Salut, Ender

Mi-a placut ce ai scris. Cam la fel stau lucrurire si in cazul meu. Si nu mi-e atat de TV si muzica, cat mai ales de carti. Mai demult, when I was young, nu exista an in care sa nu citesc ciclul “Dune”, “De veghe in lanul de secara” si “Micul print”. Acum nu mai pot. Incerc. In fiecare an am cateva tentative, dar nu mai merge. Ce se intampla? Tu intelegi?
Nu am mai citit nici Orson Scott Card de ceva timp. La fel cum nu am mai citit nici Arthur C. Clarke.
“Jocul lui Ender” a fost foarte fain, dar “Vorbitor in numele mortilor” m-a prins de tot.
As fi vrut sa fiu un astfel de vorbitor. Sa mergi sa vorbesti despre un om. Sa-l iubesti atat de mult incat sa poti spune despre el lucruri bune si rele deopotriva si in continuare sa-l respecti si sa vorbesti despre viata lui, mi se parea ceva extraordinar.
“Xenocid”, cu ritualul acela ciudat de purificare m-a facut sa ma gandesc la o groaza de lucruri. In ce masura ritualurile nostre religioase sunt mai logice decat urmarirea fibrelor unei podele?
Sunt lucruri interesante. In coninuare mi se par interesante.
Ce s-a intamplat intre timp de nu mai am rabdare sa citesc astfel de lucruri?
Nu am mai citit SF de foarte mult timp desi, si azi mi se intampla sa ma satur de tot ce vad si sa vreau sa privesc in viitor. La fel ca alta data, stiu si acum ca eu nu am imaginatia necesara pentru a crea acest viitor ( sau nu vreau sa stiu de viitorul pe care il pot crea eu ), dar nu mai am rabdare, interes sau naiba stie ce, pentru a citi ideile altora.
Iar mi se confirma idea ca timpul nu ne da, ci mai degraba ne ia ceva.
Mi-a placut ce ai scris.
Da-i bataie, vorbitorule. Mult success, orice ai urmari.

Anunt!!!

ajutor!!!!
cineva mi-a cerut subtitrare pentru filmul "Girl play", dar nu am gasit decat in spaniola. ma poate ajuta cineva???

Forum

Salut, lume

Uite ca am mai vorbit cu cateva persoane si iar a aparut ideea de a face un forum. Aceasta idee mi-a fost sugerata de mai demult, dar nu prea stiam cum si cu ce se mananca. Nu acest lucru m-a oprit! Mi s-a intamplat la fel si in cazul site-ului si al blog-ului, dar am gasit oameni care sa ma ajute si ambele merg. Nu prea stiam cu ce sa incep. Nici acum nu stiu, dar uite ca am facut un forum. ( FORUM www.lesbianlife-romania.amforum.net - suna haios acest amforum, varianta avemforum nu era! oricum, mi s-a alocat automat. )
Am in minte un comentariu primit acum ceva timp. Persoana care a lasat comentariul zicea ca nu are cu cine sa vorbeasca.
Mai am in minte vreo doua mail-uri in care mi se cerea sfatul vis-a-vis de o problema, mai precis de a spune familiei sau prietenilor despre orientarea sexuala.
Am in minte intrebarile altora si ale mele.
Ca urmare, iar m-am apucat de ceva la care ma pricep cum ma pricep la turnat de clopote sau la vanat balene.
Ei si? Daca exista posibilitatea si mai si cred in cateva lucruri ( ca e bine sa ai cu cine vorbi, ca sunt anumite lucruri despre care chiar trebuie sa vorbesti, dar mai ales cred in voi, in noi ), cine m-ar putea opri? Daca e nevoie de asa ceva, va merge.
Va astept/asteptam cu drag.

o alta "experienta"

Hai ca am uitat sa va povestesc o experienta extraordinara din viata mea. S-a intamplat nu prea demult s-o fi trait si pe aceasta.

E vorba de experienta de a cauta prin containere.
Lucrez in domeniul social si am de-a face cu oamenii care traiesc din asta, adica din tot ce gasesc prin gunoaiele aruncate de altii.
Facand si ceva voluntariat pe langa o asociatie franceza, am avut ocazia sa si mananc din ceea ce se poate “recupera” de acolo. Doamne, cata votca am mai baut dupa aceea! Mie imi placea ideea francezilor, ca nu suntem oamenii “albi”, oamenii “civilizati”, care le stiu pe toate mai bine si care ii vor educa pe altii. Imi aduc aminte de Eva, Doamne, cat de simpatica era! O femeie de vreo 45-50 de ani care avea tot timpul mainile murdare si care tot timpul cand “iesea in oras” isi tragea niste manusi de dantela si se farda, exagerat bineinteles, pentru a “arata ca o domana”. Mereu imi zicea de vreun inginer sau un doctor pe care il cunostea de ceva timp si la care urma sa se mute in curand, “peste vreo luna”. Imi povestea ce casa mare si minunata avea inginerul sau doctorul respectiv. Mereu imi zicea “Rituca, draga, saptamana viitoare primesc niste bani, cumpar o oala de 10 litri si fac niste sarmale cum nu ai mai mancat!”. Uneori era vorba de rata. Ce-o fi avut ea cu sarmalele si ratele, nu stiu! Ii placea sa-mi zica de matusa ei care canta la pian “la cele mai scumpe restaurante”, si de sotul ei care avea drept tata pe inginerul cutare, am uitat numele, dar cred ca pe vremuri era o persoana foarte importanta caci prea era mandra de aceasta descendenta. Eu o ascultam si tare imi era draga pentru toate povestile pe care mi le zicea. Ea mi-a dat sa manac niste chiftele “primite de la o doctorita care imi este prietena” in ziua in care nu o mai puteam refuza. Am mai mancat eu la ei, dar erau niste lucruri gatite in fata mea, chiftelele insa erau destul de greu de inghitit.
Si inapoi la experienta mea...niciodata nu am avut ocazia si nici intentia de a cauta eu insami prin containere. Asta pana cand nu am reusit sa arunc ceva desul de important pentru a fi nevoita sa traiesc aceasta experienta.
Habar nu aveti cat gunoi se poate strange in cateva ore! Habar nu aveti cat de norocoase va simtiti cand gasiti macar o bucata de lemn destul de ok pentru a nu fi nevoita sa umblati cu mainile printre coji de cartofi, scutece murdare si tot ce va puteti imagina.
Deci am gasit eu un instrument corespunzator si alaturi de un caine care manca ceva resturi de prajitura si se uita la mine cu niste ochi care parca imi ziceau “vino, colega, este loc pentru amandoi” am inceput marea cautare.
Nasol ca inaintea mea mai fusesera si altii. Nici o pungulita nu era intacta, toate erau rupte. Hai sa dau de gunoiul meu! - ca mi se parea logic s-o iau asa, si dai cu scormonitul. Mirific!
Sari tu dintr-o parte in alta a containerului, ca aici nu prea se arata nimic cunoscut, dar nici dincolo asa ca, hai inapoi si tot asa. Mai vine niste lume sa mai arunce gunoiul si tare iti vine sa le zici oamenilor “ va rog, aruncati in celalat container ca aici e mult prea mult” dar taci si iti vezi mai departe de treaba. Nu prea te intereseaza de cei care vin. Daca nu-i cunosti, nu-ti pasa de ei; daca ii stii, le vei explica situatia. Important e sa gasesti ceea ce cauti!
Stii ca daca vei gasi ceea ce cauti, vei rade si cu curul de toate acestea, dar deocamdata nu apare nimic cunoscut asa ca, disperata, incerci din nou in cealalta parte.
La un moment dat apar pachetele mele de tigari, niste cutii de bere pe care le bausem cu cateva zile in urma. Atee fiind, zic un "Doamne, iti multumesc!"
Recuperez ceea ce am arucat si incep sa rad. Ajung in casa si ma bag direct sub dus sperand ca nu va trebui sa mai fac asa ceva cat voi trai.
Pai asta e! Asa e!
Sunt oameni, oameni pe care ii cunosc, cu care stau de vorba, pe care ii ascul, cu care rad sau incerc sa-i fac sa rada si care fac zilnic aceasta treaba.
Nu e foarte placut, credeti-ma.
Te miri ca viseaza la ingineri, doctori, case mari cu niste bai cat un apartament, sau macar la oale mari pline cu sarmale?!
Sper ca Eva e bine. As vrea sa pot spera ca s-a mutat la inginerul, doctorul sau oricine are o casa mare, sau ca macar si-a cumparat o oala de 10 litri si a facut sarmalele sau rata aceea. O mai vad din cand in cand si stiu ca nu pot spera decat ca isi mai pastreaza visele.
O alta lume. Din nou o alta lume.

Si ce se intampla cu Rita?

Chiar asa!
Adica nu mai scrie nimic, nu mai citeste nimic?
Habar nu am ce se intampla cu ea.
Stiu ca se gandeste des la blog, se gandeste des ca ar trebui sa mai scrie cate ceva. Adica cum, pornim o treaba si o lasa balta cand abia a inceput?!
Mai stiu ca, avand trecute deja 3-4 adrese, Rita se gandeste ca lumea are ce citi si ea poate face altceva! Dar ce altceva face Rita?
Sa vedem.
Dimineata se trezeste si pune de o cafea. Porneste calculatorul, iese in bucatarie, vara toate alea-alea intr-o ceasca si intra inapoi la calculator. Isi da seama ca a uitat scrumiera, injura una scurta ca e prea dimineata pentru injuraturi lungi, iese dupa scrumiera si inapoi la calculator.
De aici lucrurile incep sa devina mai vesele. Mail, cafea, tigara, tigara, tigara, niste muzica, cafea, figara si inca o tigara. Mereu are de gand sa manance ceva, dar de cele mai multe ori alearga la dus ca prea s-a dus timpul.
Servici. Aici ii place, cu exceptia momentelor cand nu ii place deloc. E fain pentru ca e multa treaba, agitatie, galagie. Trece timpul repede.
Vine acasa, mananca, sta un pic. Porneste calculatorul, mail, muzica. Se gandeste ca ar trebui sa scrie cate ceva, dar uite ca nu s-a intamplat nimic interesant. Se gandeste ca ar trebui sa citeasca cate ceva, poate da de ceva interesant, dar uite ca ia o carte in mana, interesanta de cele mai multe ori, dar nu prea are chef sa faca recenzii. Varianta a doua e urmatoarea: se gandeste ca ar trebui sa citeasca ceva, dar nu are chef sa citeasca nimic si atunci se apuca sa faca cate ceva prin casa sau incepe un joc si salveaza lumea sau esueaza lamentabil in aceasta misiune sau naiba stie ce mai face pana cand vine vremea dusului. Si s-a dus inca o zi.
Cam asta face Rita de obicei. Foarte interesant! Totusi, are si momente bune, foarte bune chiar, deci e ok.
Mai stiu ca a vorbit cu cineva despre un site, stiri din lumea mare despre noi. Se gandeste ca ar fi bine sa fie asa ceva, adica a vazut astfel de site-uri si bineinteles “ de ce sa nu avem si noi?!”, ca asa e ea.
Vedem ce va iesi.
Deci asta e viata ei, din cate stiu eu. Poate are nevoie de un sut in fund pentru a mai face un pas “inainte”.
Din cate stiu eu, toate suturile pe care le-a primit i-au proiectat capul intr-un perete, dar poate nu i-ar strica nici asta.
Vedem. Mai vedem.
Dar ce credeti despre site? Sa incercam sa facem asa ceva?