Se pricepe cineva la scris scenarii?
Mi-a venit o idee urmarind stirile despre festivalul de la Cluj.
Am cautat informatii pe site-urile dedicate, dar…..tacere, nici macar un cuvant. Am dat in schimb de presa locala si am aflat de petitie, am citit cateva comentarii ( majoritatea scrise de oameni intre 20 si 30 de ani, infricosator ), am citit de marsul tacerii sau cum s-o fi numit demonstratia anti-demonstratie.
( Pentru cine nu a urmarit ce s-a intamplat, clujenii s-au hotarat sa nu permita ca orasul lor sa devina “capitala lesbienelor”, au facut o petitie care s-a putut semna electronic si chiar a fost semnata de peste 2000 de persoane, au organizat un mars pentru a-si arata dezacordul vizavi de festival si de un presupus mars care nici nu a fost planificat! Ce naiba le-a venit cu marsul? Aud de festival si repede se gandesc la pene, maicute si cagule. ?????!!!!!!!!!!!!)
Ceea ce mi-a placut mult a fost un articol despre acest mars anti-mars. Am citit ca au participat si persoane care “trecusera de 70 de primaveri” iar una dintre aceste persoane, o doamna, statea si se intreba ce naiba cauta ea acolo. (“Eu nu stiu de ce suntem aici. De ce suntem aici?”)
Adica se face un festival si drept urmare o doamna de peste 70 de ani ingheata pe strada in timpul unui mars organizat impotriva a ceva despre care nici n-a fost vorba. Eu zic ca merita un film.
Fain!
Fain pe naiba, trist.
Imi pare rau pentru organizatori, nu prea au fost sprijiniti din cate am vazut eu.
Cu tot respectul,
Autostopul
Apropo de “Ghidul autostopistului galactic” si eu fac destul de des autostopul. E o chestie faina, mai putin atunci cand nu e deloc asa.
Nu ai ocazia sa dai de veloci, strandulari si merentoti ( nu ca ar fi vorba despre asa ceva in cartea aceea, dar cine imi poate demonstra ca nu exista si aceste specii? ), dar poti da de umanoizi foarte interesanti si de niste "nave" exotice.
Ultima data, adica alaltaieri, am venit cu o Dacia 1300. Super! ( nici nu ma sinchisesc sa dau din maini cand vine o masina mai “de straluceste”, nu de alta, dar vin cu viteza si cum eu nu sunt un om prea zdravan, m-as inalta pe loc. )
Ma urc eu in masina si dupa ce nenea canta un timp la schimbatorul de viteze o si pornim din loc. Ma uit in jur…toate atarna, toate balangane, geamurile sunt inchise dar sulfa nene, sulfa de ma bucur ca sunt iar aproape cheala. Praf, mult praf, pe unde o fi circulat nenea cu masina? Si o intrebare si mai importanta: cand? Ok, se vede ca vine primavara daca a avut curajul sa porneasca la drum cu …chestia asta.
Si mergem noi cat mergem, depasim si o caruta si deodata ce sa vezi, zboara ceva pe parbriz! E o bucata de sarma care a iesit de undeva de sub capota. Nenea se opreste, vara sarma la loc si…..dai bataie!
Incearca nenea sa lege o conversatie, dar eu nu prea am chef de asa ceva si nici el nu e omul care iti tot zice si tu nu trebuie sa faci decat sa-l aprobi si sa te minunezi uneori, asa ca se hotareste sa puna muzica!!!!
La asa o masina se potriveste o manea minunata. Si urla muzica din difuzoarele care harsaie de-l intrec pe baiatul care ba se vaita de iubita, de bani, de prieteni, ba se bucura pentru toate acestea.
Si iar zboara ceva pe parbriz. Naiba s-o ia de sarma care nu vrea sa stea locului! Nenea baga o frana de ma proiecteaza cu bancheta cu tot in scaunul soacrei. Noroc ca nu am stat in spatele lui, l-as fi strans de gat de surprinsa ce am ramas.
Iese nenea, baga sarma la loc si iar o pornim.
Si vine o piesa, o capodopera de piesa despre maicuta care a plans amarnic candva si acum plange si baiatul, dar treaba e ca nu poate sa planga asa cum a plans maicuta si atunci trebuie sa le cante pe toate acestea. Mi-am dat seama ca e o capodopera pentru ca nenea a dat si mai tare muzica de saracele difuzoare stateau sa crape. Pacat ca nenea nu s-a pus sa cante si el…n-o fi stiind versurile, sau n-o fi stiind sa faca tremolourile acelea superbe?
Gata si cu minunea de piesa. Ma uit pe geam si sunt pierduta in ale mele cand ma trezesc proiectata iar pe scaunul soacrei. Sarma!!!!
Iar urmeaza interpretarea la schimbatorul de viteze, dar nenea reuseste de fiecare data.
Doamne, ce minune mai poate fi si muzica! Te unge la suflet, asta este adevarul! Vine o piesa in care baiatul zice despre lumea pe care a ajutat-o ( si multi au fost, o fi asistent social! ) si care acum nici nu-l baga in seama. Ce poveste trista! Nenea al meu da din cap aprobator si mi-e frica, mi-e groaza ca acum incepe sa cante si el. Ce ma fac daca incepe sa cante? Sigur ma tavalesc de ras. Doamne, scapa-ma de rusine si nedreptate! Bietul om m-a luat in aceasta “experienta”, Doamne, fa sa nu deschida gura! Si uite ca exista Dumnezeu si rugaciunile mele sunt ascultate.
E fain sa faci autostopul, mai putin atunci cand nu e fain deloc. Nu dai de astrofogiti, marteperesti si carpenterosculi ( stiu ca nu pe astea le-am amintit prima data, dar cine imi poate demonstra ca aceste specii nu exista? ), dar poti avea ocazia sa dai de oameni faini.
Cat despre nenea, lasand gluma, m-a adus si m-a lasat aproape de casa. Sa fie sanatos si sa aiba noroc. Merci pentru tot.
Ma gandesc la sora-mea. Daca era si ea, daca faceam autostopul impreuna, sigur nu ajungeam acasa asa de usor ( ea nu prea are noroc la asa ceva ). Imi pare rau ca nu a fost, ar fi fost mai interesant.
O zi frumoasa.
Nu ai ocazia sa dai de veloci, strandulari si merentoti ( nu ca ar fi vorba despre asa ceva in cartea aceea, dar cine imi poate demonstra ca nu exista si aceste specii? ), dar poti da de umanoizi foarte interesanti si de niste "nave" exotice.
Ultima data, adica alaltaieri, am venit cu o Dacia 1300. Super! ( nici nu ma sinchisesc sa dau din maini cand vine o masina mai “de straluceste”, nu de alta, dar vin cu viteza si cum eu nu sunt un om prea zdravan, m-as inalta pe loc. )
Ma urc eu in masina si dupa ce nenea canta un timp la schimbatorul de viteze o si pornim din loc. Ma uit in jur…toate atarna, toate balangane, geamurile sunt inchise dar sulfa nene, sulfa de ma bucur ca sunt iar aproape cheala. Praf, mult praf, pe unde o fi circulat nenea cu masina? Si o intrebare si mai importanta: cand? Ok, se vede ca vine primavara daca a avut curajul sa porneasca la drum cu …chestia asta.
Si mergem noi cat mergem, depasim si o caruta si deodata ce sa vezi, zboara ceva pe parbriz! E o bucata de sarma care a iesit de undeva de sub capota. Nenea se opreste, vara sarma la loc si…..dai bataie!
Incearca nenea sa lege o conversatie, dar eu nu prea am chef de asa ceva si nici el nu e omul care iti tot zice si tu nu trebuie sa faci decat sa-l aprobi si sa te minunezi uneori, asa ca se hotareste sa puna muzica!!!!
La asa o masina se potriveste o manea minunata. Si urla muzica din difuzoarele care harsaie de-l intrec pe baiatul care ba se vaita de iubita, de bani, de prieteni, ba se bucura pentru toate acestea.
Si iar zboara ceva pe parbriz. Naiba s-o ia de sarma care nu vrea sa stea locului! Nenea baga o frana de ma proiecteaza cu bancheta cu tot in scaunul soacrei. Noroc ca nu am stat in spatele lui, l-as fi strans de gat de surprinsa ce am ramas.
Iese nenea, baga sarma la loc si iar o pornim.
Si vine o piesa, o capodopera de piesa despre maicuta care a plans amarnic candva si acum plange si baiatul, dar treaba e ca nu poate sa planga asa cum a plans maicuta si atunci trebuie sa le cante pe toate acestea. Mi-am dat seama ca e o capodopera pentru ca nenea a dat si mai tare muzica de saracele difuzoare stateau sa crape. Pacat ca nenea nu s-a pus sa cante si el…n-o fi stiind versurile, sau n-o fi stiind sa faca tremolourile acelea superbe?
Gata si cu minunea de piesa. Ma uit pe geam si sunt pierduta in ale mele cand ma trezesc proiectata iar pe scaunul soacrei. Sarma!!!!
Iar urmeaza interpretarea la schimbatorul de viteze, dar nenea reuseste de fiecare data.
Doamne, ce minune mai poate fi si muzica! Te unge la suflet, asta este adevarul! Vine o piesa in care baiatul zice despre lumea pe care a ajutat-o ( si multi au fost, o fi asistent social! ) si care acum nici nu-l baga in seama. Ce poveste trista! Nenea al meu da din cap aprobator si mi-e frica, mi-e groaza ca acum incepe sa cante si el. Ce ma fac daca incepe sa cante? Sigur ma tavalesc de ras. Doamne, scapa-ma de rusine si nedreptate! Bietul om m-a luat in aceasta “experienta”, Doamne, fa sa nu deschida gura! Si uite ca exista Dumnezeu si rugaciunile mele sunt ascultate.
E fain sa faci autostopul, mai putin atunci cand nu e fain deloc. Nu dai de astrofogiti, marteperesti si carpenterosculi ( stiu ca nu pe astea le-am amintit prima data, dar cine imi poate demonstra ca aceste specii nu exista? ), dar poti avea ocazia sa dai de oameni faini.
Cat despre nenea, lasand gluma, m-a adus si m-a lasat aproape de casa. Sa fie sanatos si sa aiba noroc. Merci pentru tot.
Ma gandesc la sora-mea. Daca era si ea, daca faceam autostopul impreuna, sigur nu ajungeam acasa asa de usor ( ea nu prea are noroc la asa ceva ). Imi pare rau ca nu a fost, ar fi fost mai interesant.
O zi frumoasa.
retineti doar partea serioasa si stiintifica!
Am ratat un documentar super meserias. Oamenii de stiinta au descoperit ca elefantii au niste “senzori” in talpi! Cum s-a produs marea descoperire?
Pai vroiau acesti oameni sa urmareasca elefantii si au deghizat o camera de filmat intr-o ( ?!! – ce e mai normal si mai natural??? ) balega de elefant!!!
Sa fii tu elefantul si sa te urmareasca o bucata de rahat cu mot ( asta fiind camera! )!!!, va imaginati cum poate fi?
Si au facut elefantii ce au facut, ce fac elefantii de obicei si bucata de rahat i-a urmarit timp indelungat, pana cand…unul mai perspicace sau mai plictisit de toate cele s-a decis sa vada ce e cu minunea aceea umblatoare!!!
S-a apropiat de camera-balega si si-a ridicat talpile deasupra ei, dar nu a calcat-o ci doar si-a balanganit piciorul pe deasupra. Faza s-a repetat cu mai multi elefanti. Cercetatorii au tras concluzia ca elefantii au niste “senzori” in talpi! Nu stiu la ce fel de senzori s-au gandit, dar nu cred ca la cei olfactivi.
Eu am tras concluzia ca elefantii sunt niste animale foarte indecise. Pentru mine s-a petrecut urmatorul lucru: elefantul care a observat minunea miscatoare “ Poate am dat eu in paranoia, dar bucata asta de rahat ne-a urmarit toata ziua! Ieri tot in urma noastra a fost! Si alaltaierei a fost tot aici, ne-a urmarit si in timp ce ne scaldam! Ce naiba se intampla? Mi-am facut si eu treburile azi dimineata, dar unde le-am lasat, acolo au ramas. Cu asta ce o fi? Si am urmarit-o si pe Hermina facandu-si treburile, si nici ale ei nu s-au clintit din loc. E ceva necurat la mijloc. S-o calc sau sa n-o calc? De-o calc, sigur nu mai misca, insa put eu pe urma! Dar tot e culmea ca o bucata de rahat sa ne urmareasca zi si noapte! Mai bine o calc!.... Dar ma fac de rusine. Lumea va spune ca am imbatranit si nu mai vad bine. Si nu mai am nici sanse la Hermina! Deci ce sa fac, s-o calc sau sa n-o calc? Hei, baieti, ia veniti incoace! Bucata asta de rahat ne urmareste de trei zile, ce sa facem? “ si tot asa.
Sunt sigura ca daca as fi vazut documentarul nu mi s-ar fi parut atat de haios, sau poate m-as fi prapadit de ras, asta am facut oricum.
Merci.
Stiti, ma gandesc ca in viata reala, rahatul nu ca ne urmareste discret si de la o oarcare distanta ci da navala peste noi si ne forteaza sa-l inghitim. Ma gandesc ca noi facem invers, deghizam rahatul si-l si varam pe gatul altora.
Pentru Ileana: multumesc mult. Tare, tare, tare te mai iubesc eu. Iarta-ma ca am facut misto de ce mi-ai povestit, dar tare bine am putut sa rad. Regret ca nu am vazut documentarul, sau poate e mai bine asa?
Merci.
Pai vroiau acesti oameni sa urmareasca elefantii si au deghizat o camera de filmat intr-o ( ?!! – ce e mai normal si mai natural??? ) balega de elefant!!!
Sa fii tu elefantul si sa te urmareasca o bucata de rahat cu mot ( asta fiind camera! )!!!, va imaginati cum poate fi?
Si au facut elefantii ce au facut, ce fac elefantii de obicei si bucata de rahat i-a urmarit timp indelungat, pana cand…unul mai perspicace sau mai plictisit de toate cele s-a decis sa vada ce e cu minunea aceea umblatoare!!!
S-a apropiat de camera-balega si si-a ridicat talpile deasupra ei, dar nu a calcat-o ci doar si-a balanganit piciorul pe deasupra. Faza s-a repetat cu mai multi elefanti. Cercetatorii au tras concluzia ca elefantii au niste “senzori” in talpi! Nu stiu la ce fel de senzori s-au gandit, dar nu cred ca la cei olfactivi.
Eu am tras concluzia ca elefantii sunt niste animale foarte indecise. Pentru mine s-a petrecut urmatorul lucru: elefantul care a observat minunea miscatoare “ Poate am dat eu in paranoia, dar bucata asta de rahat ne-a urmarit toata ziua! Ieri tot in urma noastra a fost! Si alaltaierei a fost tot aici, ne-a urmarit si in timp ce ne scaldam! Ce naiba se intampla? Mi-am facut si eu treburile azi dimineata, dar unde le-am lasat, acolo au ramas. Cu asta ce o fi? Si am urmarit-o si pe Hermina facandu-si treburile, si nici ale ei nu s-au clintit din loc. E ceva necurat la mijloc. S-o calc sau sa n-o calc? De-o calc, sigur nu mai misca, insa put eu pe urma! Dar tot e culmea ca o bucata de rahat sa ne urmareasca zi si noapte! Mai bine o calc!.... Dar ma fac de rusine. Lumea va spune ca am imbatranit si nu mai vad bine. Si nu mai am nici sanse la Hermina! Deci ce sa fac, s-o calc sau sa n-o calc? Hei, baieti, ia veniti incoace! Bucata asta de rahat ne urmareste de trei zile, ce sa facem? “ si tot asa.
Sunt sigura ca daca as fi vazut documentarul nu mi s-ar fi parut atat de haios, sau poate m-as fi prapadit de ras, asta am facut oricum.
Merci.
Stiti, ma gandesc ca in viata reala, rahatul nu ca ne urmareste discret si de la o oarcare distanta ci da navala peste noi si ne forteaza sa-l inghitim. Ma gandesc ca noi facem invers, deghizam rahatul si-l si varam pe gatul altora.
Pentru Ileana: multumesc mult. Tare, tare, tare te mai iubesc eu. Iarta-ma ca am facut misto de ce mi-ai povestit, dar tare bine am putut sa rad. Regret ca nu am vazut documentarul, sau poate e mai bine asa?
Merci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)