sportivii chinezi au fost „sfatuiti” sa nu dea declaratii cu privire la problematica minoritatilor ( a se intelege Tibet si homosexualitate ). Din cate stiu eu, dar poate gresesc, in China nu exista legi impotriva homosexualitatii, dar ea a fost scoasa de pe lista bolilor abia in 2001 si chiar si la ora actuala site-urile LGBT sunt cenzurate.
Cam atat am gasit. Cam atat pe azi.
!!!! vedeti si noul blog trecut pe lista!!!
Noapte buna tuturor.
Ellen DeGeneres si Portia de Rossi s-au casatorit sambata. Casa de piatra si multa fericire!
Mie imi place de Ellen DeGeneres, am vazut-o in „If these walls could talk II” si i-am vazut vreo doua spectacole. E faina, cel putin mie imi place.
In Panama a fost abrogata legea care prevedea pedepse pentru homosexuali. Panama a fost singura tara latino-americana unde homosexualitatea mai era pedepsita prin lege. Oricum, mai sunt vreo 85 de tari unde poti fi trimisa la reeducare, inchisa sau chiar condamnata la moarte pentru aceasta. Trist, nu-i asa?! Si nu stiu altii cum sunt, dar eu niciodata nu m-am putut bucura ca altora le e si mai nasol decat mie. Din contra.
China si Jocurile Olimpice – sunt 11 sportivi care si-au declarat in mod deschis orientarea homosexuala sau bisexuala. Pentru cine vrea sa stie numele lor, iata: Judith Arndt ( Germania, ciclism ), Imke Duplitzer ( Germania, scrima ), Gro Hammerseng si Katja Nyberg ( Norvegia, handbal ), Natasha Kai ( America, fotbal ), Matthew Mitcham ( Australia, inot? ), Lauren Lappin, ( America, softball ), Victoria "Vickan" Svensson ( Suedia, fotbal ), Rennae Stubbs ( Australia, tenis ), Linda Bresonik, ( Germania, fotbal ), Victoria (Vicky) Galindo, ( America, softball ).
Deoarece nu prea am urmarit ce se intampla, nu va pot spune si performantele lor, dar poate se va gasi cineva.
In total au fost 10.500 de sportivi iar cifra reala a sportivilor gay sau bisexuali ar fi de 1.000, conform unui studiu al unui website gay, citat de Reuters. ( ??? )
Se spune ca sportivii chinezi au fost „sfatuiti” sa nu dea declaratii cu privire la problematica minoritatilor ( a se intelege Tibet si homosexualitate ). Din cate stiu eu, dar poate gresesc, in China nu exista legi impotriva homosexualitatii, dar ea a fost scoasa de pe lista bolilor abia in 2001 si chiar si la ora actuala site-urile LGBT sunt cenzurate.
Cam atat am gasit. Cam atat pe azi.
!!!! vedeti si noul blog trecut pe lista!!!
Noapte buna tuturor.
Uka
"cuminte respir pamantul pentru ca stiu ca dupa
zori urmeaza seara...ma exilez cu gandul
sa renasc...aud bing banguri ce mereu o iau de
la capat...ne frangem aripile in joaca si in
drumul spre a avea curajul de a spune "Iarta-ma"
pasnic urmezi ce ai si amani...nu mai e joc...
e doar..neputinta de a intelege ce inseamna
"a frange"...tu imi sopteai ca lumea e o masca...eu iti
desenam o scena de teatru,ei aplaudau ironia...
pana la final trebuia sa parcurgem la pas
in trepte,cautam un OM...haine prafuite in
cuie ruginite...oboseala din trup nu e decat
risipa..nu oboseala e de vina...nu,nu mai erau
OAMENI erau doar masti...IUBESC PAMANTUL
nu si UMBRELE! "
zori urmeaza seara...ma exilez cu gandul
sa renasc...aud bing banguri ce mereu o iau de
la capat...ne frangem aripile in joaca si in
drumul spre a avea curajul de a spune "Iarta-ma"
pasnic urmezi ce ai si amani...nu mai e joc...
e doar..neputinta de a intelege ce inseamna
"a frange"...tu imi sopteai ca lumea e o masca...eu iti
desenam o scena de teatru,ei aplaudau ironia...
pana la final trebuia sa parcurgem la pas
in trepte,cautam un OM...haine prafuite in
cuie ruginite...oboseala din trup nu e decat
risipa..nu oboseala e de vina...nu,nu mai erau
OAMENI erau doar masti...IUBESC PAMANTUL
nu si UMBRELE! "
asa
Uite ca au mai aparut comentarii! Foarte bine, ma bucur si va multumesc. Poate primesc si un link. Ar fi extraordinar!
Mai vine cineva care ne ajuta la subtitrari, merci mult. Si pe site au mai fost lasate cateva vorbe si am mai primit si cateva titluri, multumesc.
Lumea incepe sa se miste! Incet, dar ne trezim.
Mai vine cineva care ne ajuta la subtitrari, merci mult. Si pe site au mai fost lasate cateva vorbe si am mai primit si cateva titluri, multumesc.
Lumea incepe sa se miste! Incet, dar ne trezim.
mai sunt
Buna tuturor!
Ma ia uneori cu niste mustrari de ma doare! Adica incep eu sa fac ceva si ajung sa nu mai scriu nimic de zile intregi!
Eu zic ca vara si caldura sunt de vina. Neuronii mei sau au plecat in concediu si urmaresc furnicile in Madagascar, sau au murit de caldura. In orice caz, cei cativa care au mai ramas, au grija ca inima sa-mi bata, plamanii sa respire, rinichii sa nu se apuce sa faca altceva decat e treaba lor si tot asa. Poate au mai ramas si cativa care m-ar putea face sa gandesc ( ?!?! ), dar ei bantuie prin haul care ii inconjoara si tare sunt derutati, dar asta numai atunci cand nu stau cu terminatiile intr-un lighean cu apa rece asteptand sa le se aduca comanda.
Si o parte din ei au privit si la niste site-uri din strainatate cu speranta ca poate ii ademenenesc acasa pe cei plecati, sau ii trezesc din letargie pe ceilalti, dar slabe sperante.
Au citit despre festivalul din Amsterdam. Succes de zile mari, 500.000 de participanti ( cu spectarori cu tot, dar ei nu au huiduit si nici nu au aruncat cu oua! ), 50 de vapoare, pentru prima data au participat si autoritatile locale, barurile impodobite cu baloane roz, bautura pe gratis, chef care a cuprins tot orasul. Un vapor gol ca memento pentru tarile unde homosexualii sunt discriminati sau chiar condamnati la moarte.
Stockholmul a avut mai putin noroc, acolo a plouat si in loc de 50.000 participanti au fost doar 45.000.
La Barcelona au avut loc jocurile sportive gay, Eurogames. 5300 de participanti, 40% femei, 30.000 de spectatori.
Mai mult de 20.000 de oameni au protestat in Costa Rica impotrica casniciilor gay.
In Cehia, la urmatorul recensamant, nu e obligaoriu sa declari daca partenerul de viata e de acelasi sex sau nu.
Bine, si ce e cu asta?
Ce e cu toate acestea pe caldura de afara, in Romania, in 2008?
Eu nu sunt o persoana prea optimista, dar nici pesimista nu ma consider. De cand am inceput sa ma dau in spectacol cu site-ul si blog-ul mi-am dat seama insa ca sunt de o naivitate sora cu infantilismul.
Uite ca vara, caldura, discutiile cu prietenii incep sa ma lecuiasca!
Incep si eu sa ma intreb, de ce mai citesc toate acestea? La ce bun daca in alta parte lucrurile merg bine sau sunt cat de cat ok, daca la noi …la noi… noi… . Care noi?
Cativa neuroni si-au scos terminatiile din lighean si au inceput sa-si faca treaba. S-au trezit ei revoltati si si-au intins axonii spre alti neuroni ca sa-mi spuna ca nu e bine sa gandesc asa. Nu e bine pentru ca depinde si de mine!
Bine, sunt de acord, dar ce sa scriu, fratilor?! Ce sa scriu cand parca toate sunt moarte in jurul meu?! Rectific: in capul meu!
Ma trezesc eu candva din letargia aceasta si sa vezi cum ma apuc de treaba!
Pana atunci, poate mai scrie si altcineva.
Ma ia uneori cu niste mustrari de ma doare! Adica incep eu sa fac ceva si ajung sa nu mai scriu nimic de zile intregi!
Eu zic ca vara si caldura sunt de vina. Neuronii mei sau au plecat in concediu si urmaresc furnicile in Madagascar, sau au murit de caldura. In orice caz, cei cativa care au mai ramas, au grija ca inima sa-mi bata, plamanii sa respire, rinichii sa nu se apuce sa faca altceva decat e treaba lor si tot asa. Poate au mai ramas si cativa care m-ar putea face sa gandesc ( ?!?! ), dar ei bantuie prin haul care ii inconjoara si tare sunt derutati, dar asta numai atunci cand nu stau cu terminatiile intr-un lighean cu apa rece asteptand sa le se aduca comanda.
Si o parte din ei au privit si la niste site-uri din strainatate cu speranta ca poate ii ademenenesc acasa pe cei plecati, sau ii trezesc din letargie pe ceilalti, dar slabe sperante.
Au citit despre festivalul din Amsterdam. Succes de zile mari, 500.000 de participanti ( cu spectarori cu tot, dar ei nu au huiduit si nici nu au aruncat cu oua! ), 50 de vapoare, pentru prima data au participat si autoritatile locale, barurile impodobite cu baloane roz, bautura pe gratis, chef care a cuprins tot orasul. Un vapor gol ca memento pentru tarile unde homosexualii sunt discriminati sau chiar condamnati la moarte.
Stockholmul a avut mai putin noroc, acolo a plouat si in loc de 50.000 participanti au fost doar 45.000.
La Barcelona au avut loc jocurile sportive gay, Eurogames. 5300 de participanti, 40% femei, 30.000 de spectatori.
Mai mult de 20.000 de oameni au protestat in Costa Rica impotrica casniciilor gay.
In Cehia, la urmatorul recensamant, nu e obligaoriu sa declari daca partenerul de viata e de acelasi sex sau nu.
Bine, si ce e cu asta?
Ce e cu toate acestea pe caldura de afara, in Romania, in 2008?
Eu nu sunt o persoana prea optimista, dar nici pesimista nu ma consider. De cand am inceput sa ma dau in spectacol cu site-ul si blog-ul mi-am dat seama insa ca sunt de o naivitate sora cu infantilismul.
Uite ca vara, caldura, discutiile cu prietenii incep sa ma lecuiasca!
Incep si eu sa ma intreb, de ce mai citesc toate acestea? La ce bun daca in alta parte lucrurile merg bine sau sunt cat de cat ok, daca la noi …la noi… noi… . Care noi?
Cativa neuroni si-au scos terminatiile din lighean si au inceput sa-si faca treaba. S-au trezit ei revoltati si si-au intins axonii spre alti neuroni ca sa-mi spuna ca nu e bine sa gandesc asa. Nu e bine pentru ca depinde si de mine!
Bine, sunt de acord, dar ce sa scriu, fratilor?! Ce sa scriu cand parca toate sunt moarte in jurul meu?! Rectific: in capul meu!
Ma trezesc eu candva din letargia aceasta si sa vezi cum ma apuc de treaba!
Pana atunci, poate mai scrie si altcineva.
Ileana - Anunturi romanesti mai altfel
*EŞTI ANALFABET? Scrie-ne azi si te ajutăm pe gratis. Service Auto. Ridicăm şi livrăm maşina gratuit. Dacă ne încerci o dată, nu mai pleci în altă parte.
*Vând câine: mănâncă orice şi îi plac foarte mult copiii.
*Căutăm bărbat pentru lucru la fabrică de dinamită, trebuie să fie dispus să călătorească.
*Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă.
*De vânzare: birou de epocă pentru o doamnă cu picioare subţiri şi sertare largi.
*Prăjitor de pâine: Un cadou apreciat de întreaga familie. Arde pâinea automat.
*Maşini uzate: De ce să te duci in altă parte ca să fii păcălit? Vino aici.
*Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează şi nici nu bea.
*Vând pat pentru copil cu picioare de fier.
*Tânără doamnă, drăguţă, inteligentă, caracter, familie bună, doreşte căsătorie cu domn bine situat care să aibă şi autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului.
*Asociaţie de locatari angajează fochist de înaltă presiune.
*Căutăm femeie la fetiţă în vârstă şi nefumătoare.
*Vând maşina de cusut mâna şi picior,
*Vând butelie de aragaz cu reşou şi frigider.
*Vând pătuţ copil făcut la comandă pentru pretenţioşi.
*Închiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat.
*Ofer loc de veci liberabil prin schimb.
*Ofer recompensă celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu că l-au văzut cu o femeie în maşină în ziua de 18 iunie, pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Vă rog să veniţi să depuneţi mărturie şi la tribunal. Paul Ionescu.
*Consumaţi cu încredere supă de pasăre vegetariană. Avem iaurt la găletuşă.
*Servim cu frişcă clientela bine bătuta.
*Avem frişcă bătută toată ziua.
*Nu servim minori sub 18 ani.
*Nu servim în stare de ebrietate.
*Avem ciorapi de femei lungi.
*Lenjeria de corp nu se schimbă!
*Confecţionăm costume de damă la proba a doua.
*Croim rochii pentru dame de lux!
*Confecţionăm poşete şi genţi şi cu pielea clientului.
*Vând câine: mănâncă orice şi îi plac foarte mult copiii.
*Căutăm bărbat pentru lucru la fabrică de dinamită, trebuie să fie dispus să călătorească.
*Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă.
*De vânzare: birou de epocă pentru o doamnă cu picioare subţiri şi sertare largi.
*Prăjitor de pâine: Un cadou apreciat de întreaga familie. Arde pâinea automat.
*Maşini uzate: De ce să te duci in altă parte ca să fii păcălit? Vino aici.
*Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează şi nici nu bea.
*Vând pat pentru copil cu picioare de fier.
*Tânără doamnă, drăguţă, inteligentă, caracter, familie bună, doreşte căsătorie cu domn bine situat care să aibă şi autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului.
*Asociaţie de locatari angajează fochist de înaltă presiune.
*Căutăm femeie la fetiţă în vârstă şi nefumătoare.
*Vând maşina de cusut mâna şi picior,
*Vând butelie de aragaz cu reşou şi frigider.
*Vând pătuţ copil făcut la comandă pentru pretenţioşi.
*Închiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat.
*Ofer loc de veci liberabil prin schimb.
*Ofer recompensă celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu că l-au văzut cu o femeie în maşină în ziua de 18 iunie, pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Vă rog să veniţi să depuneţi mărturie şi la tribunal. Paul Ionescu.
*Consumaţi cu încredere supă de pasăre vegetariană. Avem iaurt la găletuşă.
*Servim cu frişcă clientela bine bătuta.
*Avem frişcă bătută toată ziua.
*Nu servim minori sub 18 ani.
*Nu servim în stare de ebrietate.
*Avem ciorapi de femei lungi.
*Lenjeria de corp nu se schimbă!
*Confecţionăm costume de damă la proba a doua.
*Croim rochii pentru dame de lux!
*Confecţionăm poşete şi genţi şi cu pielea clientului.
Uka
"Cetatea construita pe umbra palmelor noastre a rasarit spre apus...nu mai am putere nici macar sa arunc un pumn de pamant,
calare pe cutit ne pierde timpul si in viata noastra nu mai intra decat masti...dam cuvinte la tocmit atunci cand ploile ne stinge setea...cand puterea de a muta din loc e inexistenta, cand cersim poezia ori mila..cand suntem mai credinciosi cu o jertfa...cand pur si simplu iertam...
putem strange iubirea in pumni...putem sa urâm dand cu pumnul
putem deschide pumnul sa-i hranim pe cei din jurul nostru...
putem fi curati ca un delfin..cand toate in jur sunt neclare...
nici un basm nu se suprapune cu viata,miscari stangace in
exercitii de reproducere a formelor...cata prefacere atata
fiinta ....atat trebuie sa stim ca trupul ramane intreg dupa
ruperi..."
calare pe cutit ne pierde timpul si in viata noastra nu mai intra decat masti...dam cuvinte la tocmit atunci cand ploile ne stinge setea...cand puterea de a muta din loc e inexistenta, cand cersim poezia ori mila..cand suntem mai credinciosi cu o jertfa...cand pur si simplu iertam...
putem strange iubirea in pumni...putem sa urâm dand cu pumnul
putem deschide pumnul sa-i hranim pe cei din jurul nostru...
putem fi curati ca un delfin..cand toate in jur sunt neclare...
nici un basm nu se suprapune cu viata,miscari stangace in
exercitii de reproducere a formelor...cata prefacere atata
fiinta ....atat trebuie sa stim ca trupul ramane intreg dupa
ruperi..."
multumesc pentru comentariu
Multumesc din toata inima!
Suna a experienta trista prima parte, dar cred ca toate se pot rezolva si se si rezolva pana la urma.
Cat despre site-uri in Romania?! Da, le astept si eu. Sa ajung chiar la pensie pana sa apara?! Ar fi foarte trist, nu atat pentru mine, eu imi vad de ale mele ( ma si vad catarandu-ma pe net dupa ceva tratament naspa, dupa ce mi-au zguduit oasele, muschii, creierii si mi-au infipt ace, tuburi si tot ce se mai poate infige in toate partile, chiar si acolo unde nu tebuia, si punandu-mi ochelarii scriu eu in nestire despre asistenta sau doctorita aceea misto! Las’ ca gasesc eu partea frumoasa in aproape toate!).
Ma gandesc insa la lumea care vine dupa noi. Chiar nu ne-am saturat de ceea ce este? Vrem ca si cele/cei care vin dupa noi sa dea peste acelasi nimic?
Dar uite, a mai aparut cineva care a lasat cateva vorbe!
Multumesc, si cu aceasta ocazie, multumesc pentru toate comentariile si tot ajutorul primit de la Uka si Ileana.
Conteaza enorm de mult!
Cu respect si prietenie,
Eu.
Suna a experienta trista prima parte, dar cred ca toate se pot rezolva si se si rezolva pana la urma.
Cat despre site-uri in Romania?! Da, le astept si eu. Sa ajung chiar la pensie pana sa apara?! Ar fi foarte trist, nu atat pentru mine, eu imi vad de ale mele ( ma si vad catarandu-ma pe net dupa ceva tratament naspa, dupa ce mi-au zguduit oasele, muschii, creierii si mi-au infipt ace, tuburi si tot ce se mai poate infige in toate partile, chiar si acolo unde nu tebuia, si punandu-mi ochelarii scriu eu in nestire despre asistenta sau doctorita aceea misto! Las’ ca gasesc eu partea frumoasa in aproape toate!).
Ma gandesc insa la lumea care vine dupa noi. Chiar nu ne-am saturat de ceea ce este? Vrem ca si cele/cei care vin dupa noi sa dea peste acelasi nimic?
Dar uite, a mai aparut cineva care a lasat cateva vorbe!
Multumesc, si cu aceasta ocazie, multumesc pentru toate comentariile si tot ajutorul primit de la Uka si Ileana.
Conteaza enorm de mult!
Cu respect si prietenie,
Eu.
scurt, ca dupa o zi de smotru
Am si eu o intrebare. De fapt, nu e intrebarea mea, dar daca tot m-au intrebat si eu nu am stiut sa raspund, a devenit si intrebarea mea ( sa nu se sperie lumea, nu are legatura cu furnicile! Si nici nu am de gand sa continui in acest stil! ).
Intrebarea se leaga de casatoriile gay.
Aveti idee cum arata sau ar trebui sa arate un certificat de casatorie in acest caz?
Exista unul standardizat sau se pune omul si-si deseneaza unul?!
Va mai intreb multe si dintr-o intrebare iese o pagina, sau opresc calculatorul?
– si de se incumeta cineva sa raspunda, rog din suflet ca nu la ultima intrebare sa dea raspuns. Merci.
Intrebarea se leaga de casatoriile gay.
Aveti idee cum arata sau ar trebui sa arate un certificat de casatorie in acest caz?
Exista unul standardizat sau se pune omul si-si deseneaza unul?!
Va mai intreb multe si dintr-o intrebare iese o pagina, sau opresc calculatorul?
– si de se incumeta cineva sa raspunda, rog din suflet ca nu la ultima intrebare sa dea raspuns. Merci.
furnicile mele
Ca am eu ce am cu ele, adica nu inteleg, dar nu inteleg nici in ruptul capului, cum naiba se face ca, dupa ce umbla trilulele cat e ziua de lunga, creaturile alea mici gasesc drumul inapoi la musuroi?
Am mai citit eu ca s-ar baza ele pe olfactie, bine, dar si atunci! Adica merge furnica cat merge si hop ca lasa ceva in urma. Dar le-ati vazut cum merg? Ma refer la lucratoarele alea micute si nu la soldati ( ca astia merg drept inainte de parca ar stii unde naiba trebuie sa se duca!). Furnicutele alea micute umbla ca bezmeticii, de unde stiu ele unde trebuie sa lase hop-ul!?
Si acum a mai aparut ceva!
Am citit o noua teorie legata de furnicile mele. Cica ar avea ele un “pedometru intern”, adica numara pasii pe care ii fac. Ma si vad furnica, ies de dimineata, pe racoare, sa umblu si eu un pic, doar pana spre seara. Si fac doi pasi incoace si cinci incolo si ma intorc si fac iar cinci si asta inseamna ca sunt exact la doi pasi de musuroi si hai sa ma intorc ca nu e inca seara si mai am de umblat…. . Doamne, ce e in capul meu!
Dar si mai fain, ce credeti cum si-au dat seama oamenii de stiinta de acest “pedometru intern” al furnicilor?
Pai simplu ca buna ziua! Au luat ei niste furnici si le-au invatat un traseu ( musuroi – mancare ). Apoi au luat furnicile si le-au atasat de picioare niste chestii ( picioroange, pantofi cu toc, habar nu am ce ) ca sa faca pasi mai mari. Si vezi minune, furnicile treceau pe langa mancare! Apoi au mai luat alte furnici si, gata incaltate, le-au invatat acelasi traseu. Dupa un timp s-a dat ordinul de descaltare si... iar minune, furnicile nu mai ajungeau pana la mancare!
Acum stau eu si ma intreb: cum naiba poti atasa ceva de picioarele unei furnici? Va imaginati voi cum umbla, daca mai poate, o furnica incaltata?
Am mai citit eu ca s-ar baza ele pe olfactie, bine, dar si atunci! Adica merge furnica cat merge si hop ca lasa ceva in urma. Dar le-ati vazut cum merg? Ma refer la lucratoarele alea micute si nu la soldati ( ca astia merg drept inainte de parca ar stii unde naiba trebuie sa se duca!). Furnicutele alea micute umbla ca bezmeticii, de unde stiu ele unde trebuie sa lase hop-ul!?
Si acum a mai aparut ceva!
Am citit o noua teorie legata de furnicile mele. Cica ar avea ele un “pedometru intern”, adica numara pasii pe care ii fac. Ma si vad furnica, ies de dimineata, pe racoare, sa umblu si eu un pic, doar pana spre seara. Si fac doi pasi incoace si cinci incolo si ma intorc si fac iar cinci si asta inseamna ca sunt exact la doi pasi de musuroi si hai sa ma intorc ca nu e inca seara si mai am de umblat…. . Doamne, ce e in capul meu!
Dar si mai fain, ce credeti cum si-au dat seama oamenii de stiinta de acest “pedometru intern” al furnicilor?
Pai simplu ca buna ziua! Au luat ei niste furnici si le-au invatat un traseu ( musuroi – mancare ). Apoi au luat furnicile si le-au atasat de picioare niste chestii ( picioroange, pantofi cu toc, habar nu am ce ) ca sa faca pasi mai mari. Si vezi minune, furnicile treceau pe langa mancare! Apoi au mai luat alte furnici si, gata incaltate, le-au invatat acelasi traseu. Dupa un timp s-a dat ordinul de descaltare si... iar minune, furnicile nu mai ajungeau pana la mancare!
Acum stau eu si ma intreb: cum naiba poti atasa ceva de picioarele unei furnici? Va imaginati voi cum umbla, daca mai poate, o furnica incaltata?
Program
M-am tot gandit sa scriu cate ceva despre GayFest-ul din Ungaria, dar prea ma intristeaza tot ce s-a intamplat acolo.
Hai mai bine sa va dau un program al evenimentelor, suna mai optimist si poate sunt persoane interesate.
26 Iulie
Christopher Street Day Stuttgart, Germania.
Festival: iulie 18-27. csd-stuttgart.de
Sommerlochfestival CSD Braunschweig, Germania.
Festival: iulie 12-26. sommerloch-bs
Christopher Street Day Augsburg, Germania
csd-augsburg.de
Christopher Street Day Duisburg, Germania
akdulus.de
Nottingham Pride, Anglia
nottinghampride.co.uk
Thanet Pride, Anglia, Margate
thanetpride
Christopher Street Day SaarLorLux, Germania, Saarbrücken
Festival: iulie 26-27 checkpoint-sb.de
2 August
EuroPride Stockholm, Suedia
Festival: iulie 25-august 3 stockholmpride.org
Amsterdam Gay Pride/Canal Pride Parade, Olanda
Festival: august 1-3. amsterdamgaypride.nl
Hamburg Pride, Germania
Festival: iulie 25-august 3. hamburgpride.com
Belfast Pride, Irlanda
Festival: iulie 26-august 3 belfastpride.com
Pride in Brighton & Hove, Anglia
Festival: iulie 26-august 3. brightonpride.org
Christopher Street Day Mannheim, Germania
csd-mannheim.de
Christopher Street Day Nürnberg, Germania
csd-nuernberg.de
Ruhr CSD Essen, Germania
essen.ruhr-csd.de
3 August
Leeds Pride, Anglia
leedspride.com
9 August
Reykjavik Gay Pride, Islanda
Festival: august 7-10. gaypride.is
Friendly Versilia Mardi, Italia, Torre del Lago
Festival: august 7-10. friendlyversilia.it
Christopher Steet Day Hagen, Germania
hals-hagen.de
Gloucestershire Pride, Anglia
gloucestershirepride.org.uk
Hull Pride, Anglia
hullpride.org.uk
10 August
Wakefield Pride, Anglia
wdco.org
16 August
Copenhagen Pride, Danemarca
Festival: august 11-16. copenhagenpride.dk
Christopher Street Day Lübeck, Germania
luebeck-pride.de
Swindon Pride, Anglia
swindonpride.kk5.org
17 August
Doncaster Pride, Anglia
doncasterpride.co.uk
23 August
Manchester Pride, Anglia
Festival: august 15-25. manchesterpride.com
Christopher Street Day Siegen, Germania
csd-siegen.de
30 August
Christopher Street Day Würzburg, Germania
csd-wuerzburg.de
Pride Glasgow, Anglia
prideglasgow.co.uk
Pink Festival, Anglia, Cambridge
pinkfestival.com
Reading Pride, Anglia
readingpride.co.uk/dnn
La Amsterdam si Stockholm in loc de camioane vor fi vapoare si se asteapta la un numar de 350.000 de participanti.
Hai mai bine sa va dau un program al evenimentelor, suna mai optimist si poate sunt persoane interesate.
26 Iulie
Christopher Street Day Stuttgart, Germania.
Festival: iulie 18-27. csd-stuttgart.de
Sommerlochfestival CSD Braunschweig, Germania.
Festival: iulie 12-26. sommerloch-bs
Christopher Street Day Augsburg, Germania
csd-augsburg.de
Christopher Street Day Duisburg, Germania
akdulus.de
Nottingham Pride, Anglia
nottinghampride.co.uk
Thanet Pride, Anglia, Margate
thanetpride
Christopher Street Day SaarLorLux, Germania, Saarbrücken
Festival: iulie 26-27 checkpoint-sb.de
2 August
EuroPride Stockholm, Suedia
Festival: iulie 25-august 3 stockholmpride.org
Amsterdam Gay Pride/Canal Pride Parade, Olanda
Festival: august 1-3. amsterdamgaypride.nl
Hamburg Pride, Germania
Festival: iulie 25-august 3. hamburgpride.com
Belfast Pride, Irlanda
Festival: iulie 26-august 3 belfastpride.com
Pride in Brighton & Hove, Anglia
Festival: iulie 26-august 3. brightonpride.org
Christopher Street Day Mannheim, Germania
csd-mannheim.de
Christopher Street Day Nürnberg, Germania
csd-nuernberg.de
Ruhr CSD Essen, Germania
essen.ruhr-csd.de
3 August
Leeds Pride, Anglia
leedspride.com
9 August
Reykjavik Gay Pride, Islanda
Festival: august 7-10. gaypride.is
Friendly Versilia Mardi, Italia, Torre del Lago
Festival: august 7-10. friendlyversilia.it
Christopher Steet Day Hagen, Germania
hals-hagen.de
Gloucestershire Pride, Anglia
gloucestershirepride.org.uk
Hull Pride, Anglia
hullpride.org.uk
10 August
Wakefield Pride, Anglia
wdco.org
16 August
Copenhagen Pride, Danemarca
Festival: august 11-16. copenhagenpride.dk
Christopher Street Day Lübeck, Germania
luebeck-pride.de
Swindon Pride, Anglia
swindonpride.kk5.org
17 August
Doncaster Pride, Anglia
doncasterpride.co.uk
23 August
Manchester Pride, Anglia
Festival: august 15-25. manchesterpride.com
Christopher Street Day Siegen, Germania
csd-siegen.de
30 August
Christopher Street Day Würzburg, Germania
csd-wuerzburg.de
Pride Glasgow, Anglia
prideglasgow.co.uk
Pink Festival, Anglia, Cambridge
pinkfestival.com
Reading Pride, Anglia
readingpride.co.uk/dnn
La Amsterdam si Stockholm in loc de camioane vor fi vapoare si se asteapta la un numar de 350.000 de participanti.
revenim
dar numai peste vreo 5-6 zile deoarece plec si eu un pic.
Am rucsacul langa mine si ma tot intreb oare ce uit acasa? Ei, de-o fi piaptanul, nu e mare problema.
Aveti grija de voi si de ceilalti.
Am rucsacul langa mine si ma tot intreb oare ce uit acasa? Ei, de-o fi piaptanul, nu e mare problema.
Aveti grija de voi si de ceilalti.
Uka
Mereu trece un tren, niciodata nu am bilet acum cand cerul elibereaza ploile, acum cand trebuie sa curat crucea. Erorile merg fara mine...si uite asa mai rabd un dor, ma retrag subtil si ma invelesc in absolut...mi-as perfora inima ca razele sa ma strapunga bland, ma sprijin pe rasuflarea ta de odinioara, gandurile pleaca desculte drept in urma aceluiasi tren, pe aceeasi linie, actiunile mele punitive sunt hilare si pana voi ajunge, cu siguranta delfinii vor iesi din apa si se vor hasura in aer...amor betiv - blestemata frumusete de-o clipa...ma voi preface in aripa, in aripa alba - nu vreau decat sa se nasca alte inimi, alte locuri, alte simtiri...ma voi scufunda in mare si voi rasari abia atunci cand pescarusii incep sa ciuguleasca marea, albastrul cald si albul rece ...imi este atat de cald...nu mi-as mai putea dori altceva decat aceeasi femeie din care sa ma nasc in fiecare dimineata...si da, mereu o alta dimineata.
tot de la Ileana
Varul meu Nelu - femeie de serviciu la NASA (fost inginer IT in Romania ) a gasit, stergand folderele de praf, un studiu care ma pune pe ganduri.
Din surse secrete NASA, natia Romana a fost aleasa pentru a coloniza planeta Marte.
Din toate natiile studiate au fost alesi Romanii pentru ca intr-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine.
S-au luat in calcul urmatoarele :
1. Romanii rezista fara apa cel mai mult. Nu au nevoie sa faca dus cu saptamanile. Nu folosesc sapun, sampon ori pasta de dinti.
2. Nu au nevoie de spatiu verde. Daca acesta exista, il distrug.
3. Habitatul va fi construit gen scara de bloc cu doua banci la intrare.
4. Romanii nu au depresii sau daca au, le rezolva cu bautura. Pot sa bea de la antigelul statiei orbitale pana la spirtul si frectia din sala de prim ajutor.
5. Pentru divertisment le ajunge un joc numit table. Nu au nevoie de gym sau piscina.
6. In caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins usor sa-si arunce copiii la ghena de gunoi. Daca decizia s-a considerat gresita, copiii pot fi recuperati dupa trei zile. Culmea, traiesc.
7. Romanii pot fi manipulati si condusi foarte usor. Toate proviziile se vor elibera pe baza de cartela.
8. Toate legile habitatului vor fi facute pentru a fi incalcate.
9. Cheltuielile cu paza si securitatea habitatului vor fi minime. Romanii sunt genetic turnatori si paraciosi. Cand nu au ce sa toarne, incep sa scrie jurnale: Jurnalul National, Jurnalul de la Paltinis etc.
10. Se vor promova manageri nulitatile fara studii, iar oamenii capabili vor fi marginalizati pentru ca acestia atunci pot creea cel mai bine. Romanii se hranesc cu 80 la suta paine, 5 la suta seminte de floarea soarelui, iar restul surogate.
11. Singurul animal insotitor va fi cainele comunitar.
12. Viata Romanilor este foarte simpla. Barfa sau zvonurile sunt ratiunea lor de a trai. In acest scop vor fi introduse in habitat asa numitele panarame, care vor trai cu nulitatile manageri si vor fi invidiate si barfite de nevestele grase si oxigenate ale capabililor cu studii.
13. Habitatul va fi aprovizionat in cantitati suplimentare cu: prize, becuri, clante, capace de WC si robineti. Romanii fura aceste obiecte. Inca nu se stie de ce. Obiectele furate se pot gasi in apartamentele lor in vitrina din sufragerie. Se presupune ca sunt furate in special de capabilii cu studii si aduse acasa ca un trofeu. In acest caz nevestele grase si oxigenate au orgasme multiple exclamand 'Costel este si destept si descurcaret...'.
Din surse secrete NASA, natia Romana a fost aleasa pentru a coloniza planeta Marte.
Din toate natiile studiate au fost alesi Romanii pentru ca intr-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine.
S-au luat in calcul urmatoarele :
1. Romanii rezista fara apa cel mai mult. Nu au nevoie sa faca dus cu saptamanile. Nu folosesc sapun, sampon ori pasta de dinti.
2. Nu au nevoie de spatiu verde. Daca acesta exista, il distrug.
3. Habitatul va fi construit gen scara de bloc cu doua banci la intrare.
4. Romanii nu au depresii sau daca au, le rezolva cu bautura. Pot sa bea de la antigelul statiei orbitale pana la spirtul si frectia din sala de prim ajutor.
5. Pentru divertisment le ajunge un joc numit table. Nu au nevoie de gym sau piscina.
6. In caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins usor sa-si arunce copiii la ghena de gunoi. Daca decizia s-a considerat gresita, copiii pot fi recuperati dupa trei zile. Culmea, traiesc.
7. Romanii pot fi manipulati si condusi foarte usor. Toate proviziile se vor elibera pe baza de cartela.
8. Toate legile habitatului vor fi facute pentru a fi incalcate.
9. Cheltuielile cu paza si securitatea habitatului vor fi minime. Romanii sunt genetic turnatori si paraciosi. Cand nu au ce sa toarne, incep sa scrie jurnale: Jurnalul National, Jurnalul de la Paltinis etc.
10. Se vor promova manageri nulitatile fara studii, iar oamenii capabili vor fi marginalizati pentru ca acestia atunci pot creea cel mai bine. Romanii se hranesc cu 80 la suta paine, 5 la suta seminte de floarea soarelui, iar restul surogate.
11. Singurul animal insotitor va fi cainele comunitar.
12. Viata Romanilor este foarte simpla. Barfa sau zvonurile sunt ratiunea lor de a trai. In acest scop vor fi introduse in habitat asa numitele panarame, care vor trai cu nulitatile manageri si vor fi invidiate si barfite de nevestele grase si oxigenate ale capabililor cu studii.
13. Habitatul va fi aprovizionat in cantitati suplimentare cu: prize, becuri, clante, capace de WC si robineti. Romanii fura aceste obiecte. Inca nu se stie de ce. Obiectele furate se pot gasi in apartamentele lor in vitrina din sufragerie. Se presupune ca sunt furate in special de capabilii cu studii si aduse acasa ca un trofeu. In acest caz nevestele grase si oxigenate au orgasme multiple exclamand 'Costel este si destept si descurcaret...'.
Angelicuss
Buna tuturor,
Dupa cum ati observat sau veti observa acum ca va atrag atentia, am mai adaugat un link pe lista aceea lunga pe care doar lista cu blog-urile o intrece.
Angelicuss – ce este Angelicuss?
Este o revista LGBT, prima. Este un post TV online, primul din cate stiu eu.
Bravo! Felicitari si mult noroc in continuare.
Poate se va incumeta cineva dintre noi sa trimita niste articole acolo, sa colaboreze cu ei sau chiar sa faca ceva asemanator, si asta inainte ca eu sa ajung sa-mi tratez articulatiile reumatice in vreo statiune de pensionari.( ar fi foarte haios ca dupa cine stie ce fel de cura, tarandu-mi eu oasele batrane si frante, sa-mi pun ochelarii si top pe internet ca sa citesc stirile si sa urmaresc un film – cu siguranta am sa fac acest lucru, dar as prefera s-o pot face un pic mai repede... maine, daca s-ar putea. )
Vizitati site-ul si vedeti si voi.
O zi frumoasa.
Dupa cum ati observat sau veti observa acum ca va atrag atentia, am mai adaugat un link pe lista aceea lunga pe care doar lista cu blog-urile o intrece.
Angelicuss – ce este Angelicuss?
Este o revista LGBT, prima. Este un post TV online, primul din cate stiu eu.
Bravo! Felicitari si mult noroc in continuare.
Poate se va incumeta cineva dintre noi sa trimita niste articole acolo, sa colaboreze cu ei sau chiar sa faca ceva asemanator, si asta inainte ca eu sa ajung sa-mi tratez articulatiile reumatice in vreo statiune de pensionari.( ar fi foarte haios ca dupa cine stie ce fel de cura, tarandu-mi eu oasele batrane si frante, sa-mi pun ochelarii si top pe internet ca sa citesc stirile si sa urmaresc un film – cu siguranta am sa fac acest lucru, dar as prefera s-o pot face un pic mai repede... maine, daca s-ar putea. )
Vizitati site-ul si vedeti si voi.
O zi frumoasa.
Uite ce am mai citit
Dupa cum ne-am abisnuit deja, majoritatea programelor de editare au niste aplicatii care folosesc la corectarea automata a textelor. Fain pentru noi si foarte comod.
In cazul soft –ului folosit de American Family Association, cuvintele cu sens ambiguu sau care se pot interpreta gresit sunt inlocuite automat cu altele “mai clare” si mai precise.
Acest program considera cuvantul “gay” ca facand parte din catgoria cuvintelor pe care trebuie sa le inlocuiasca neaparat. Ghiciti cu ce alt cuvant?!
In pagina de stiri a AFA, Onenewsnow.com, cuvantul “gay” este schimbat automat pe cel de “homosexual”.
Ori, s-a intamplat ca la un concurs de atletism castigatorul sa fie sprinterul Tayson Gay. Va imaginati cum a aparut aceasta stire?!
Desigur, dupa sesizarea greselii, articolul a fost corectat, la fel si in cazul articolului despre jucatorul de baseball Rudy Gay, dar ceva lume citise deja articolele respective.
Si cica a fost un timp cand si cuvantul “negru” era inlocuit automat cu cel de “afroamerican”. Pe vremea respectiva sahul se juca cu piese albe si afroamericane!
Bravo pentru cei care au dorit sa ne usureze vietile! De acum incolo trebuie sa fim atenti doar sa corectam corecturile!
In cazul soft –ului folosit de American Family Association, cuvintele cu sens ambiguu sau care se pot interpreta gresit sunt inlocuite automat cu altele “mai clare” si mai precise.
Acest program considera cuvantul “gay” ca facand parte din catgoria cuvintelor pe care trebuie sa le inlocuiasca neaparat. Ghiciti cu ce alt cuvant?!
In pagina de stiri a AFA, Onenewsnow.com, cuvantul “gay” este schimbat automat pe cel de “homosexual”.
Ori, s-a intamplat ca la un concurs de atletism castigatorul sa fie sprinterul Tayson Gay. Va imaginati cum a aparut aceasta stire?!
Desigur, dupa sesizarea greselii, articolul a fost corectat, la fel si in cazul articolului despre jucatorul de baseball Rudy Gay, dar ceva lume citise deja articolele respective.
Si cica a fost un timp cand si cuvantul “negru” era inlocuit automat cu cel de “afroamerican”. Pe vremea respectiva sahul se juca cu piese albe si afroamericane!
Bravo pentru cei care au dorit sa ne usureze vietile! De acum incolo trebuie sa fim atenti doar sa corectam corecturile!
Ileana
Andrei Plesu in Japonia
Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta. Ca de pilda, cînd calatoresti în Japonia. N-am fost niciodata în Africa, în Australia sau în Caraibe. Pentru mine, Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai 'strain'. Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european 'civilizat' într-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica. Te poti simti strain în bucataria chineza, în coloritul, moravurile si inocenta americane, sau în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cît de cît familiar. În Japonia însa alteritatea e radicala. Te misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele. Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...
N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete. Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi. Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintatoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric. Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal. Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi fatale. Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de incontrolabile perdele de apa.. Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cite ori lasai picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia.
În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate
lînga receptie. Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...
La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier. În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a..m.d. Aici nimic. Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de 'bagajist' si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei 'de zi'. Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc înca.. Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblam de-a busilea. Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul 'vitel'. A aparut o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata.
'Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica!
Papa!'
'Ba, din contra - îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta - mai întîi baie! Papa la urma!'
Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi de nuiele aromate în mîna. Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se
întristeaza, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplete ('interruptus?'), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza de soia.. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în fiertura din oala pîna dispare tenta de crud. Gheisa ma asista draconic. Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot
agita carnea în zeama fara s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a fiert. Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sa trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste:
'Shabu-shabu!' Trag concluzia ca 'shabu-shabu' înseamna, pur si simplu: 'agit-o!', 'misc-o!', 'stînga-dreapta!', 'hais-cea!'. Cina se încheie melancolic, în insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima. Fuseseram invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de rugaciune.
Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masa de un profesor din Kyoto, specialist în Zen, a înteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manînce din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca între comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful român a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus. Gabriel s-a hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel, încît sa-si poata sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul 'lotus' dinainte, noua postura parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva minute. Calcîiele nu sînt nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a corpului. În plus, o apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta pozitie, degetele îndoite ale picioarelor.
Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd - fara autoritate - fapturile gracile ale celorlalti, pentru care 'lotusul' nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic. Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata. Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei? Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia 'Lorelei'. Te lasi binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste.... Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! 'Un scaun! Un regat pentru un scaun!' - striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decît abandonul. 'Vai, ce gradina frumoasa aveti!' - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între doua îmbucaturi. Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale. Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului. Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sa lipseasca.. Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational. Facusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în regula. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: 'Shabu-shabu!'
Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta. Ca de pilda, cînd calatoresti în Japonia. N-am fost niciodata în Africa, în Australia sau în Caraibe. Pentru mine, Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai 'strain'. Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european 'civilizat' într-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica. Te poti simti strain în bucataria chineza, în coloritul, moravurile si inocenta americane, sau în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cît de cît familiar. În Japonia însa alteritatea e radicala. Te misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele. Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...
N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete. Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi. Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintatoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric. Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal. Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi fatale. Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de incontrolabile perdele de apa.. Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cite ori lasai picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia.
În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate
lînga receptie. Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...
La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier. În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a..m.d. Aici nimic. Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de 'bagajist' si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei 'de zi'. Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc înca.. Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblam de-a busilea. Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul 'vitel'. A aparut o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata.
'Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica!
Papa!'
'Ba, din contra - îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta - mai întîi baie! Papa la urma!'
Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi de nuiele aromate în mîna. Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se
întristeaza, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplete ('interruptus?'), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza de soia.. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în fiertura din oala pîna dispare tenta de crud. Gheisa ma asista draconic. Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot
agita carnea în zeama fara s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a fiert. Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sa trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste:
'Shabu-shabu!' Trag concluzia ca 'shabu-shabu' înseamna, pur si simplu: 'agit-o!', 'misc-o!', 'stînga-dreapta!', 'hais-cea!'. Cina se încheie melancolic, în insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima. Fuseseram invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de rugaciune.
Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masa de un profesor din Kyoto, specialist în Zen, a înteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manînce din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca între comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful român a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus. Gabriel s-a hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel, încît sa-si poata sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul 'lotus' dinainte, noua postura parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva minute. Calcîiele nu sînt nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a corpului. În plus, o apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta pozitie, degetele îndoite ale picioarelor.
Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd - fara autoritate - fapturile gracile ale celorlalti, pentru care 'lotusul' nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic. Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata. Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei? Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia 'Lorelei'. Te lasi binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste.... Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! 'Un scaun! Un regat pentru un scaun!' - striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decît abandonul. 'Vai, ce gradina frumoasa aveti!' - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între doua îmbucaturi. Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale. Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului. Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sa lipseasca.. Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational. Facusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în regula. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei mele: 'Shabu-shabu!'
vorbele mele
Dimineata senina tuturor,
Inainte de pleca la servici mai am niste timp la dispozitie asa ca hop sa vad de blog.
Mi-au placut mult vorbele trimise de Ileana si vroiam sa le postez de ceva timp. Multumesc pentru ele.( Uite ca acum nu mai trebuie sa-mi motivez orientarea! – glumesc, nu am incercat niciodata, cel putin nu tin minte. )
Si nu stiu in ce masura sunt uimiti barbatii de ceea ce pot si fac femeile, dar am eu o cunostinta care... .
S-o luam de la inceput. Sunt o fumatoare inraita si fumez foarte mult, si mai sunt si slaba de, atunci cand sufla un vant mai puternic mereu ma bate gandul sa-mi pun DEX-ul in rucsac, iar cand mergem cu colegii spre casa si trece pe langa noi un tir din acela zdravan ei se tot uita in spate si ma intreaba: "mai esti aici? nu te-a luat cu el?". Pe urma mai arat si usor “infantila”, de vanzatoarea de la magazinul din colt ma ia cu “ce iti dau puiut?”, iar ca rest mereu primesc bomboane si guma de mestecat, niciodata cafea sau chibrite! ( dar mie imi place asa ). Drept urmare, sunt destul de multi oameni care incearca sa aiba grija de mine si mereu imi dau sfaturi si lectii.
Deci am eu o cunostinta care mereu ma ia cu: “Mai fata, nu mai fuma atat de mult! Vezi si tu cat esti de slaba si mai esti si femeie! Ori, organismul femeilor e mai slab. Stii tu, sexul slab....”
Stimati domni, nu am eu nimic cu dumneavoastra, sincer. Daca va place sa credeti asa, nu aveti decat s-o faceti, si daca din aceasta cauza mai sunteti si gentili, chiar va rog! Dar stau eu si ma intreb, oare natura ar putea gresi in asemenea hal incat sa aleaga sexul slab pentru a aduce pe lume urmasii?
Si gata cu intrebarile pe ziua de azi ( as vrea eu! ), merg sa muncesc.
O zi frumoasa tuturor.
Inainte de pleca la servici mai am niste timp la dispozitie asa ca hop sa vad de blog.
Mi-au placut mult vorbele trimise de Ileana si vroiam sa le postez de ceva timp. Multumesc pentru ele.( Uite ca acum nu mai trebuie sa-mi motivez orientarea! – glumesc, nu am incercat niciodata, cel putin nu tin minte. )
Si nu stiu in ce masura sunt uimiti barbatii de ceea ce pot si fac femeile, dar am eu o cunostinta care... .
S-o luam de la inceput. Sunt o fumatoare inraita si fumez foarte mult, si mai sunt si slaba de, atunci cand sufla un vant mai puternic mereu ma bate gandul sa-mi pun DEX-ul in rucsac, iar cand mergem cu colegii spre casa si trece pe langa noi un tir din acela zdravan ei se tot uita in spate si ma intreaba: "mai esti aici? nu te-a luat cu el?". Pe urma mai arat si usor “infantila”, de vanzatoarea de la magazinul din colt ma ia cu “ce iti dau puiut?”, iar ca rest mereu primesc bomboane si guma de mestecat, niciodata cafea sau chibrite! ( dar mie imi place asa ). Drept urmare, sunt destul de multi oameni care incearca sa aiba grija de mine si mereu imi dau sfaturi si lectii.
Deci am eu o cunostinta care mereu ma ia cu: “Mai fata, nu mai fuma atat de mult! Vezi si tu cat esti de slaba si mai esti si femeie! Ori, organismul femeilor e mai slab. Stii tu, sexul slab....”
Stimati domni, nu am eu nimic cu dumneavoastra, sincer. Daca va place sa credeti asa, nu aveti decat s-o faceti, si daca din aceasta cauza mai sunteti si gentili, chiar va rog! Dar stau eu si ma intreb, oare natura ar putea gresi in asemenea hal incat sa aleaga sexul slab pentru a aduce pe lume urmasii?
Si gata cu intrebarile pe ziua de azi ( as vrea eu! ), merg sa muncesc.
O zi frumoasa tuturor.
Vorbe de la Ileana
Femeile...
Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria.
Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare.
Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat. Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.
Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA
Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria.
Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare.
Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat. Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.
Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA
de la Uka
...ninsa de albastru nu stau decat sa contemplez marea. Undeva intr-un colt de cer mazgalesc o foaie, daca voi gresi, marea va sterge. Tacerea este fara alternativa, pescarusii mi se joaca in palma, sunt inapta...pleoapele imi cad grele iar apasarea vantului nu ma face decat sa vad undeva la mal, pasind atat de frumos..un trup...o femeie... Fiecare gest devine secunda iar zborul pescarusilor nu devine decat o cursa abastracta...simt o betie proaspata, o betie de frumos...mintea imi zboara, sunt sedata, pe sevaletul mintii o pictez, totul devine dulce, ametitor...inchid ochii si ma las purtata de valsul in culori care imi impresoara mintea si trupul... Rezist la orice, dar nu am putut rezista sa nu ii fur un zambet... Contrastul devine atat de puternic incat nu mai vad decat trupul ei pe un fond albastru-marea... Raman acolo si daca ar fi sa ploua as hasura-o in ploi... Nu vreau sa plece...dar inevitabil ea se va pierde in noapte iar eu raman cu pictura si cu puterea de a ma mai naste o data...
fara titlu
Uite ca mai apare cineva care vrea sa se implice in treaba cu traducerile. Multumesc mult, e treaba pentru zeci de oameni. Sunt cateva filme ( chiar si in afara de “The L Word “) care merita si trebuie vazute.
Stiti, stau eu si ma intreb: se poate oare ca eu sa fi fost persoana care a dat acel sut in fund care face ca lucrurile sa mearga inainte? Cei care ma stiu isi dau seama cat e de absurd.
Absurd sau nu, uite ca lucrurile au inceput sa se miste. Ma bucur. Si ma bucur nu pentru ca am un site si un blog unde imi pot citi ineptiile ( pe acestea le am mereu cu si in mine si nu le recitesc niciodata ) ci pentru ca lumea incepe sa iasa la lumina.
Si stiti la ce m-am mai gandit?
Cand am inceput treaba aceasta eram furioasa ca aici, in aceasta tara, nu exista nimic pentru cele ca mine. Daca ati cautat vreodata, stiti despre ce vorbesc. Nu vreau sa zic ca eu am schimbat situatia, dar cred ca daca cineva vrea si insista, poate da mine.
Si daca eu m-am apucat sa fac niste lucruri la care nu ma pricep, poate se va ivi cineva care se si pricepe si se apuca de treaba ( asa mi s-a intamplat cu site-ul pentru subtitrari. La ora actuala eu nu fac altceva decat sa public subtitrarile trimise de altcineva. - Iti multumesc mult, faci aceasta treaba pentru aproape 50 de oameni la ora actuala si asta in nici doua luni).
Fiind deja o persoana care a deschis un drum ( stiti cum se recunoaste adevaratul deschizatori de drumuri? Zace pe o campie din Vestul Indepartat cu o sageata in spate – asa am citit pe undeva si mi-a ramas in minet, dar Doamne cat astept eu aceasta sageata! ) poate vor veni si altele care sa ma urmeze si poate, ca si in cazul site-ului, vor face o treaba mult mai buna decat fac eu.
Anuntati-ma fratilor ( “surorilor” suna a manastiri, congregatii si secte - cel putin pentru mine ) daca stiti de alte site-uri si blog-uri caci este ceva lume care trece pe aici si probabil cauta ceea ce cautam si eu. Ori, eu nu vreau sa-mi pastrez cititorii ( eventual pentru Uka si Ileana ) ci vreau sa-i ajut sa gaseasca ceea ce cauta.
Stiti, stau eu si ma intreb: se poate oare ca eu sa fi fost persoana care a dat acel sut in fund care face ca lucrurile sa mearga inainte? Cei care ma stiu isi dau seama cat e de absurd.
Absurd sau nu, uite ca lucrurile au inceput sa se miste. Ma bucur. Si ma bucur nu pentru ca am un site si un blog unde imi pot citi ineptiile ( pe acestea le am mereu cu si in mine si nu le recitesc niciodata ) ci pentru ca lumea incepe sa iasa la lumina.
Si stiti la ce m-am mai gandit?
Cand am inceput treaba aceasta eram furioasa ca aici, in aceasta tara, nu exista nimic pentru cele ca mine. Daca ati cautat vreodata, stiti despre ce vorbesc. Nu vreau sa zic ca eu am schimbat situatia, dar cred ca daca cineva vrea si insista, poate da mine.
Si daca eu m-am apucat sa fac niste lucruri la care nu ma pricep, poate se va ivi cineva care se si pricepe si se apuca de treaba ( asa mi s-a intamplat cu site-ul pentru subtitrari. La ora actuala eu nu fac altceva decat sa public subtitrarile trimise de altcineva. - Iti multumesc mult, faci aceasta treaba pentru aproape 50 de oameni la ora actuala si asta in nici doua luni).
Fiind deja o persoana care a deschis un drum ( stiti cum se recunoaste adevaratul deschizatori de drumuri? Zace pe o campie din Vestul Indepartat cu o sageata in spate – asa am citit pe undeva si mi-a ramas in minet, dar Doamne cat astept eu aceasta sageata! ) poate vor veni si altele care sa ma urmeze si poate, ca si in cazul site-ului, vor face o treaba mult mai buna decat fac eu.
Anuntati-ma fratilor ( “surorilor” suna a manastiri, congregatii si secte - cel putin pentru mine ) daca stiti de alte site-uri si blog-uri caci este ceva lume care trece pe aici si probabil cauta ceea ce cautam si eu. Ori, eu nu vreau sa-mi pastrez cititorii ( eventual pentru Uka si Ileana ) ci vreau sa-i ajut sa gaseasca ceea ce cauta.
Primit candva de la Ileana
CV demential
Acest user a aplicat la joburile:
• ASISTENTA - RECEPTIE (Front Desk)
BIANCA POPA
Adresa: Berceni – sector 4, Bucuresti
Telefon: 0726509974
Email: popa_bianca90@yahoo.com
Ultima accesare: 11.03.2007
F 28.04.1990 necasatorit
ID: 752995
Obiectiv: Caut o firma serioasa care ma poate angaja permanent si care ma poate resprecta cum fac si eu! Orice fel de job mi-ar place din cele selectate!
Salariu: nespecificat
Beneficii: Daca trece de ora 20.00 sa fiu dusa acasa sau sa mi se plateasca taxiul!
Tip job: Sezonier (Summer Job), Part time
Departament: Sampling/Hostess, Secretariat, Saloane si Clinici infrumusetare
Oras de domiciliu: Bucuresti
Oras de lucru: Bucuresti, Buftea
Nivel Cariera: Entry-Level/Primii 3 Ani Exp
Disponibil: oricand
Experienta:
PROMOTER, MANECHIN-MODEL,
FOTOMODEL, FIGURATII, HOSTESS, ANIMATOARE, STREAPTESE – 10.03.2004 – 10.03.2007
Firma :ClockAdversting,Mra,Gio models.Smart models.Dynamic.Carpatik
Departament: sampling/hostess
Oras lucru: Bucuresti
Salariu: 37 mii
Domeniu Activitate Firma: Sunt agentii de modeling cu un numar mare de angajati si clienti!
Responsabilitati:
Promoter: nu aveam voie sa mananc sa mestec guma sa consum bauturi racoritoare sau alcolice in magazin,nu aveam pauza.
Hostess: nu aveam voie sa-mi dau nr de tel clintiilor,sa ma cert cu pesoanele interesate de produs.trebuia sa fiu imbracata cat mai decent gen ofice
Animatoare:nu aveam voie sa prt discutii cu clientii clubului,sa-mi aduc prietenul in club,cand imi luam pauza stateam in sala unde angajatii isi luau pauza,trebuia sa fiu imbracata sexy si sa-mi stea bine costumatia
Streaptese:consumam la masa cu clintii,radeam cu ei.faceam private-uri cu mai multe fete si cu clientii sau doar eu si ei,nu avea voie clientul sa consume din bautara comandata de mine.nu avea voie sa ma atinga doar daca il lasam eu,randul la dans la bara imi venea de fiecare data la 2 ore ,tineam minte primele fete din naintea mea.daca nu intream la timp la dans luam amenda(20 lei),dansam cu clientii,luam spaga.
Foto-model,manechin,model:nu trebuia sa stau incordata pe scena ,mainile le tienam relaxate precum si degete. mainile le tineam aproape sub sani cand faceam poze. spatele in poze era in totdeuna lasat pe spate, picioarele le ridicam cat puteam de mult.daca intram trista sau zambitoare pe podium trebuia sa ies dupa podium cu aceeasi fata, pozele durau 3 secunde, jn poze buzele erau intredeschise si ignoram aparatul de fotografiat
Figuratii:nu aveam voie cu telefonul deschis in timpul fil marilor,nu aveam voie sa vb in timp ce se filma ci doar sa mimez pe buze sa gesticulez.
Recomandari: intotdeauna am apreciat bunul simt si relatia mea cu patronii sau cu angajatii era strict profesionala! Nu am de unde sa stii cine ma poate recomanada ,nu-mi pot da seama ce gandesc oamenii,si poate eu m-am inselat in privinta unor persoane,si nu ar fii cinstit nici pentru mine si nici pentru cel care imi citesc cv-ul sa dau nume false.
Realizari: Am adus cluburilor un venit bun de consumatie si de clienti, am vandut multe produse.am intrat in conversatie cu multi clienti si le-am facut cunoscuta oferta promovata de catre o firma.
Beneficii: Mariri de salariu, laude.
Educatie:
Studii: am terminat scoala Generala „Elena Farago” si sunt eleva liceului de metrologi „Traian Vuia”
Cursuri, certificari & premii: 2 cursuri de modelingrprimul in 1999 "Pinochio" si al-2 2004 cu nota 8.90. Am obtinut locul 2 la concursul de Miss. Am absolvit un curs de dans ,machiaj (teorie-practica) si un curs de teatru (teorie-practica).
Aptitudini:
Limbi straine(Scirs,vorbit,citit)
engleza (bun,bun,bun)
franceza (incepator,incepator,bun)
Cunostinte PC: cunosc sa navighez pe un calculator si leptop (windwos 98, sau XP ) si pe internet,scriu repede la tastatura calculatorului.
Mini interviu:
1. Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum?
Am terminat 2 cursuri de modeling, unul de machiaj, actorie si dans!
2.Care este cel mai mare esec profesional de pana acum?
Pana acum nu am avut nici un esec profesional.
3.Unde va vedeti peste 5 ani?
Cu 3 copii in orasul New York impreuna cu sotul meu,avand ca job modelingul!
4.Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
Sa ajung pe copertele revistelor mondene,sa prezint creatii Armani Dolce&Cabana Versace etc.
VIATA ESTE GREA DAR TREBUIE TRAITA ASA CUM ESTE EA PENTRU CA DOAR UNA AVEM!
5.Care este jobul care credeti ca vi s-ar potrivi cel mai bine?
Cantareatardansatoare sau model renumit!
6.Descrieti compania ideala in care ati dori sa lucrati?
O companie unde te poti ridica singur pe picioarele tale avand la bord cunostintele acumulate pana in anul respectiv. Sa ti se aprecieze orice efort facut cu o marire de salariu sau in cazul daca am bile negre sa se mai stearga din ele.
7.Care este departamentul in care doriti sa lucrati ( aveti dreptul la o singura alegere )? Explicati de ce credeti ca sunteti potrivit si de ce ati facut aceasta alegere!
Hostess.Sunt inteligenta,sociabila si capabila de a intretine o conversatie lunga-scurta cu un client care este ne/amurit ,nu a auzit de aceasta oferta noua de senzatie sau pur si simplu doreste sa laude produsul.
8.Detaliati personalitatea dumneavoastra ( hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si lucru, etc ).
Sociabila,indrazneata,vorbareata,serioasa,vesela mereu.
CV-ul se termina aici. As vrea sa precizez ca nu este al ei - momentul meu gluma nesarata ( dar sper ca ea sa inteleaga ). In orice caz, pe langa faptul ca am ras bine citind ceea ce mi-a trimis, vreo doua zile m-am si chinuit sa vad cum as putea transcrie materialul din format pfd in text ( ca sunt eu lenesa de felul meu si nu vroiam sa bat atata la tastatura ). Uite ca am mai invatat ceva. Treaba cu blog-ul e chiar educativa.
Acest user a aplicat la joburile:
• ASISTENTA - RECEPTIE (Front Desk)
BIANCA POPA
Adresa: Berceni – sector 4, Bucuresti
Telefon: 0726509974
Email: popa_bianca90@yahoo.com
Ultima accesare: 11.03.2007
F 28.04.1990 necasatorit
ID: 752995
Obiectiv: Caut o firma serioasa care ma poate angaja permanent si care ma poate resprecta cum fac si eu! Orice fel de job mi-ar place din cele selectate!
Salariu: nespecificat
Beneficii: Daca trece de ora 20.00 sa fiu dusa acasa sau sa mi se plateasca taxiul!
Tip job: Sezonier (Summer Job), Part time
Departament: Sampling/Hostess, Secretariat, Saloane si Clinici infrumusetare
Oras de domiciliu: Bucuresti
Oras de lucru: Bucuresti, Buftea
Nivel Cariera: Entry-Level/Primii 3 Ani Exp
Disponibil: oricand
Experienta:
PROMOTER, MANECHIN-MODEL,
FOTOMODEL, FIGURATII, HOSTESS, ANIMATOARE, STREAPTESE – 10.03.2004 – 10.03.2007
Firma :ClockAdversting,Mra,Gio models.Smart models.Dynamic.Carpatik
Departament: sampling/hostess
Oras lucru: Bucuresti
Salariu: 37 mii
Domeniu Activitate Firma: Sunt agentii de modeling cu un numar mare de angajati si clienti!
Responsabilitati:
Promoter: nu aveam voie sa mananc sa mestec guma sa consum bauturi racoritoare sau alcolice in magazin,nu aveam pauza.
Hostess: nu aveam voie sa-mi dau nr de tel clintiilor,sa ma cert cu pesoanele interesate de produs.trebuia sa fiu imbracata cat mai decent gen ofice
Animatoare:nu aveam voie sa prt discutii cu clientii clubului,sa-mi aduc prietenul in club,cand imi luam pauza stateam in sala unde angajatii isi luau pauza,trebuia sa fiu imbracata sexy si sa-mi stea bine costumatia
Streaptese:consumam la masa cu clintii,radeam cu ei.faceam private-uri cu mai multe fete si cu clientii sau doar eu si ei,nu avea voie clientul sa consume din bautara comandata de mine.nu avea voie sa ma atinga doar daca il lasam eu,randul la dans la bara imi venea de fiecare data la 2 ore ,tineam minte primele fete din naintea mea.daca nu intream la timp la dans luam amenda(20 lei),dansam cu clientii,luam spaga.
Foto-model,manechin,model:nu trebuia sa stau incordata pe scena ,mainile le tienam relaxate precum si degete. mainile le tineam aproape sub sani cand faceam poze. spatele in poze era in totdeuna lasat pe spate, picioarele le ridicam cat puteam de mult.daca intram trista sau zambitoare pe podium trebuia sa ies dupa podium cu aceeasi fata, pozele durau 3 secunde, jn poze buzele erau intredeschise si ignoram aparatul de fotografiat
Figuratii:nu aveam voie cu telefonul deschis in timpul fil marilor,nu aveam voie sa vb in timp ce se filma ci doar sa mimez pe buze sa gesticulez.
Recomandari: intotdeauna am apreciat bunul simt si relatia mea cu patronii sau cu angajatii era strict profesionala! Nu am de unde sa stii cine ma poate recomanada ,nu-mi pot da seama ce gandesc oamenii,si poate eu m-am inselat in privinta unor persoane,si nu ar fii cinstit nici pentru mine si nici pentru cel care imi citesc cv-ul sa dau nume false.
Realizari: Am adus cluburilor un venit bun de consumatie si de clienti, am vandut multe produse.am intrat in conversatie cu multi clienti si le-am facut cunoscuta oferta promovata de catre o firma.
Beneficii: Mariri de salariu, laude.
Educatie:
Studii: am terminat scoala Generala „Elena Farago” si sunt eleva liceului de metrologi „Traian Vuia”
Cursuri, certificari & premii: 2 cursuri de modelingrprimul in 1999 "Pinochio" si al-2 2004 cu nota 8.90. Am obtinut locul 2 la concursul de Miss. Am absolvit un curs de dans ,machiaj (teorie-practica) si un curs de teatru (teorie-practica).
Aptitudini:
Limbi straine(Scirs,vorbit,citit)
engleza (bun,bun,bun)
franceza (incepator,incepator,bun)
Cunostinte PC: cunosc sa navighez pe un calculator si leptop (windwos 98, sau XP ) si pe internet,scriu repede la tastatura calculatorului.
Mini interviu:
1. Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum?
Am terminat 2 cursuri de modeling, unul de machiaj, actorie si dans!
2.Care este cel mai mare esec profesional de pana acum?
Pana acum nu am avut nici un esec profesional.
3.Unde va vedeti peste 5 ani?
Cu 3 copii in orasul New York impreuna cu sotul meu,avand ca job modelingul!
4.Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
Sa ajung pe copertele revistelor mondene,sa prezint creatii Armani Dolce&Cabana Versace etc.
VIATA ESTE GREA DAR TREBUIE TRAITA ASA CUM ESTE EA PENTRU CA DOAR UNA AVEM!
5.Care este jobul care credeti ca vi s-ar potrivi cel mai bine?
Cantareatardansatoare sau model renumit!
6.Descrieti compania ideala in care ati dori sa lucrati?
O companie unde te poti ridica singur pe picioarele tale avand la bord cunostintele acumulate pana in anul respectiv. Sa ti se aprecieze orice efort facut cu o marire de salariu sau in cazul daca am bile negre sa se mai stearga din ele.
7.Care este departamentul in care doriti sa lucrati ( aveti dreptul la o singura alegere )? Explicati de ce credeti ca sunteti potrivit si de ce ati facut aceasta alegere!
Hostess.Sunt inteligenta,sociabila si capabila de a intretine o conversatie lunga-scurta cu un client care este ne/amurit ,nu a auzit de aceasta oferta noua de senzatie sau pur si simplu doreste sa laude produsul.
8.Detaliati personalitatea dumneavoastra ( hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si lucru, etc ).
Sociabila,indrazneata,vorbareata,serioasa,vesela mereu.
CV-ul se termina aici. As vrea sa precizez ca nu este al ei - momentul meu gluma nesarata ( dar sper ca ea sa inteleaga ). In orice caz, pe langa faptul ca am ras bine citind ceea ce mi-a trimis, vreo doua zile m-am si chinuit sa vad cum as putea transcrie materialul din format pfd in text ( ca sunt eu lenesa de felul meu si nu vroiam sa bat atata la tastatura ). Uite ca am mai invatat ceva. Treaba cu blog-ul e chiar educativa.
Rita, raspuns la o intrebare mai veche
Hai sa va zic acum despre ceva ce nu mi-ar fi trecut nici prin … partea dorsala a capului si-al gandurilor mele.
Ma intrebam eu la un moment dat ( articolul cu situatiile haioase din viata mea, ma rog, ceva de acest gen ): daca pentru mine e dat sa vina Ileana si nu Fat-Frumos, oare va veni tot pe un cal alb?
Acum am aflat raspunsul!( de fapt il aflasem de ceva timp, dar nu am avut timp sa scriu despre asta )
In zilele noastre Ileana ( respectiv Fat-Frumos – pentru toti si toate care il mai asteapta ) circula pe Hi5!
Merci pentru idee! A fost un moment absolut “delicios” pentru mine.
Sincera sa fiu, niciodata nu m-am gandit la aceasta posibilitate! ( Imbatranesc?!, Generatia 70-80 sta si se mira de cate se mai pot intampla sau doar incurca lucrurile si lumile, si nu-i trece prin cap ca astfel de lucruri chiar se pot intampla? )
Mesaj de la "antici": pentru cele/cei care o mai asteapata pe Ileana, ea poate veni, si probabil va veni de acum incolo pe Hi5.
Pentru mine, generatia 70-80, Hi5 e doar un alt "moment" si "loc" care te face sa razi si sa te gandesti la tot ce a fost si va veni in urma ta.
Mai sunt si altele/altii care au trait vremuri mai noi si poate pentru ei Hi5 e tot ce au! ( Nu vreau sa fac reclama, nu e vorba de site, ci de tipul de aplicatie).
Nasol as zice, dar oare mai inteleg eu?
Ma intrebam eu la un moment dat ( articolul cu situatiile haioase din viata mea, ma rog, ceva de acest gen ): daca pentru mine e dat sa vina Ileana si nu Fat-Frumos, oare va veni tot pe un cal alb?
Acum am aflat raspunsul!( de fapt il aflasem de ceva timp, dar nu am avut timp sa scriu despre asta )
In zilele noastre Ileana ( respectiv Fat-Frumos – pentru toti si toate care il mai asteapta ) circula pe Hi5!
Merci pentru idee! A fost un moment absolut “delicios” pentru mine.
Sincera sa fiu, niciodata nu m-am gandit la aceasta posibilitate! ( Imbatranesc?!, Generatia 70-80 sta si se mira de cate se mai pot intampla sau doar incurca lucrurile si lumile, si nu-i trece prin cap ca astfel de lucruri chiar se pot intampla? )
Mesaj de la "antici": pentru cele/cei care o mai asteapata pe Ileana, ea poate veni, si probabil va veni de acum incolo pe Hi5.
Pentru mine, generatia 70-80, Hi5 e doar un alt "moment" si "loc" care te face sa razi si sa te gandesti la tot ce a fost si va veni in urma ta.
Mai sunt si altele/altii care au trait vremuri mai noi si poate pentru ei Hi5 e tot ce au! ( Nu vreau sa fac reclama, nu e vorba de site, ci de tipul de aplicatie).
Nasol as zice, dar oare mai inteleg eu?
Viata - de la Uka
"Viata nu e un vis frumos, viata nu e un cosmar, viata este pur si simplu ...viata. Ingaduitoare cu unii, neinduplecata cu altii, este totusi un drum pe care trebuie sa-l urmam pana la sfarsit, pana cand intr-un final fantasmele sufletului vor adormi...Abia atunci totul va fi vis...Destinul ni-l scriem noi, pe fiecare fir de iarba, pe fiecare fulg de nea, pe fiecare om din calea noastra si in cartea existentei fiecaruia. Se scrie pagina dupa pagina iar destinul apare intr-o limba ciudata, vorbita probabil candva de o zeitate...Si intr-o zi cand vom privi plictisiti zarea care ne implora sa ne cufundam in ea, vom descoperi aceleasi semne ciudate pe care le-am vazut odata intr-un alt timp, intr-o alta lume, intr-o alta viata...Si atunci spunem: am reusit sa ne scriem destinul!...si e atat de primavara!!!...Ridic mainile catre Dumnezeu si ii multumesc ca vad frumusetea..."
De la Uka
Am luat creionul roz si am inceput sa-mi colorez pas cu pas lumea, sentimentele, identitatea, viata....intregul univers.
Mi-am ales asemeni unui pictor lipsit de inspiratie, sau orb, o singura culoare pentru a creiona pe panza un "destin perfect" Si mult timp am crezut ca voi reusi. Rad si acum de mine. Eram atat de mandra de "opera mea"...ce trist..ciudat e ca incepuse sa imi placa, insa cand credeam ca reusisem sa creez "tabloul" ideal, mi-am dat seama ca de fapt uram rozul. Acel roz!uram pt ca era fals. Il uram si poate pt ca undeva in sufletul meu stiam ca nu va rezista. Si,ca oricat as incerca eu nu voi putea acoperi niciodata adevarata "culoare" a lucrurilor...iar daca la inceput mi s-a parut singura cale de "supravietuire", acum rozul meu capata parca un sens bacovian. De rece, de nevroza, de iritare, de crud...si toate mi se pareau intr-un amestec de satisfactie a regasirii, a redescoperirii realitatii cu deziluzia produsa de destramarea unui vis parca "stropite cu dispret lichid". Mi se parea atat de simplu. Credeam ca daca imi voi inchide sufletul intr-o "cutiuta de cristal" si voi arunca cheia rezolvam ceva. Incercam in simplitatea mea sa ma conving conform unei idei preconcepute ca viata e mai frumoasa-n roz. Dar asa cum se intampla adeseori, m-am inselat. Si desi eu am sprijinit intotdeauna ideea ca optimismul este o cale vitala pt supravietuirea intr-o lume prea dura, eram constienta ca ceea ce facusem depasise cu mult sensul cuvantului. Si totusi parca nu-mi pasa, participam, ascunzandu-ma in spatele unei credinte a mea, la construirea lucida a unei iluzii, a propriului meu "castel de nisip", asezat strategic - undeva in apropierea marii...si asta numai ca sa ma simt "printesa" incercand sa-mi inteleg atitudinea. Am realizat insa ca n-as fi putut gasi niciodata o explicatie care sa ma poate trece prin filtrul ratiunii, al constiintei si nici macar al inimii mele. Sau mai bine spus, trecerea mi-ar fi transformat creatia in scrum! Iar mai tarziu la o inevitabila "privire inapoi" as fi regretat, cu siguranta, ca mi-am petrecut viata incercand sa-mi construiesc alta...De aceea am hotarat ca mie nu-mi trebuie o viata "roz" pt a fi fericita...Caci, asa cum am realizat intr-un final, iubesc toate aceste culori...iubesc viata asa cum este si nu cred ca mi-as dori cu adevarat alta...
Mi-am ales asemeni unui pictor lipsit de inspiratie, sau orb, o singura culoare pentru a creiona pe panza un "destin perfect" Si mult timp am crezut ca voi reusi. Rad si acum de mine. Eram atat de mandra de "opera mea"...ce trist..ciudat e ca incepuse sa imi placa, insa cand credeam ca reusisem sa creez "tabloul" ideal, mi-am dat seama ca de fapt uram rozul. Acel roz!uram pt ca era fals. Il uram si poate pt ca undeva in sufletul meu stiam ca nu va rezista. Si,ca oricat as incerca eu nu voi putea acoperi niciodata adevarata "culoare" a lucrurilor...iar daca la inceput mi s-a parut singura cale de "supravietuire", acum rozul meu capata parca un sens bacovian. De rece, de nevroza, de iritare, de crud...si toate mi se pareau intr-un amestec de satisfactie a regasirii, a redescoperirii realitatii cu deziluzia produsa de destramarea unui vis parca "stropite cu dispret lichid". Mi se parea atat de simplu. Credeam ca daca imi voi inchide sufletul intr-o "cutiuta de cristal" si voi arunca cheia rezolvam ceva. Incercam in simplitatea mea sa ma conving conform unei idei preconcepute ca viata e mai frumoasa-n roz. Dar asa cum se intampla adeseori, m-am inselat. Si desi eu am sprijinit intotdeauna ideea ca optimismul este o cale vitala pt supravietuirea intr-o lume prea dura, eram constienta ca ceea ce facusem depasise cu mult sensul cuvantului. Si totusi parca nu-mi pasa, participam, ascunzandu-ma in spatele unei credinte a mea, la construirea lucida a unei iluzii, a propriului meu "castel de nisip", asezat strategic - undeva in apropierea marii...si asta numai ca sa ma simt "printesa" incercand sa-mi inteleg atitudinea. Am realizat insa ca n-as fi putut gasi niciodata o explicatie care sa ma poate trece prin filtrul ratiunii, al constiintei si nici macar al inimii mele. Sau mai bine spus, trecerea mi-ar fi transformat creatia in scrum! Iar mai tarziu la o inevitabila "privire inapoi" as fi regretat, cu siguranta, ca mi-am petrecut viata incercand sa-mi construiesc alta...De aceea am hotarat ca mie nu-mi trebuie o viata "roz" pt a fi fericita...Caci, asa cum am realizat intr-un final, iubesc toate aceste culori...iubesc viata asa cum este si nu cred ca mi-as dori cu adevarat alta...
Vorbe trimise de Ileana
Primii si ultimii...
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un-doi-trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee su Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grila la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca
sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau "child proof in the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un-doi-trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee su Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grila la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca
sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau "child proof in the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
prin tari straine
Mi-am aruncat eu un ochi pe la vecini si asa am aflat de scandalul din Ungaria cu privire la Festivalul LGBT, 2008.
Cica totul a inceput deja cu afisele facute pentru eveniment! Pe ele puteti vedea trei copiii si textul: “ Copil fiind, ai luptat si pentru lucruri pe care nu le intelegeai. Acum e vorba de tine. Trebuie sa lupti pentru tine!”
Scandal si pareri impartite: unii cred ca organizatorii nu ar fi trebuit sa amestece copiii in toata treaba aceasta, altii, din contra, considera ca e foarte potrivit, afisul sugereaza ca trebuie sa luptam pentru drepturile noastre asa cum lupta copiii pentru adevarul lor, dar si faptul ca ei sunt mai deschisi decat adultii. Si exista pareri ( si chestia asta nu am inteles-o ) dupa care, acesti copiii, cand vor ajunge oameni maturi, se vor rusina pentru faptul ca au aparut pe un astfel de afis, facand reclama la un astfel de eveniment!
Pai chiar asa?! Adica, se poate intampla ca peste 10-15 ani sa mai fie “o rusine” ca esti homosexual? Nasoala perspectiva!
Repede s-a mai facut un afis ( acesta este o varianta “mai hetero”, dar s-a publicat doar pe internet ) pe care se vede o fetita avand in brate o hartie mai mototolita, iar pe hartie desenata o alta fetita si textul: “Viki este cea mai frumoasa fetita din clasa noastra. Toti baietii vor sa se casatoreasca cu ea! Si eu. Mama zice ca nu este o problema, ea ma iubeste oricum.” ( Hai ca mie mi-a placut!)
Si dupa ce organizatorii au trecut de faza cu afisele, au aparut alte probleme, de data aceasta cu Instectoratul de Politie, care s-a legat de parada, cum ca “ar impiedica circulatia”. Aceasta problema s-a rezolvat totusi repede ( in decursul aceleiasi zile ) asa ca, intre 02 – 06 iulie, la Budapesta, va avea loc Festivalul LGBT si in 05.06 si parada traditionala. Bine baieti!
Dar pe mine chestia asta cu rusinea, m-a dat gata.
Sunt eu naiva de cred ca urmatoarea generatie nu va mai considera homosexualitatea drept o rusine? Hai ca nu zic, ca in 10-20 de ani totul va fi ok. Sper doar sa nu se mai puna problema rusinii! Sunt chiar naiva la faza aceasta?
Cica totul a inceput deja cu afisele facute pentru eveniment! Pe ele puteti vedea trei copiii si textul: “ Copil fiind, ai luptat si pentru lucruri pe care nu le intelegeai. Acum e vorba de tine. Trebuie sa lupti pentru tine!”
Scandal si pareri impartite: unii cred ca organizatorii nu ar fi trebuit sa amestece copiii in toata treaba aceasta, altii, din contra, considera ca e foarte potrivit, afisul sugereaza ca trebuie sa luptam pentru drepturile noastre asa cum lupta copiii pentru adevarul lor, dar si faptul ca ei sunt mai deschisi decat adultii. Si exista pareri ( si chestia asta nu am inteles-o ) dupa care, acesti copiii, cand vor ajunge oameni maturi, se vor rusina pentru faptul ca au aparut pe un astfel de afis, facand reclama la un astfel de eveniment!
Pai chiar asa?! Adica, se poate intampla ca peste 10-15 ani sa mai fie “o rusine” ca esti homosexual? Nasoala perspectiva!
Repede s-a mai facut un afis ( acesta este o varianta “mai hetero”, dar s-a publicat doar pe internet ) pe care se vede o fetita avand in brate o hartie mai mototolita, iar pe hartie desenata o alta fetita si textul: “Viki este cea mai frumoasa fetita din clasa noastra. Toti baietii vor sa se casatoreasca cu ea! Si eu. Mama zice ca nu este o problema, ea ma iubeste oricum.” ( Hai ca mie mi-a placut!)
Si dupa ce organizatorii au trecut de faza cu afisele, au aparut alte probleme, de data aceasta cu Instectoratul de Politie, care s-a legat de parada, cum ca “ar impiedica circulatia”. Aceasta problema s-a rezolvat totusi repede ( in decursul aceleiasi zile ) asa ca, intre 02 – 06 iulie, la Budapesta, va avea loc Festivalul LGBT si in 05.06 si parada traditionala. Bine baieti!
Dar pe mine chestia asta cu rusinea, m-a dat gata.
Sunt eu naiva de cred ca urmatoarea generatie nu va mai considera homosexualitatea drept o rusine? Hai ca nu zic, ca in 10-20 de ani totul va fi ok. Sper doar sa nu se mai puna problema rusinii! Sunt chiar naiva la faza aceasta?
uite ca mai vine cineva
Chiar incepe sa imi placa treaba aceasta! Adica, mi-a placut si pana acuma, dar incepe sa semene cu ceea ce am vrut eu de la inceputuri.
Habar nu aveti cat va iubesc!
Hai ca mergem inainte!
O voce, mai o voce, si tot asa...iar cei care ne citesc, vor putea alege. Si poate va veni si ziua cand ni se vor alatura si vor scrie doua-trei cuvinte.
Pana atunci, eu va multumesc, cu tot respectul.
Habar nu aveti cat va iubesc!
Hai ca mergem inainte!
O voce, mai o voce, si tot asa...iar cei care ne citesc, vor putea alege. Si poate va veni si ziua cand ni se vor alatura si vor scrie doua-trei cuvinte.
Pana atunci, eu va multumesc, cu tot respectul.
De rasu'-plansu' - de la Ileana
"Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat...Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei, iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara?
Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut?
"Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica","mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu?
Aha, salarii bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot
in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce, atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore
suplimentare? Nu te platesc?
Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) Si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de
succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x,cu profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba",sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?
In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango.
Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca In prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.
Atat de valoros in aceasta lume globalizata.
Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut?
"Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica","mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu?
Aha, salarii bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot
in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce, atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore
suplimentare? Nu te platesc?
Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) Si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de
succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x,cu profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba",sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?
In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango.
Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca In prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.
Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".
Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.
Atat de valoros in aceasta lume globalizata.
precizari
Ma bucur sa pot publica si altceva decat: ce a citit Rita, ce a patit Rita, ce crede Rita etc. etc. etc., Rita. De altfel, autoarea articolului precedent se semneaza Uka.
Asa ca, azi nu va mai povestesc ca mai nou imi ia vreo 3 ore sa-mi cumpar o paine ( cel putin ieri asa s-a intamplat ) deoarece imi uit cheile acasa.
Nu va mai povestesc ca sun la vecin - "Ma scuzati pentru deranj, dar, stiti, m-am dus sa cumpar paine si mi-am lasat cheile pe masa din bucatarie, nu aveti cumva, sau nu stiti daca cineva din bloc are o scara suficient de lunga ca sa ajunga pana la balcon ?" ( etj I ) - si in curand sunt inconjurata de alti doi vecini foarte saritori ei in felul lor, dar care nu imi sunt de nici un folos ( ma retin doar pentru ca degeaba le zic ca nici una din teancul lor de chei nu se va potrivi, ei insista sa incerce toate cheile si cheitele de care au dat dupa ce au cotrobait prin sertare si inca de doua ori pe fiecare " ca daca nu merge asa...apoi, poate merge invers " - pai asta se mai poate intampla, asa zic si eu ).
Si nu am sa va povestesc cum sun eu la prieteni si cunostinte si ei imi zic ca nu au scara, ca au scara, dar merg la meci, ca au scara, dar barbatul tocmai e plecat de acasa asa ca va trebui sa asteptam vreo 3 ore.
Si nu povestesc cum o conving pe aceasta prietena a mea ca ne vom descurca si singure si cum pornim noi sa ducem o scara din aceea cu vreo trei elemente intr-un Matiz, hat in celalalt capat al orasului.
Nu va voi spune nici cum imi tremurau picioarele ( mie imi place sa stau cu picioarele pe pamant si nicidecum pe o scara de aluminiu care se tot misca incoace si incolo ) cand, dupa ce reusim sa asamblam scara, imi fac numarul de acrobata amatoare sub privirile a vreo doua blocuri de oameni. ( dar pe iei i-am vazut abia cand am coborat deja cu cheile in mana. Oricum, nu le-a placut spectacolul pentru ca nu am fost aplaudata. )
Nu va voi spune nici cat de atenti erau politistii care tocmai treceau cu masina lor prin preajma ( si nu ca ar fi mers prea repede caci, datorita drumului si masinilor parcate, acest lucru nici nu e posibil )si pe care eu i-am vazut, dar care insa nu au observat un om care tocmai se catara pe o scara incercand sa ajunga pe un balcon. ( acum nu ca mi-ar mai fi lipsit sa ma intoarca dupa ce facusem jumatate din distanta si sa ma ia la intrebari.)
Si nu va mai spun nici cat de mult iubeam eu apartamentul meu cand eram din nou in casa, cat de mult o iubeam pe prietena mea care m-a scos din..., situatie si cat de bine am ras eu si au ras de mine si colegele, parintii si alte cunostinte carora azi le-am povestit ca mai nou imi ia 3 ore sa cumpar o paine.
Va zic doar ca mai e o voce noua pe blog, hai ca e ok.
Asa ca, azi nu va mai povestesc ca mai nou imi ia vreo 3 ore sa-mi cumpar o paine ( cel putin ieri asa s-a intamplat ) deoarece imi uit cheile acasa.
Nu va mai povestesc ca sun la vecin - "Ma scuzati pentru deranj, dar, stiti, m-am dus sa cumpar paine si mi-am lasat cheile pe masa din bucatarie, nu aveti cumva, sau nu stiti daca cineva din bloc are o scara suficient de lunga ca sa ajunga pana la balcon ?" ( etj I ) - si in curand sunt inconjurata de alti doi vecini foarte saritori ei in felul lor, dar care nu imi sunt de nici un folos ( ma retin doar pentru ca degeaba le zic ca nici una din teancul lor de chei nu se va potrivi, ei insista sa incerce toate cheile si cheitele de care au dat dupa ce au cotrobait prin sertare si inca de doua ori pe fiecare " ca daca nu merge asa...apoi, poate merge invers " - pai asta se mai poate intampla, asa zic si eu ).
Si nu am sa va povestesc cum sun eu la prieteni si cunostinte si ei imi zic ca nu au scara, ca au scara, dar merg la meci, ca au scara, dar barbatul tocmai e plecat de acasa asa ca va trebui sa asteptam vreo 3 ore.
Si nu povestesc cum o conving pe aceasta prietena a mea ca ne vom descurca si singure si cum pornim noi sa ducem o scara din aceea cu vreo trei elemente intr-un Matiz, hat in celalalt capat al orasului.
Nu va voi spune nici cum imi tremurau picioarele ( mie imi place sa stau cu picioarele pe pamant si nicidecum pe o scara de aluminiu care se tot misca incoace si incolo ) cand, dupa ce reusim sa asamblam scara, imi fac numarul de acrobata amatoare sub privirile a vreo doua blocuri de oameni. ( dar pe iei i-am vazut abia cand am coborat deja cu cheile in mana. Oricum, nu le-a placut spectacolul pentru ca nu am fost aplaudata. )
Nu va voi spune nici cat de atenti erau politistii care tocmai treceau cu masina lor prin preajma ( si nu ca ar fi mers prea repede caci, datorita drumului si masinilor parcate, acest lucru nici nu e posibil )si pe care eu i-am vazut, dar care insa nu au observat un om care tocmai se catara pe o scara incercand sa ajunga pe un balcon. ( acum nu ca mi-ar mai fi lipsit sa ma intoarca dupa ce facusem jumatate din distanta si sa ma ia la intrebari.)
Si nu va mai spun nici cat de mult iubeam eu apartamentul meu cand eram din nou in casa, cat de mult o iubeam pe prietena mea care m-a scos din..., situatie si cat de bine am ras eu si au ras de mine si colegele, parintii si alte cunostinte carora azi le-am povestit ca mai nou imi ia 3 ore sa cumpar o paine.
Va zic doar ca mai e o voce noua pe blog, hai ca e ok.
articol scirs de altcineva
Am primit un mail, il asteptam de ceva timp si uite ca a venit! Fac copy-paste, cu acordul autoarei, dar fara sa-i trec numele ( deocamdata ) si prind ocazia sa-i multumesc.
Ti - am promis ca revin...
Uite am scris ceva pt inceput, iti las aici ce am scris..o zi linistita sa ai ,pe curand.
E devreme pentru prea tarziu...niciodata nu e tarziu, niciodata nu e prea devreme...mereu e timpul sa ne asumam responsabilitati,mereu crestem, mereu ne vom sprijini capul de cer, mereu vom rani, vom iubi...eu sunt eu, chiar daca sunt lesbiana asta nu ma face cu nimic diferita...am aceiasi prieteni, aceiasi parinti, aceleasi sentimente, aceeasi gandire..eu sunt eu...
Imi place muzica folk, imi iubesc chitara, ador cartile, iubesc marea si muntele...nu pot sa las ziua sau noaptea sa treaca fara sa scriu, imi place sa ma imbrac in asa fel incat sa ma simt libera, ajut oamenii atat cat imi sta in putinta si iubesc copilasii, ii urasc pe cei de o falsitate tampita, pe cei care nu vor stii niciodata ca viata lor e cea mai importanta, nu a parintilor, a fratilor, etc. pe cei care isi bat joc, pe cei care uita de multe ori definitia adevarata a "omului"...nu urasc barbatii, doar ca pe femei le iubesc cu intensitate...le ador finetea si sensibilitatea, asta e cam ce vreau in viata mea, e greu dar imi asum orice responsabilitate...ma lupt cu prejudecati, ma lupt cu respingeri, ma lupt cu privirile rele si in fapt pentru ce? Pentru ca vreau sa iubesc? Pentru ca vreau sa fac bine? Pentru ca nu "asa e normal"? De aici am preferat sa nu mai spun la nimeni chiar daca vreau sa strig ce sunt eu de fapt, dar pt ce? Rastignit nu va ramane decat Iisus. De multe ori vreau sa imi asez fruntea obosita pe genunchii timpului si sa urlu cat poate sufletul meu de tare ca sa pot sa ma mai nasc, toate intamplarile din viata noastra au un motiv precis ...in fapt multi ne vad cum suntem in aparenta si foarte putini ne vad cum suntem in realitate.
Avem timp pentru toate. Sa regretam ca am gresit ...si sa gresim din nou; avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu, am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese deloc.
La ce folos pamantul? Nu traim decat in sufletul si inimile celor de langa noi...in fapt orice plecare are vocea unei jucarii, suntem niste copii mari care uita sa deschida ochii si sa caute. Mereu deschidem harti, hasuram sentimente si apoi cadem in grota unei nopti, tot ce este solid nu are sens, o lume neincrezatoare incearca sa supravietuiasca; iertata de trup am deschis sufletul negasind pur si simplu un loc, nici macar nu am putut negocia...cuvintele moi se ascund printre ierburi crude, virgine, tocmai pt a se face auzite...dar in tacere...iubirea se-nfrupta din maci, nu raman decat gesturile iar pe propria-mi tabla de sah doar nebunii danseaza. Regina priveste spre pioni, albastra tacere....parca imi picura cineva ceara fierbinte pe piele, fluturele imi este peticul de inima care nu uita, fluturii scot dragostea din oameni...ei o poarta pana la linia de sosire care mie de multe ori imi taie calcaiul, in ochi nu vad decat o laguna albastra, cea pe care am trimis-o sa cerseasca din oameni iubirea. Urc gandul pe un nor si privesc cum flugerul imparte laguna in doua, akolo imi adun aripile si tac...sarut ideile perfid...si da, toate saruturile au parfumul unei femei desculţe ...
Dincolo de cuvinte si de dorintele nerostite nu raman decat tacerile noastre ...nu vreau decat sa fumam impreuna ramasitele zilei.
Ti - am promis ca revin...
Uite am scris ceva pt inceput, iti las aici ce am scris..o zi linistita sa ai ,pe curand.
E devreme pentru prea tarziu...niciodata nu e tarziu, niciodata nu e prea devreme...mereu e timpul sa ne asumam responsabilitati,mereu crestem, mereu ne vom sprijini capul de cer, mereu vom rani, vom iubi...eu sunt eu, chiar daca sunt lesbiana asta nu ma face cu nimic diferita...am aceiasi prieteni, aceiasi parinti, aceleasi sentimente, aceeasi gandire..eu sunt eu...
Imi place muzica folk, imi iubesc chitara, ador cartile, iubesc marea si muntele...nu pot sa las ziua sau noaptea sa treaca fara sa scriu, imi place sa ma imbrac in asa fel incat sa ma simt libera, ajut oamenii atat cat imi sta in putinta si iubesc copilasii, ii urasc pe cei de o falsitate tampita, pe cei care nu vor stii niciodata ca viata lor e cea mai importanta, nu a parintilor, a fratilor, etc. pe cei care isi bat joc, pe cei care uita de multe ori definitia adevarata a "omului"...nu urasc barbatii, doar ca pe femei le iubesc cu intensitate...le ador finetea si sensibilitatea, asta e cam ce vreau in viata mea, e greu dar imi asum orice responsabilitate...ma lupt cu prejudecati, ma lupt cu respingeri, ma lupt cu privirile rele si in fapt pentru ce? Pentru ca vreau sa iubesc? Pentru ca vreau sa fac bine? Pentru ca nu "asa e normal"? De aici am preferat sa nu mai spun la nimeni chiar daca vreau sa strig ce sunt eu de fapt, dar pt ce? Rastignit nu va ramane decat Iisus. De multe ori vreau sa imi asez fruntea obosita pe genunchii timpului si sa urlu cat poate sufletul meu de tare ca sa pot sa ma mai nasc, toate intamplarile din viata noastra au un motiv precis ...in fapt multi ne vad cum suntem in aparenta si foarte putini ne vad cum suntem in realitate.
Avem timp pentru toate. Sa regretam ca am gresit ...si sa gresim din nou; avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu, am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese deloc.
La ce folos pamantul? Nu traim decat in sufletul si inimile celor de langa noi...in fapt orice plecare are vocea unei jucarii, suntem niste copii mari care uita sa deschida ochii si sa caute. Mereu deschidem harti, hasuram sentimente si apoi cadem in grota unei nopti, tot ce este solid nu are sens, o lume neincrezatoare incearca sa supravietuiasca; iertata de trup am deschis sufletul negasind pur si simplu un loc, nici macar nu am putut negocia...cuvintele moi se ascund printre ierburi crude, virgine, tocmai pt a se face auzite...dar in tacere...iubirea se-nfrupta din maci, nu raman decat gesturile iar pe propria-mi tabla de sah doar nebunii danseaza. Regina priveste spre pioni, albastra tacere....parca imi picura cineva ceara fierbinte pe piele, fluturele imi este peticul de inima care nu uita, fluturii scot dragostea din oameni...ei o poarta pana la linia de sosire care mie de multe ori imi taie calcaiul, in ochi nu vad decat o laguna albastra, cea pe care am trimis-o sa cerseasca din oameni iubirea. Urc gandul pe un nor si privesc cum flugerul imparte laguna in doua, akolo imi adun aripile si tac...sarut ideile perfid...si da, toate saruturile au parfumul unei femei desculţe ...
Dincolo de cuvinte si de dorintele nerostite nu raman decat tacerile noastre ...nu vreau decat sa fumam impreuna ramasitele zilei.
TLW
doar pe scurt,
am reusit sa rezolv problemele legate de editarea site-ului, va si asteapta doua subtitrari noi ( oameni buni!, fata asta chiar face treaba! bravo ei si mii de multumiri! )
nimic nou pe ziua de azi, cel putin deocamdata, dar poate imi mai rasare mie ceva.
aveti grija de voi...si de ceilalti,
o zi frumoasa in continuare.
am reusit sa rezolv problemele legate de editarea site-ului, va si asteapta doua subtitrari noi ( oameni buni!, fata asta chiar face treaba! bravo ei si mii de multumiri! )
nimic nou pe ziua de azi, cel putin deocamdata, dar poate imi mai rasare mie ceva.
aveti grija de voi...si de ceilalti,
o zi frumoasa in continuare.
desi am zis ca azi nu mai scriu
ma tot mail-uiesc cu cabanova in legatura cu editarea site-ului, mai ales ca am mai primit o noua subtitrare (pentru care multumesc mult).
Tehnicianul lor imi cere sa mai instalez ceva, eu fac ce mi se cere, dar tot degeaba, apoi imi mai zice sa verific nu stiu ce, eu verific, dar tot degeaba si acum astept un nou raspuns prin care sa-mi ceara cine stie ce minune.
Ma gandesc ca daca nu-i dau de capat va trebui sa-l sun pe Gyula al meu, Gyula al meu fiind un tip care imi vindeca calculatorul ( asta cam de doua ori pe an ) dupa ce eu reusesc sa-l fac praf. Operatiunea in sine dureaza intre 2-4 ore, depinde de performantele mele anterioare.
Pai cu Gyula al meu e destul de greu sa stai de vorba atatea ceasuri. Nu stiu daca vi se intampla si voua sa stati de vorba cu cineva si, desi vorbiti aceeasi limba si discutati banalitati, parca nu va intelegeti de loc. Mie asa mi se intampla cu Gyula. Jumatate din conversatie consta in a ne explica ce anume am vrut sa spunem atunci cand am zis ca... Si cand ai impresia ca acum-acum e gata, Gyula al meu se pune sa-mi arata pe net "niste lucruri foarte interesante". El este foarte credincios, asa ca "lucrurile interesante" au legatura cu aceasta tema si in majoritatea cazurilor se leaga de problema apocalipsei. Eu nu sunt atat de credincioasa ca Gyula, de fapt, nu sunt deloc, dar respect credinta celorlalti si, oricum, macar din obraz, ma uit peste toate lucrurile acelea interesante sperand ca la noapte sa nu am cosmaruri. Si atunci, de ce il mai sun pe el si nu pe altcineva? Pentru ca se pricepe foarte bine si face o treaba al naibii de buna cu biata mea masina.
Si fiindca scriu aceste randuri de catva timp ( cu mici intreruperi pentru chestii diverse ) si nu mai primesc mail, cred ca in careva zi va trebui sa-l sun pe Gyula al meu.
Tehnicianul lor imi cere sa mai instalez ceva, eu fac ce mi se cere, dar tot degeaba, apoi imi mai zice sa verific nu stiu ce, eu verific, dar tot degeaba si acum astept un nou raspuns prin care sa-mi ceara cine stie ce minune.
Ma gandesc ca daca nu-i dau de capat va trebui sa-l sun pe Gyula al meu, Gyula al meu fiind un tip care imi vindeca calculatorul ( asta cam de doua ori pe an ) dupa ce eu reusesc sa-l fac praf. Operatiunea in sine dureaza intre 2-4 ore, depinde de performantele mele anterioare.
Pai cu Gyula al meu e destul de greu sa stai de vorba atatea ceasuri. Nu stiu daca vi se intampla si voua sa stati de vorba cu cineva si, desi vorbiti aceeasi limba si discutati banalitati, parca nu va intelegeti de loc. Mie asa mi se intampla cu Gyula. Jumatate din conversatie consta in a ne explica ce anume am vrut sa spunem atunci cand am zis ca... Si cand ai impresia ca acum-acum e gata, Gyula al meu se pune sa-mi arata pe net "niste lucruri foarte interesante". El este foarte credincios, asa ca "lucrurile interesante" au legatura cu aceasta tema si in majoritatea cazurilor se leaga de problema apocalipsei. Eu nu sunt atat de credincioasa ca Gyula, de fapt, nu sunt deloc, dar respect credinta celorlalti si, oricum, macar din obraz, ma uit peste toate lucrurile acelea interesante sperand ca la noapte sa nu am cosmaruri. Si atunci, de ce il mai sun pe el si nu pe altcineva? Pentru ca se pricepe foarte bine si face o treaba al naibii de buna cu biata mea masina.
Si fiindca scriu aceste randuri de catva timp ( cu mici intreruperi pentru chestii diverse ) si nu mai primesc mail, cred ca in careva zi va trebui sa-l sun pe Gyula al meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)