vorbele mele

Dimineata senina tuturor,

Inainte de pleca la servici mai am niste timp la dispozitie asa ca hop sa vad de blog.
Mi-au placut mult vorbele trimise de Ileana si vroiam sa le postez de ceva timp. Multumesc pentru ele.( Uite ca acum nu mai trebuie sa-mi motivez orientarea! – glumesc, nu am incercat niciodata, cel putin nu tin minte. )

Si nu stiu in ce masura sunt uimiti barbatii de ceea ce pot si fac femeile, dar am eu o cunostinta care... .

S-o luam de la inceput. Sunt o fumatoare inraita si fumez foarte mult, si mai sunt si slaba de, atunci cand sufla un vant mai puternic mereu ma bate gandul sa-mi pun DEX-ul in rucsac, iar cand mergem cu colegii spre casa si trece pe langa noi un tir din acela zdravan ei se tot uita in spate si ma intreaba: "mai esti aici? nu te-a luat cu el?". Pe urma mai arat si usor “infantila”, de vanzatoarea de la magazinul din colt ma ia cu “ce iti dau puiut?”, iar ca rest mereu primesc bomboane si guma de mestecat, niciodata cafea sau chibrite! ( dar mie imi place asa ). Drept urmare, sunt destul de multi oameni care incearca sa aiba grija de mine si mereu imi dau sfaturi si lectii.

Deci am eu o cunostinta care mereu ma ia cu: “Mai fata, nu mai fuma atat de mult! Vezi si tu cat esti de slaba si mai esti si femeie! Ori, organismul femeilor e mai slab. Stii tu, sexul slab....”
Stimati domni, nu am eu nimic cu dumneavoastra, sincer. Daca va place sa credeti asa, nu aveti decat s-o faceti, si daca din aceasta cauza mai sunteti si gentili, chiar va rog! Dar stau eu si ma intreb, oare natura ar putea gresi in asemenea hal incat sa aleaga sexul slab pentru a aduce pe lume urmasii?

Si gata cu intrebarile pe ziua de azi ( as vrea eu! ), merg sa muncesc.
O zi frumoasa tuturor.

Vorbe de la Ileana

Femeile...

Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria.

Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare.

Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat. Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.

Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.

Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.

Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.

SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA

de la Uka

...ninsa de albastru nu stau decat sa contemplez marea. Undeva intr-un colt de cer mazgalesc o foaie, daca voi gresi, marea va sterge. Tacerea este fara alternativa, pescarusii mi se joaca in palma, sunt inapta...pleoapele imi cad grele iar apasarea vantului nu ma face decat sa vad undeva la mal, pasind atat de frumos..un trup...o femeie... Fiecare gest devine secunda iar zborul pescarusilor nu devine decat o cursa abastracta...simt o betie proaspata, o betie de frumos...mintea imi zboara, sunt sedata, pe sevaletul mintii o pictez, totul devine dulce, ametitor...inchid ochii si ma las purtata de valsul in culori care imi impresoara mintea si trupul... Rezist la orice, dar nu am putut rezista sa nu ii fur un zambet... Contrastul devine atat de puternic incat nu mai vad decat trupul ei pe un fond albastru-marea... Raman acolo si daca ar fi sa ploua as hasura-o in ploi... Nu vreau sa plece...dar inevitabil ea se va pierde in noapte iar eu raman cu pictura si cu puterea de a ma mai naste o data...

fara titlu

Uite ca mai apare cineva care vrea sa se implice in treaba cu traducerile. Multumesc mult, e treaba pentru zeci de oameni. Sunt cateva filme ( chiar si in afara de “The L Word “) care merita si trebuie vazute.
Stiti, stau eu si ma intreb: se poate oare ca eu sa fi fost persoana care a dat acel sut in fund care face ca lucrurile sa mearga inainte? Cei care ma stiu isi dau seama cat e de absurd.
Absurd sau nu, uite ca lucrurile au inceput sa se miste. Ma bucur. Si ma bucur nu pentru ca am un site si un blog unde imi pot citi ineptiile ( pe acestea le am mereu cu si in mine si nu le recitesc niciodata ) ci pentru ca lumea incepe sa iasa la lumina.
Si stiti la ce m-am mai gandit?
Cand am inceput treaba aceasta eram furioasa ca aici, in aceasta tara, nu exista nimic pentru cele ca mine. Daca ati cautat vreodata, stiti despre ce vorbesc. Nu vreau sa zic ca eu am schimbat situatia, dar cred ca daca cineva vrea si insista, poate da mine.
Si daca eu m-am apucat sa fac niste lucruri la care nu ma pricep, poate se va ivi cineva care se si pricepe si se apuca de treaba ( asa mi s-a intamplat cu site-ul pentru subtitrari. La ora actuala eu nu fac altceva decat sa public subtitrarile trimise de altcineva. - Iti multumesc mult, faci aceasta treaba pentru aproape 50 de oameni la ora actuala si asta in nici doua luni).
Fiind deja o persoana care a deschis un drum ( stiti cum se recunoaste adevaratul deschizatori de drumuri? Zace pe o campie din Vestul Indepartat cu o sageata in spate – asa am citit pe undeva si mi-a ramas in minet, dar Doamne cat astept eu aceasta sageata! ) poate vor veni si altele care sa ma urmeze si poate, ca si in cazul site-ului, vor face o treaba mult mai buna decat fac eu.

Anuntati-ma fratilor ( “surorilor” suna a manastiri, congregatii si secte - cel putin pentru mine ) daca stiti de alte site-uri si blog-uri caci este ceva lume care trece pe aici si probabil cauta ceea ce cautam si eu. Ori, eu nu vreau sa-mi pastrez cititorii ( eventual pentru Uka si Ileana ) ci vreau sa-i ajut sa gaseasca ceea ce cauta.

Primit candva de la Ileana

CV demential

Acest user a aplicat la joburile:
• ASISTENTA - RECEPTIE (Front Desk)

BIANCA POPA

Adresa: Berceni – sector 4, Bucuresti
Telefon: 0726509974
Email: popa_bianca90@yahoo.com
Ultima accesare: 11.03.2007
F 28.04.1990 necasatorit
ID: 752995

Obiectiv: Caut o firma serioasa care ma poate angaja permanent si care ma poate resprecta cum fac si eu! Orice fel de job mi-ar place din cele selectate!

Salariu: nespecificat
Beneficii: Daca trece de ora 20.00 sa fiu dusa acasa sau sa mi se plateasca taxiul!
Tip job: Sezonier (Summer Job), Part time
Departament: Sampling/Hostess, Secretariat, Saloane si Clinici infrumusetare
Oras de domiciliu: Bucuresti
Oras de lucru: Bucuresti, Buftea
Nivel Cariera: Entry-Level/Primii 3 Ani Exp
Disponibil: oricand

Experienta:
PROMOTER, MANECHIN-MODEL,
FOTOMODEL, FIGURATII, HOSTESS, ANIMATOARE, STREAPTESE – 10.03.2004 – 10.03.2007

Firma :ClockAdversting,Mra,Gio models.Smart models.Dynamic.Carpatik
Departament: sampling/hostess
Oras lucru: Bucuresti
Salariu: 37 mii
Domeniu Activitate Firma: Sunt agentii de modeling cu un numar mare de angajati si clienti!
Responsabilitati:
Promoter: nu aveam voie sa mananc sa mestec guma sa consum bauturi racoritoare sau alcolice in magazin,nu aveam pauza.
Hostess: nu aveam voie sa-mi dau nr de tel clintiilor,sa ma cert cu pesoanele interesate de produs.trebuia sa fiu imbracata cat mai decent gen ofice
Animatoare:nu aveam voie sa prt discutii cu clientii clubului,sa-mi aduc prietenul in club,cand imi luam pauza stateam in sala unde angajatii isi luau pauza,trebuia sa fiu imbracata sexy si sa-mi stea bine costumatia
Streaptese:consumam la masa cu clintii,radeam cu ei.faceam private-uri cu mai multe fete si cu clientii sau doar eu si ei,nu avea voie clientul sa consume din bautara comandata de mine.nu avea voie sa ma atinga doar daca il lasam eu,randul la dans la bara imi venea de fiecare data la 2 ore ,tineam minte primele fete din naintea mea.daca nu intream la timp la dans luam amenda(20 lei),dansam cu clientii,luam spaga.
Foto-model,manechin,model:nu trebuia sa stau incordata pe scena ,mainile le tienam relaxate precum si degete. mainile le tineam aproape sub sani cand faceam poze. spatele in poze era in totdeuna lasat pe spate, picioarele le ridicam cat puteam de mult.daca intram trista sau zambitoare pe podium trebuia sa ies dupa podium cu aceeasi fata, pozele durau 3 secunde, jn poze buzele erau intredeschise si ignoram aparatul de fotografiat
Figuratii:nu aveam voie cu telefonul deschis in timpul fil marilor,nu aveam voie sa vb in timp ce se filma ci doar sa mimez pe buze sa gesticulez.
Recomandari: intotdeauna am apreciat bunul simt si relatia mea cu patronii sau cu angajatii era strict profesionala! Nu am de unde sa stii cine ma poate recomanada ,nu-mi pot da seama ce gandesc oamenii,si poate eu m-am inselat in privinta unor persoane,si nu ar fii cinstit nici pentru mine si nici pentru cel care imi citesc cv-ul sa dau nume false.
Realizari: Am adus cluburilor un venit bun de consumatie si de clienti, am vandut multe produse.am intrat in conversatie cu multi clienti si le-am facut cunoscuta oferta promovata de catre o firma.
Beneficii: Mariri de salariu, laude.

Educatie:
Studii: am terminat scoala Generala „Elena Farago” si sunt eleva liceului de metrologi „Traian Vuia”
Cursuri, certificari & premii: 2 cursuri de modelingrprimul in 1999 "Pinochio" si al-2 2004 cu nota 8.90. Am obtinut locul 2 la concursul de Miss. Am absolvit un curs de dans ,machiaj (teorie-practica) si un curs de teatru (teorie-practica).

Aptitudini:
Limbi straine(Scirs,vorbit,citit)
engleza (bun,bun,bun)
franceza (incepator,incepator,bun)
Cunostinte PC: cunosc sa navighez pe un calculator si leptop (windwos 98, sau XP ) si pe internet,scriu repede la tastatura calculatorului.

Mini interviu:
1. Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum?
Am terminat 2 cursuri de modeling, unul de machiaj, actorie si dans!
2.Care este cel mai mare esec profesional de pana acum?
Pana acum nu am avut nici un esec profesional.
3.Unde va vedeti peste 5 ani?
Cu 3 copii in orasul New York impreuna cu sotul meu,avand ca job modelingul!
4.Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
Sa ajung pe copertele revistelor mondene,sa prezint creatii Armani Dolce&Cabana Versace etc.
VIATA ESTE GREA DAR TREBUIE TRAITA ASA CUM ESTE EA PENTRU CA DOAR UNA AVEM!
5.Care este jobul care credeti ca vi s-ar potrivi cel mai bine?
Cantareatardansatoare sau model renumit!
6.Descrieti compania ideala in care ati dori sa lucrati?
O companie unde te poti ridica singur pe picioarele tale avand la bord cunostintele acumulate pana in anul respectiv. Sa ti se aprecieze orice efort facut cu o marire de salariu sau in cazul daca am bile negre sa se mai stearga din ele.
7.Care este departamentul in care doriti sa lucrati ( aveti dreptul la o singura alegere )? Explicati de ce credeti ca sunteti potrivit si de ce ati facut aceasta alegere!
Hostess.Sunt inteligenta,sociabila si capabila de a intretine o conversatie lunga-scurta cu un client care este ne/amurit ,nu a auzit de aceasta oferta noua de senzatie sau pur si simplu doreste sa laude produsul.
8.Detaliati personalitatea dumneavoastra ( hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si lucru, etc ).
Sociabila,indrazneata,vorbareata,serioasa,vesela mereu.

CV-ul se termina aici. As vrea sa precizez ca nu este al ei - momentul meu gluma nesarata ( dar sper ca ea sa inteleaga ). In orice caz, pe langa faptul ca am ras bine citind ceea ce mi-a trimis, vreo doua zile m-am si chinuit sa vad cum as putea transcrie materialul din format pfd in text ( ca sunt eu lenesa de felul meu si nu vroiam sa bat atata la tastatura ). Uite ca am mai invatat ceva. Treaba cu blog-ul e chiar educativa.

Rita, raspuns la o intrebare mai veche

Hai sa va zic acum despre ceva ce nu mi-ar fi trecut nici prin … partea dorsala a capului si-al gandurilor mele.
Ma intrebam eu la un moment dat ( articolul cu situatiile haioase din viata mea, ma rog, ceva de acest gen ): daca pentru mine e dat sa vina Ileana si nu Fat-Frumos, oare va veni tot pe un cal alb?
Acum am aflat raspunsul!( de fapt il aflasem de ceva timp, dar nu am avut timp sa scriu despre asta )
In zilele noastre Ileana ( respectiv Fat-Frumos – pentru toti si toate care il mai asteapta ) circula pe Hi5!

Merci pentru idee! A fost un moment absolut “delicios” pentru mine.
Sincera sa fiu, niciodata nu m-am gandit la aceasta posibilitate! ( Imbatranesc?!, Generatia 70-80 sta si se mira de cate se mai pot intampla sau doar incurca lucrurile si lumile, si nu-i trece prin cap ca astfel de lucruri chiar se pot intampla? )

Mesaj de la "antici": pentru cele/cei care o mai asteapata pe Ileana, ea poate veni, si probabil va veni de acum incolo pe Hi5.

Pentru mine, generatia 70-80, Hi5 e doar un alt "moment" si "loc" care te face sa razi si sa te gandesti la tot ce a fost si va veni in urma ta.
Mai sunt si altele/altii care au trait vremuri mai noi si poate pentru ei Hi5 e tot ce au! ( Nu vreau sa fac reclama, nu e vorba de site, ci de tipul de aplicatie).
Nasol as zice, dar oare mai inteleg eu?

Viata - de la Uka

"Viata nu e un vis frumos, viata nu e un cosmar, viata este pur si simplu ...viata. Ingaduitoare cu unii, neinduplecata cu altii, este totusi un drum pe care trebuie sa-l urmam pana la sfarsit, pana cand intr-un final fantasmele sufletului vor adormi...Abia atunci totul va fi vis...Destinul ni-l scriem noi, pe fiecare fir de iarba, pe fiecare fulg de nea, pe fiecare om din calea noastra si in cartea existentei fiecaruia. Se scrie pagina dupa pagina iar destinul apare intr-o limba ciudata, vorbita probabil candva de o zeitate...Si intr-o zi cand vom privi plictisiti zarea care ne implora sa ne cufundam in ea, vom descoperi aceleasi semne ciudate pe care le-am vazut odata intr-un alt timp, intr-o alta lume, intr-o alta viata...Si atunci spunem: am reusit sa ne scriem destinul!...si e atat de primavara!!!...Ridic mainile catre Dumnezeu si ii multumesc ca vad frumusetea..."

De la Uka

Am luat creionul roz si am inceput sa-mi colorez pas cu pas lumea, sentimentele, identitatea, viata....intregul univers.
Mi-am ales asemeni unui pictor lipsit de inspiratie, sau orb, o singura culoare pentru a creiona pe panza un "destin perfect" Si mult timp am crezut ca voi reusi. Rad si acum de mine. Eram atat de mandra de "opera mea"...ce trist..ciudat e ca incepuse sa imi placa, insa cand credeam ca reusisem sa creez "tabloul" ideal, mi-am dat seama ca de fapt uram rozul. Acel roz!uram pt ca era fals. Il uram si poate pt ca undeva in sufletul meu stiam ca nu va rezista. Si,ca oricat as incerca eu nu voi putea acoperi niciodata adevarata "culoare" a lucrurilor...iar daca la inceput mi s-a parut singura cale de "supravietuire", acum rozul meu capata parca un sens bacovian. De rece, de nevroza, de iritare, de crud...si toate mi se pareau intr-un amestec de satisfactie a regasirii, a redescoperirii realitatii cu deziluzia produsa de destramarea unui vis parca "stropite cu dispret lichid". Mi se parea atat de simplu. Credeam ca daca imi voi inchide sufletul intr-o "cutiuta de cristal" si voi arunca cheia rezolvam ceva. Incercam in simplitatea mea sa ma conving conform unei idei preconcepute ca viata e mai frumoasa-n roz. Dar asa cum se intampla adeseori, m-am inselat. Si desi eu am sprijinit intotdeauna ideea ca optimismul este o cale vitala pt supravietuirea intr-o lume prea dura, eram constienta ca ceea ce facusem depasise cu mult sensul cuvantului. Si totusi parca nu-mi pasa, participam, ascunzandu-ma in spatele unei credinte a mea, la construirea lucida a unei iluzii, a propriului meu "castel de nisip", asezat strategic - undeva in apropierea marii...si asta numai ca sa ma simt "printesa" incercand sa-mi inteleg atitudinea. Am realizat insa ca n-as fi putut gasi niciodata o explicatie care sa ma poate trece prin filtrul ratiunii, al constiintei si nici macar al inimii mele. Sau mai bine spus, trecerea mi-ar fi transformat creatia in scrum! Iar mai tarziu la o inevitabila "privire inapoi" as fi regretat, cu siguranta, ca mi-am petrecut viata incercand sa-mi construiesc alta...De aceea am hotarat ca mie nu-mi trebuie o viata "roz" pt a fi fericita...Caci, asa cum am realizat intr-un final, iubesc toate aceste culori...iubesc viata asa cum este si nu cred ca mi-as dori cu adevarat alta...

Vorbe trimise de Ileana

Primii si ultimii...

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsa", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un-doi-trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee su Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grila la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca
sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau "child proof in the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

prin tari straine

Mi-am aruncat eu un ochi pe la vecini si asa am aflat de scandalul din Ungaria cu privire la Festivalul LGBT, 2008.
Cica totul a inceput deja cu afisele facute pentru eveniment! Pe ele puteti vedea trei copiii si textul: “ Copil fiind, ai luptat si pentru lucruri pe care nu le intelegeai. Acum e vorba de tine. Trebuie sa lupti pentru tine!”
Scandal si pareri impartite: unii cred ca organizatorii nu ar fi trebuit sa amestece copiii in toata treaba aceasta, altii, din contra, considera ca e foarte potrivit, afisul sugereaza ca trebuie sa luptam pentru drepturile noastre asa cum lupta copiii pentru adevarul lor, dar si faptul ca ei sunt mai deschisi decat adultii. Si exista pareri ( si chestia asta nu am inteles-o ) dupa care, acesti copiii, cand vor ajunge oameni maturi, se vor rusina pentru faptul ca au aparut pe un astfel de afis, facand reclama la un astfel de eveniment!
Pai chiar asa?! Adica, se poate intampla ca peste 10-15 ani sa mai fie “o rusine” ca esti homosexual? Nasoala perspectiva!
Repede s-a mai facut un afis ( acesta este o varianta “mai hetero”, dar s-a publicat doar pe internet ) pe care se vede o fetita avand in brate o hartie mai mototolita, iar pe hartie desenata o alta fetita si textul: “Viki este cea mai frumoasa fetita din clasa noastra. Toti baietii vor sa se casatoreasca cu ea! Si eu. Mama zice ca nu este o problema, ea ma iubeste oricum.” ( Hai ca mie mi-a placut!)
Si dupa ce organizatorii au trecut de faza cu afisele, au aparut alte probleme, de data aceasta cu Instectoratul de Politie, care s-a legat de parada, cum ca “ar impiedica circulatia”. Aceasta problema s-a rezolvat totusi repede ( in decursul aceleiasi zile ) asa ca, intre 02 – 06 iulie, la Budapesta, va avea loc Festivalul LGBT si in 05.06 si parada traditionala. Bine baieti!

Dar pe mine chestia asta cu rusinea, m-a dat gata.
Sunt eu naiva de cred ca urmatoarea generatie nu va mai considera homosexualitatea drept o rusine? Hai ca nu zic, ca in 10-20 de ani totul va fi ok. Sper doar sa nu se mai puna problema rusinii! Sunt chiar naiva la faza aceasta?

uite ca mai vine cineva

Chiar incepe sa imi placa treaba aceasta! Adica, mi-a placut si pana acuma, dar incepe sa semene cu ceea ce am vrut eu de la inceputuri.
Habar nu aveti cat va iubesc!
Hai ca mergem inainte!
O voce, mai o voce, si tot asa...iar cei care ne citesc, vor putea alege. Si poate va veni si ziua cand ni se vor alatura si vor scrie doua-trei cuvinte.
Pana atunci, eu va multumesc, cu tot respectul.

De rasu'-plansu' - de la Ileana

"Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat...Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei, iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara?
Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut?

"Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica","mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu?
Aha, salarii bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot
in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce, atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore
suplimentare? Nu te platesc?
Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) Si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de
succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?
Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x,cu profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica treaba",sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul, statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango.
Cel mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca In prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.

Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul.
Atat de valoros in aceasta lume globalizata.

precizari

Ma bucur sa pot publica si altceva decat: ce a citit Rita, ce a patit Rita, ce crede Rita etc. etc. etc., Rita. De altfel, autoarea articolului precedent se semneaza Uka.

Asa ca, azi nu va mai povestesc ca mai nou imi ia vreo 3 ore sa-mi cumpar o paine ( cel putin ieri asa s-a intamplat ) deoarece imi uit cheile acasa.
Nu va mai povestesc ca sun la vecin - "Ma scuzati pentru deranj, dar, stiti, m-am dus sa cumpar paine si mi-am lasat cheile pe masa din bucatarie, nu aveti cumva, sau nu stiti daca cineva din bloc are o scara suficient de lunga ca sa ajunga pana la balcon ?" ( etj I ) - si in curand sunt inconjurata de alti doi vecini foarte saritori ei in felul lor, dar care nu imi sunt de nici un folos ( ma retin doar pentru ca degeaba le zic ca nici una din teancul lor de chei nu se va potrivi, ei insista sa incerce toate cheile si cheitele de care au dat dupa ce au cotrobait prin sertare si inca de doua ori pe fiecare " ca daca nu merge asa...apoi, poate merge invers " - pai asta se mai poate intampla, asa zic si eu ).
Si nu am sa va povestesc cum sun eu la prieteni si cunostinte si ei imi zic ca nu au scara, ca au scara, dar merg la meci, ca au scara, dar barbatul tocmai e plecat de acasa asa ca va trebui sa asteptam vreo 3 ore.
Si nu povestesc cum o conving pe aceasta prietena a mea ca ne vom descurca si singure si cum pornim noi sa ducem o scara din aceea cu vreo trei elemente intr-un Matiz, hat in celalalt capat al orasului.
Nu va voi spune nici cum imi tremurau picioarele ( mie imi place sa stau cu picioarele pe pamant si nicidecum pe o scara de aluminiu care se tot misca incoace si incolo ) cand, dupa ce reusim sa asamblam scara, imi fac numarul de acrobata amatoare sub privirile a vreo doua blocuri de oameni. ( dar pe iei i-am vazut abia cand am coborat deja cu cheile in mana. Oricum, nu le-a placut spectacolul pentru ca nu am fost aplaudata. )
Nu va voi spune nici cat de atenti erau politistii care tocmai treceau cu masina lor prin preajma ( si nu ca ar fi mers prea repede caci, datorita drumului si masinilor parcate, acest lucru nici nu e posibil )si pe care eu i-am vazut, dar care insa nu au observat un om care tocmai se catara pe o scara incercand sa ajunga pe un balcon. ( acum nu ca mi-ar mai fi lipsit sa ma intoarca dupa ce facusem jumatate din distanta si sa ma ia la intrebari.)
Si nu va mai spun nici cat de mult iubeam eu apartamentul meu cand eram din nou in casa, cat de mult o iubeam pe prietena mea care m-a scos din..., situatie si cat de bine am ras eu si au ras de mine si colegele, parintii si alte cunostinte carora azi le-am povestit ca mai nou imi ia 3 ore sa cumpar o paine.

Va zic doar ca mai e o voce noua pe blog, hai ca e ok.

articol scirs de altcineva

Am primit un mail, il asteptam de ceva timp si uite ca a venit! Fac copy-paste, cu acordul autoarei, dar fara sa-i trec numele ( deocamdata ) si prind ocazia sa-i multumesc.

Ti - am promis ca revin...
Uite am scris ceva pt inceput, iti las aici ce am scris..o zi linistita sa ai ,pe curand.

E devreme pentru prea tarziu...niciodata nu e tarziu, niciodata nu e prea devreme...mereu e timpul sa ne asumam responsabilitati,mereu crestem, mereu ne vom sprijini capul de cer, mereu vom rani, vom iubi...eu sunt eu, chiar daca sunt lesbiana asta nu ma face cu nimic diferita...am aceiasi prieteni, aceiasi parinti, aceleasi sentimente, aceeasi gandire..eu sunt eu...
Imi place muzica folk, imi iubesc chitara, ador cartile, iubesc marea si muntele...nu pot sa las ziua sau noaptea sa treaca fara sa scriu, imi place sa ma imbrac in asa fel incat sa ma simt libera, ajut oamenii atat cat imi sta in putinta si iubesc copilasii, ii urasc pe cei de o falsitate tampita, pe cei care nu vor stii niciodata ca viata lor e cea mai importanta, nu a parintilor, a fratilor, etc. pe cei care isi bat joc, pe cei care uita de multe ori definitia adevarata a "omului"...nu urasc barbatii, doar ca pe femei le iubesc cu intensitate...le ador finetea si sensibilitatea, asta e cam ce vreau in viata mea, e greu dar imi asum orice responsabilitate...ma lupt cu prejudecati, ma lupt cu respingeri, ma lupt cu privirile rele si in fapt pentru ce? Pentru ca vreau sa iubesc? Pentru ca vreau sa fac bine? Pentru ca nu "asa e normal"? De aici am preferat sa nu mai spun la nimeni chiar daca vreau sa strig ce sunt eu de fapt, dar pt ce? Rastignit nu va ramane decat Iisus. De multe ori vreau sa imi asez fruntea obosita pe genunchii timpului si sa urlu cat poate sufletul meu de tare ca sa pot sa ma mai nasc, toate intamplarile din viata noastra au un motiv precis ...in fapt multi ne vad cum suntem in aparenta si foarte putini ne vad cum suntem in realitate.
Avem timp pentru toate. Sa regretam ca am gresit ...si sa gresim din nou; avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu, am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese deloc.

La ce folos pamantul? Nu traim decat in sufletul si inimile celor de langa noi...in fapt orice plecare are vocea unei jucarii, suntem niste copii mari care uita sa deschida ochii si sa caute. Mereu deschidem harti, hasuram sentimente si apoi cadem in grota unei nopti, tot ce este solid nu are sens, o lume neincrezatoare incearca sa supravietuiasca; iertata de trup am deschis sufletul negasind pur si simplu un loc, nici macar nu am putut negocia...cuvintele moi se ascund printre ierburi crude, virgine, tocmai pt a se face auzite...dar in tacere...iubirea se-nfrupta din maci, nu raman decat gesturile iar pe propria-mi tabla de sah doar nebunii danseaza. Regina priveste spre pioni, albastra tacere....parca imi picura cineva ceara fierbinte pe piele, fluturele imi este peticul de inima care nu uita, fluturii scot dragostea din oameni...ei o poarta pana la linia de sosire care mie de multe ori imi taie calcaiul, in ochi nu vad decat o laguna albastra, cea pe care am trimis-o sa cerseasca din oameni iubirea. Urc gandul pe un nor si privesc cum flugerul imparte laguna in doua, akolo imi adun aripile si tac...sarut ideile perfid...si da, toate saruturile au parfumul unei femei desculţe ...

Dincolo de cuvinte si de dorintele nerostite nu raman decat tacerile noastre ...nu vreau decat sa fumam impreuna ramasitele zilei.

TLW

doar pe scurt,
am reusit sa rezolv problemele legate de editarea site-ului, va si asteapta doua subtitrari noi ( oameni buni!, fata asta chiar face treaba! bravo ei si mii de multumiri! )
nimic nou pe ziua de azi, cel putin deocamdata, dar poate imi mai rasare mie ceva.
aveti grija de voi...si de ceilalti,
o zi frumoasa in continuare.

si uite ca am uitat ce e mai important

Multumesc pentru primul comentariu lasat si pentru ajutor.

desi am zis ca azi nu mai scriu

ma tot mail-uiesc cu cabanova in legatura cu editarea site-ului, mai ales ca am mai primit o noua subtitrare (pentru care multumesc mult).
Tehnicianul lor imi cere sa mai instalez ceva, eu fac ce mi se cere, dar tot degeaba, apoi imi mai zice sa verific nu stiu ce, eu verific, dar tot degeaba si acum astept un nou raspuns prin care sa-mi ceara cine stie ce minune.
Ma gandesc ca daca nu-i dau de capat va trebui sa-l sun pe Gyula al meu, Gyula al meu fiind un tip care imi vindeca calculatorul ( asta cam de doua ori pe an ) dupa ce eu reusesc sa-l fac praf. Operatiunea in sine dureaza intre 2-4 ore, depinde de performantele mele anterioare.
Pai cu Gyula al meu e destul de greu sa stai de vorba atatea ceasuri. Nu stiu daca vi se intampla si voua sa stati de vorba cu cineva si, desi vorbiti aceeasi limba si discutati banalitati, parca nu va intelegeti de loc. Mie asa mi se intampla cu Gyula. Jumatate din conversatie consta in a ne explica ce anume am vrut sa spunem atunci cand am zis ca... Si cand ai impresia ca acum-acum e gata, Gyula al meu se pune sa-mi arata pe net "niste lucruri foarte interesante". El este foarte credincios, asa ca "lucrurile interesante" au legatura cu aceasta tema si in majoritatea cazurilor se leaga de problema apocalipsei. Eu nu sunt atat de credincioasa ca Gyula, de fapt, nu sunt deloc, dar respect credinta celorlalti si, oricum, macar din obraz, ma uit peste toate lucrurile acelea interesante sperand ca la noapte sa nu am cosmaruri. Si atunci, de ce il mai sun pe el si nu pe altcineva? Pentru ca se pricepe foarte bine si face o treaba al naibii de buna cu biata mea masina.
Si fiindca scriu aceste randuri de catva timp ( cu mici intreruperi pentru chestii diverse ) si nu mai primesc mail, cred ca in careva zi va trebui sa-l sun pe Gyula al meu.

azi scriu doua articole deci maine nu mai scriu nimic

Buna.
Stiti, stau si rad bine in sinea mea de toata treaba asta. Adica blog si site ( apropo site, vroiam sa fac niste modificari pe site si cabanova nu m-a lasat toata ziua sa editez. Ce mi-a venit prima data in minte? Au verificat continutul site-ului si nu sunt de accord cu acesta. - Cred ca am dat in paranoia, dar inca nimeni nu mi-a spus ca vorbesc de una singura – ma rog, blog-ul meu colectiv editat doar de mine e ceva diferit, nu-i asa? ).
Deci blog si toate cele. Macar de as avea niste talente scriitoricesti sau altceva, dar culmea, de cele mai multe ori sunt o persoana tacuta care nu prea are nimic de zis, care merge pe idea “lasa-i sa vorbeasca, mie spune-mi ce anume sa fac si daca cred ca e ok, sau ma convingi ca este asa, ma apuc de treaba”. Uneori chiar ma deranjeaza vorbaria goala caci, doar stand si vorbind despre lucruri, cred ca nu ajungem nicaieri.
Si uite ca am un blog, culmea, citit cu o oarecare periodicitate de vreo 10 oameni ( va spun ca google imi permite sa monitorizez acest lucru, dar nu va speriati, nu stiu cine anume imi citeste capodopera, - in afara de Ileana, nu cea din articolul in care am pomenit de acest nume, dar persoana respectiva va sti ca ma refer la ea. Si acum, pentru Ileana: buna, sper ca ai avut o duminica frumoasa ).
Am facut toata treaba cu blog-ul din suparare ca nu era nimic de acest gen. “Acest gen” – de parca blog-ul meu ar fi de vreun gen anume! Ma gandeam ca daca pornesc treaba asta, poate vor fi si altele care isi vor trage aer in piept si vor incepe a face niste lucruri ( da Doamne! ) mult mai bune si utile decat fac eu.
Adica, ... nu o facem pentru noi, eu cel putin ( desi, poate nu va vine sa credeti, dar am avut parte de multe lucruri frumoase de cand am inceput sa fac treaba aceasta asa ca, nu regret nici o clipa). Poate ne avem si noi vietile noastre si, precum fiecare viata, si a noastra e suficient de plina de evenimente si probleme pentru a mai face si altceva. Dar mai sunt si altele ca noi, poate chiar mai pierdute decat noi, si putem face cateva lucruri ca sa aiba noroc sa dea peste altele ca ele.
Si ce vroiam sa zic cu toate acestea?
Fratilor, in continuare ma aveti doar pe mine. Astept in continuare articolele lui Zazie2 ( nici acum nu va spun nume ) si cred ca vor si veni numai sa aiba ea timp pentru a le scrie.
Dar pana atunci, raman doar eu, indiferent de cat talent am sau nu am pentru asta.
Deoarece nimeni nu imi spune despre ce anume vrea sa citeasca, scriu si eu tot ce imi trece prin cap.
O zi frumoasa tuturor.

feminism - oare chiar facem bine ceea ce facem?

Am citit ceva care m-a pus pe ganduri.
Cica, acum o suta de ani, era atat de nasol pentru noi, femeile! Nu aveam dreptul sa mergem sa votam si lumea se uita urat la noi daca vroiam sa mergem la facultate. Trebuia s-o ascultam pe mama, sa invatam sa cantam la pian si sa brodam tacute in coltisorul nostru, nicidecum sa nu ne gandim la o cariera. Nu puteam merge pe strada cu un tip, fara a fi supravegheate, nu puteam dansa decat daca ne invita cineva, nu ni se permitea sa fumam, nu era privit bine daca purtam pantaloni, iar costumele noastre de baie ne ajungeau pana la genunchi.
Dar, acum 100 de ani, parca eram tratate cu mai mult respect doar pentru simplul fapt ca suntem femei. Nu ne pipaiau, ziua in amiaza mare, pe mijloacele de transport in comun, pe stada nu se fluiera dupa noi sau nu ni se ziceau tampenii, iar nuditatea noastra nu era afisata la fiecare colt de strada. Ni se dadea prioritate atunci cand intram sau ieseam de undeva si nici vorba sa ne caram noi geamantanele.
Iar in ceea ce priveste viata de familie, dupa maritis eram parca avansate pe o treapta superioara. Aveam dreptul sa fim respectate pentru ca nastem si crestem doi-trei copii si ca ducem o gospodarie. Nu era o problema daca dupa aceste nasteri ne mai ingrasam un pic si nu ne mai imbracam ca la 18 ani, iar seara, daca nu mai aveam chef sa trecem prin toata KamaSutra si asta era inteles si acceptat ( eventual sotul mai dadea cate o fuga la vreo casa cu becuri rosii, dar toate in tacere si liniste, nu trebuia sa ne temem ca poate o va sterge cu vreo tipa de 20 de ani ).
Intre timp, ne-am dat seama de toate limitarile noastre si am inceput sa luptam pentru drepuri. Barbatii, la inceput, am mai scrasnit din dinti, dar pana la urma au fost de accord cu dreptul la vot, studiile superioare, cariera. Asa macar nu trebuia sa dea ei toti banii in casa!
Acum putem ajunge miliardare, putem pilota avioane sau conduce o armata, putem primi premiul Nobel si, putem purta pantaloni, putem fuma, putem chiar injura.
Asa ca, acum in fiecare dimineata pornim sa facem aceeasi munca pe care o fac si barbatii, dar pentru care ei sunt platiti mai bine, chiar daca o fac mai prost. Daca se intampla sa aratam bine, seful nostru ne vede drept niste gasculite proaste si ne trimite sa facem cafea cu toate diplomele noastre. La intalnirile de afaceri nimeni nu ne intinde mana ci mai degraba vorbeste sanilor nostri. Ajungand acasa, facem temele cu cei mici, smotruim casa, ne ingrijim de cina si camasi, iar seara picam in pat ca un bolovan.
Feminismul e un lucru cu doua taisuri. Nu poti obtine ceva fara a pierde ceva, dar suntem de toata jena daca acceptam aceste lucruri. Adica, noi am preluat o parte din responsabilitatile barbatilor, iar ei nici nu vor sa auda de responsabilitati in plus.
Dar cine se gandeste ca, poate e normal sa fie asa atat timp cat fratele sta si leneveste in timp ce sora lui trebuie sa spele vase si sa mature prin casa? Poate e normal asa, atat timp cat, pana si la 20 de ani mamica ii pregateste baietelului cafeaua, micul dejun si camasile. Niciodata nu vom fi considerate egale pana cand si la gradinita auzim ca e normal ca fetitele sa planga si sa se vaicareasca si e normal ca baietii sa se bata.
Deci, pana la urma, noi ne-o facem cu mana noastra. Ce-ar fi daca in locul acestor revolte feministe galagioase ne-am apuca sa crestem si sa educam baietii in spiritul feminismului? Poate lumea ar fi mai curata, mai buna, mai sigura.

In mare, cam asta a fost articolul citit si zau ca m-a pus pe ganduri. Pe voi?

doar asa, sa mai scriu ceva si azi

Na, s-a mai dus un exemplu pozitiv!
Ma refer la povestea trista cu Jodie Foster si Cydney Bernard si tot scandalul din jurul lor cu procesul intentat de Cydney pentru copii si toate cele.
Aveam si eu un exemplu extraordinar pentru cei care privesc chioras relatiile homosexuale, iar acum au devenit un exemplu extraordinar pentru a demonstra cat de putin difera acestea de relatiile heterosexuale.
Asta e, - apropo de “asta e” si “asa e viata, ce sa-i faci?”, mereu ma certam cu o cunostinta de-a mea ( cineva din strainataturi venit pentru ceva stagiu in Romania ) care imi zicea ca aceste doua expresii sunt absolut caracteristice romanilor. ( cica, “voi romanii, cand dati de necaz, ridicati din umeri si spuneti: Asta e, ce sa-i faci? “ ). Refuz in continuare sa cred acest lucru, dar ma trezesc tot mai des spunand aceste cuvinte. Ingrijorator!
Acum, revenind la Jodie Foster, cu siguranta nu ma apuc sa fac ceva ( “Sa salvam ce mai putem! – blog editat de Rita si dedicat in totalitate lui Jodie Foster, exemplu pozitiv pentru relatiile homosexuale” – ce spuneti?. De fapt, ar trebui sa reformulez un pic, avand in vedere ca ea si-a gasit o alta prietena si de aici au inceput problemele lor).
Ok, asta este, ce sa-i faci? Du-te Rita si citeste, ca e mai bine.
numai bine tuturor.

foarte, foarte bine

Se pare ca toti cei interesati de serialul The L Word vor avea parte de acum inainte de subtitrari de calitate. Mai e cineva care lucreaza la acest proiect, cineva care se pricepe mai bine decat mine ( nu-i trec numele deoarece nu i-am cerut inca acordul ). In orice caz, bravo ei si spor la treaba!
Mersi mult, foarte mult, pentru colaboare.
Lucrurile chiar incep sa se miste si asta e un lucru foarte bun. Avand in vedere ca sunt de vreo luna pe net si deja am dat de oameni care vor sa ma ajute in ceea ce incerc sa fac si chiar se pun pe treaba, imi demostreaza ca era nevoie de asa ceva.

situatii haioase

Uite ca sunt in viata si momente de care e bine sa stii sa razi. Cred ca sunt un om norocos pentru ca stiu sa rad ( de cele mai multe ori ) de absurditatea unor situatii in care ma bag cau care imi pica in cap. Si sunt norocoasa mai ales pentru ca mai stiu sa rad de mine insami.
Fiind lesbiana ( cu precizarea ca doar cativa oameni stiu acest lucru despre mine – sora-mea si cativa prieteni foarte apropiati, era sa uit, mai nou o lume intreaga care inca este mica, dar totusi exista! ) ma trezesc uneori in fata unor situatii cu totul speciale si foarte haioase pentru mine.
Mama mea, de exemplu, mai nou e ingrijorata ca fiica ei cea mica ( adica eu ) ii va "aduce in casa un tigan” ( lucrez cu aceasta minoritate si zau ca imi plac! ). Acum eu ce replica sa dau?
“Mama, nu te ingrijora. Daca va fi vreodata sa aduc pe cineva in casa ta, aceea persoana mai degraba va fi o tiganca decat un tigan!”?????
La servici, colegele mele si-au pus in cap sa ma marite. “Lasa ca iti gasim noi un tip de treaba!” Atunci cand ajung pe tapet in cadrul "discutiilor colegiale" mereu primesc niste “oferte” gen: “am eu un var care…”, “ am un vecin care…”, sau doar “o cunostinta de-a mea, dar care este foarte….”. In asemenea situatii obisnuiesc sa fac misto de subiect sau doar le ascult politicoasa caci, ce as putea spune? Sa le intreb: ”dar vreo vara, vecina etc. nu aveti cumva?”
Si desigur vin rudele, momente speciale. Oameni care habar nu au de mine, la fel cum nici eu de ei, dar atunci cand ne vedem ne prefacem a ne stii foarte bine si a ne iubi mult. Mereu strecoara cate un apropo legat de maritis si de cele mai multe ori ma intreaba daca in continuare il mai astep pe Fat Frumos. Imi vine sa le zic: “ Eu o astept pe Ileana, ce credeti, ce mijloc de transport i s-ar potrivi? Oare va veni tot pe un cal?”, dar nu faci asa ceva in fata unor oameni pe care ii iubesti suficient de mult incat nu vrei sa faca un atac de cord.
Asta e. Apar in viata si astfel de momente si ma bucur ca pot rade de ele.

vesti bune!

salutari,
trebuie sa scriu despre asta caci e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat de ceva timp!
atunci cand am inceput sa fac eu treaba aceasta cu subtitrarile si blogul am tot cautat colaboratori pentru ambele "proiecte", dar acestia numai nu vroiau sa apara. ok, site-ul cu filmele e cat de cat vizitat si acest lucru ma bucura si imi da niste elan in a sta si a traduce zeci de pagini fara sa stiu daca treaba e ok sau nu. pe ideea ca nu se gaseste nimic mai bun, am zis ca voi continua cum pot. azi am primit un mail si se pare ca mai e cineva care ar vrea sa se implice!!!!!!! Ura, fratilor! sper sa fie asa!
iar despre blog, am mai primit si un alt mail si se pare ca si aici vrea sa se implice cineva!!!!!!! Super, ador internetul! Ador lumea care, desi greu, pana la urma tot isi ia niste elan si sare in apa adanca!
sper doar ca toate acestea chiar sa devina realitate.
oricum, apar primele semne, ceea ce ma bucura nespus.
numai bine tuturor.

a fi feminina!

Imi crescuse parul, deci a trebuit sa merg sa ma tund, ceea ce in cazul meu nu e cine stie ce, caci intru in prima frizerie care imi iese in cale si cer sa ma tunda cu acel aparat care baraie ca naiba la 12 mm.
Ok, asta am facut si de data aceasta, dar am nimerit o doamna care imi spune ca ea nu va face asa ceva! Cica „nu e feminin”!
Mi s-a mai intamplat de cateva ori sa trebuiasca s-o incurajez pe frizerita sa-i dea bataie cu tunsul chiar daca ei i se pare prea scurt, sau sa-i tot repet „mai scurt, va rog...si mai scurt, va rog”, dar sa-mi zica cineva ca nu e feminin, mai rar.
Adica?
Tot mai avem stereotipul conform careia femeile trebuie sa aiba parul lung si impletit ( sau cel putin nu de 12mm – ceea ce pentru mine nu e exagerat ), sa se imbrace in rochii si fuste ( eu nu prea port fusta, dar e ok daca fusta imi permite sa stau jos pe caldaram, de-mi vine, sau alte lucruri „practice” ), sa stea acasa si sa ingrijeasca de camasile si cina sotului si de copii ( ceea ce iarasi e ok, cu conditia sa fie fericita asa. )?
Ea, tantica care ma tundea, imi tot explica ideile ei legate de freza mea si de femei, iar mie imi venea sa-i trantesc femeii in fata ca sunt poate chiar mai mandra ca sunt femeie decat este ea...si mai mult de atat, ca imi plac la nebunie femeile, dar era cu o foarfeca in apropierea urechii mele stangi si zau ca tin la ambele urechi!
(Pana la urma mi-am privit coafura mea "feminina" si tot am rugat-o sa ia masina aia tampita si sa-i dea bataie).
Ideea e ca, habar nu am de ce, dar oamenii ma mai intreaba de ce ma tund atat de scurt? Pentru ca asa ma simt bine, pentru ca nu trebuie sa ma piaptan, nu trebuie sa folosesc uscator de par si imi place cum ma inteapa cand imi bag mana in par. Ce are de-a face acest lucru cu feminitatea?

sunt lesbiana

stau si ma intreb, de ce oare uneori inca imi vine greu sa zic aceste cuvinte? Ok, nu e chiar asa ca atunci cand am zis pentru prima data, dar uneori mi se mai intampla, pana cand oare?
Si apropo de prima data, hai sa va povestesc cum a fost si asta. S-a intamplat cu ceva timp in urma, nu foarte mult si prima persoana careia ii spusesem a fost sora-mea. Stiam pe undeva ca va fi Ok deoarece ea este un om super fain si ma uibeste enorm, dar mi-a trebuit ceva timp s-o pot face. Ea locuieste in Arad si ne vedem destul de rar, poate de vreo doua-trei ori pe an si eu ma tot pregatisem sa-i zic toate acestea, dar numai nu reuseam. Intr-o zi, cand eram destul de "cu nasul in pamant" am zis ca asa nu se mai poate si i-am scirs un mail ( asa ceva sa nu faceti! ). Ea sta pe net cat timp e la servici, eu cat timp stau la servici nu am cum sa-mi verific mail-urile, asa ca a trecut o zi pana cand am aflat raspunsul ei ( cred ca a fost cea mai lunga zi din viata mea, de zeci de ori mi-a venit sa iau telefonul s-o sun sau sa-i scriu mesaj sa nu citeasca mail-ul, iar stomacul si inima mea imi erau toate adunate gramada in gat ). Deci nu e tocmai metoda optima sa-i spui cuiva important ca esti lesbiana. Desigur, raspunsul a fost pe masura asteptarilor, deci habar nu am de ce mi-a fost asa de greu.
In alte ocazii, am invitat persoana careia vroiam sa-i spun ca sun lesbiana la o bere si trecand de la un subiect la altul, i-am spus-o. Nici atunci nu a fost usor, dar macar nu a mai trebuit sa astept o zi pana vad reactia. Si vreau sa stiti ca inca nimeni nu mi-a dat cu paharul in cap, nu a tipat sau a fugit de langa mine. Adevarul e ca, nu sunt genul de om care sa se apuce sa-si trambiteze viata pe strazi ( ma si mir cum de fac acest blog, dar motivul cu care am pornit nu a fost acela de a spune lumii ca mai exista o alta lesbiana )asa ca nu va pot spune ca mi-am afirmat identitatea in fata a zeci de oameni, dar cred ca numarul nici nu conteaza prea mult.
Si uite ca uneori ma mai trezesc ca imi trebuie o pauza si o gura de aer inainte de a putea spune: sunt lesbiana!

duminica data naibii

Se mai intampla si asta, nu-i asa?!
In orice caz, cand nu am mai putut de plictiseala m-am pus sa ma uit la un film. "Sex and the city.The movie". De ce se face atata tam-tam in jurul lui? Cica la premiera din Londra au fost doar femei si biletele sunt vandute pentru doua saptamani inainte. Nu stiu cate sunt adevarate din toate acestea, dar sper sa fie foarte putin.
Se spune ca ar fi o comedie, mie de ce mi s-a parut o drama de zile mari?!
Eu nu am urmarit serialul, poate de aici mi se trage, dar daca e asemenea filmului, ma bucur ca nu am facut-o. Nu am 40 de ani, dar si de 20 sunt la fel de departe si filmul imi da o senzatie de... "nasol de noi".
Mai bine ma uitam la un concert Madonna. Si ea are 42 ( pe naiba, 52! ca nu stiu eu socoti) de ani si cred ca imi place mai mult ceea ce vad uitandu-ma la concertele ei decat ceea ce mi-au oferit protagonistele filmului.
Pentru ca, la urma uremei, de ce sunt filmele si show-urile? Ca sa-ti alunge plictiseala si sa faca sa treaca timpul mai usor ( sau mai greu, de-ai ales prost ). Oricum, mereu iti stii locul si viata, si nu prea incurci planurile ( cel putin, asa se intampla cu mine ).
M-am tot intrebat de ce atata interes pentru filmele lesbiene?, apropo de filme si tot ce-mi ocupa mai nou viata ( ma refer la traducerile subtitrarilor serialului The L Word, cu Amiee and Jaguar am lasat-o mai moale, desi este un film foarte bun, dar fac ceea ce se cere mai mult ).
Deci, de ce oare?
Credeam ca sunt prea singura, prea departe de tot ce-i in jurul meu si prea suparata deci, e logic ca incerci sa gasesti filme/carti/orice care sa vorbeasca despre tine sau cel putin despre lumea ta. Dar uite ca nu sunt chiar singura. Am prieteni care se confrunta cu aceleasi probleme, cu care pot vorbi.
Am ajns la concluzia ca idealizez aceste filme. In sensul cum o fac si cu muzica populara ( nu pot sa zic ca sunt mare fana si ca stiu prea multe, stiu doar de Maria Tanase ), adica, am impresia ca este o muzica care, inca, nu a fost scrisa pentru bani si pentru acest lucru valoreaza mult.
Cam asa si cu aceste filme, desi, avand in vedere cati sunt interesati de The L Word, nu prea mai imi vine sa cred acelasi lucru despre acest serial. Dar sunt atatea filme faine, chiar foarte faine, care nu prezinta nici un interes pentru spectatorul obisnuit, din contra, si totusi, cineva le-a scis un scenariu, au fost actori care au invatat niste zile, etc. etc..
Poate toate acestea imi dau impresia ca apartin unei luni care e altfel decat cea pe care o vad mereu. Si cred, stiu, ca in aceasta lume se intampla aceleasi lucruri ca si in cea de toate zilele, dar e totusi lumea mea, una mai mica, o lume pe care nu am ales-o, dar ma bucur sa fac parte din ea.
Sper sa simtiti la fel.
O zi frumoasa.

revenind la casatorii

prietena mea imi scrie ca intelege acum importanta si semnificatia intentiei prietenelor ei de a se casatori chiar si "pseudo-legal", dar tot se mai mira ca doi oameni sunt in stare sa se inhame la asa ceva avand in vedere legislatia, opinia publica etc.
ceea ce ma mira pe mine, e faptul ca se mai pune intrebarea daca doi oameni, fie ei de acelasi sex sau nu, au dreptul de a se casatori legal?!
adica cum?
daca te casatoresi cu un barbat sau o femeie din motive de bani, acte sau orice altceva e ok din punct de vedere legal cu conditia sa fie de sex opus?
daca te casatoresti doar pentru a nu fi singur/singura, pentru ca te piseaza timpul, fricile de orice natura, parintii, orice...cu primul/prima care iti iese in cale, e ok daca e de sex opus? ( apropo, am gasit un anunt in care o lesbiana vrea sa faca cunostinta cu un tip gay in vederea unei casatorii-compromis, de dragul parintilor si al opiniei publice! - cred ca afost cel mai groaznic lucru citit vreodata pe net! ).
daca te casatoresti chiar daca stii ca nu-l/n-o iubesti, e ok daca e de sex opus?
daca te casatoresti si pe urma iti inseli sotul/nevasta, iti bati sau iti bati joc de sotul/nevata - e si asta ok daca e de sex opus?
se pare ca legislatia acuala e de acord cu toate aceastea. atunci cum sa nu te miri si sa nu te revolti, chiar si daca nu esti gay!
desigur, multe din probleme care pot aparea pe parcursul unei casnicii ( sau relatii ) homosexuale sunt comune casniciilor heterosexuale, dar nu demonstreaza acest lucru inca o data faptul ca ele, adica mariajele ( relatiile ) homosexuale, sunt asemenea celor heterosexuale?!
atunci de ce aceasta discriminare?

ce s-a mai intamplat in lume

Saptamana trecuta, primarul insulei Tilos ( Gracia )a oficiat casatoria a doua perechi holosexuale, o pereche lesbi si una gay. Va fi scandal, deoarece primarul va fi dat in judecata. Cei care nu sunt de acord, amintesc faptul ca, legislatia existenta nu permite casatoriile gay, insa organizatiile gay si cei implicati invoca un alt fapt si anume, ca in legislatie nu este specificat ca mariajul s-ar referi la un barbat si la o femeie, ci la doi oameni.
Rusii totusi au iesit pe strada! Deoarece de ani de zile Moscova nu permite organizarea paradelor gay, homosexualii din Rusia au organizat un mars de protest in acest sens. S-a lasat cu arestari ( pe motive absurde, cum ca cei arestati ar fi trecut neregulamentar strada?! ), politia declarand ca ii va elibera in curand pe cei retinuti.

Elene DeGeneres si alte mariaje lesbi

si poate nu mai e o noutate, Elen DeGeneres se va casatori cu Portia de Rossi! Casa de piatra lor!
chiar azi am primit un mail in care o prietena mi-a zis ca a fost rugata sa oficieze un astfel de eveniment in Ungaria, de/pentru alte doua persoane care doresc sa se casatoreasca, dar legislatia din tara respectiva nu le permite s-o faca.
frumos, nu-i asa?
pritena mea ma intreaba de ce doi oameni doresc sa-si legitimeze relatia si sa apara de acum inainte ca un cuplu oficial recunoscut in fata cunostintelor, sau mai bine zis a cunoscatorilor situatiei lor?
e oare chiar atat de greu de inteles?
oricum, prietena mea a acceptat oficierea evenimentului. deci in curand va fi un nou cuplu de lesbiene care si-a recunoscut in mod pseudo-oficial si public identitatea. mult noroc si multa fericire.
cat despre Elen DeGeneres, uite ca altele vor s-o faca si nu au cum, de ce atata tam-tam in jurul ei?

Flashdance

am revazut acest film dupa multi multi ani, nu pentru ca imi place asa de mult, cat mai ales sa ma distrez un pic pe seama eroinei principale. Jennifer Beals, cunoscuta in urma serialului The L Word ca director al C.A.C., e si eroina din Flashdance ( film din 1983 ).
Mama!... aceasta femeie arata mai bine la 40 de ani decat la 20!
He, cine s-ar fi gandit la toate cele?
In orice caz, a fost distractiv.

international - mai 2008

La Moscova nici anul acesta nu va fi Parada Gay. Dupa cererea din primavara, nici de data aceasta sustinatorii minoritatilor sexuale nu au primit aprobare pentru organizarea unui mars.
Jurij Luzskov, primarul Moscovei, a declarat ca asa ceva este inadmisibil in Moscova si a facut referire la faptul ca societatea rusa nu accepta astfel de manifestatii si desigur, la probleme de securitate, cu deosebita grija pentru persoanele care ar participa la un astfel de mars ( amintind de marsul din 2006 care era sa se termine tragic si unde fortele de ordine au trebuit sa intervina pentru a calma spiritele ).
Nasol ca altora le e si mai nasol si ca asa ceva se mai poate intampla.
Asa ceva? Atunci ce sa zicem de situatia din Turcia, unde tribunalul a revocat dreptul de activitate al organizatiei LambdaIstanbul, singura organizatie pentru drepturile persoanelor homosexuale din Turcia. Oricum, organizatia face recurs si daca nu castiga e pregatita sa mearga la forumuri internationale. Mult succes!
In Dubai, Emiratele Arabe, doua femei ( turiste )au fost condamnate la o luna de inchisoare pentru ca se sarutau pe o plaja publica! Aveti deci grija unde va faceti concediul!
Si daca poate fi mai rau de atat, atunci vorbim de Gambia, unde presedintele a declarat ca "va decapita orice homosexual" si ca va adopta o lege cu privire la astfel de pacate, mult mai aspra decat cea existenta in Iran.
Cred ca ajunge cu vestile proaste pentru azi.
Pentru data viitoare ma pregatesc cu ceva mai vesel.
Pana atunci, numai bine tuturor.