Dar uite ca s-a intamplat, bravo Accept! Intrati pe site si cititi, sper sa fim cat mai multi care sa trimita vederea clic aici
Numai bine si sarbatori fericite.
Hali
Uite ce de lume trece pe aici!!!
Si ultima chestia care mi-a venit ca si comentariu m-a distrat. Nu stiu daca a fost o intamplare sau doar " o intamplare ", dar eu am ras bine.
Cum sunteti voi? Ce mai faceti? Care e viata voastra?
Nu stiu daca voi mai reusi, dar va trimit o melodie pe care tocmai am ascultat-o ( de vreo zece ori ) si cand am citit si despre lenjeria intima, m-a luat un chef de ... chef. In fond, muzica sa fie si ... lenjerie intima, daca se poate.
Aici e muzica, e Bregovic, in rest, aveti si voi adresa!
Ma bucur ca mai sunteti aici. Las' ca ( imi ) revin eu si voi fi mai activa...de maine.
Si ultima chestia care mi-a venit ca si comentariu m-a distrat. Nu stiu daca a fost o intamplare sau doar " o intamplare ", dar eu am ras bine.
Cum sunteti voi? Ce mai faceti? Care e viata voastra?
Nu stiu daca voi mai reusi, dar va trimit o melodie pe care tocmai am ascultat-o ( de vreo zece ori ) si cand am citit si despre lenjeria intima, m-a luat un chef de ... chef. In fond, muzica sa fie si ... lenjerie intima, daca se poate.
Aici e muzica, e Bregovic, in rest, aveti si voi adresa!
Ma bucur ca mai sunteti aici. Las' ca ( imi ) revin eu si voi fi mai activa...de maine.
si uite ca mai sunt
Ce v-as putea spune?
Ca mi s-a acrit de a fi gay aici? Ca mi s-a acrit de a fi om aici? Ce altceva fata de ce nu simtit si voi?
Am vazut la stiri sfintirea basilicii din Spania si un nou discurs al Papei pro "familia traditionala" in timp ce nu se stie cum e cu tainuirea cazurilor de pedofilie. Ma gandesc si la cate lucruri pozitive s-au mai intamplat intre timp. Toate la mii de km distanta. Si din Viena nu vine niciun semn. Ce-mi pasa ce se intampla in lume daca lumea nu ne vrea, pe mine si pe Cris.
Precum o dependenta zic, "de maine...". De maine voi crede iar. De maine ma apuc de lucru. De maine nu imi va pasa de tot ce se intampla si voi relua partea mea din toate cele care tin de noi.
Si zilele trec si eu nu mai stiu. Parca nu mai cred. La ce bun si traducerile? Uite ca de saptamani lucrez la una si numai n-o termin. Uneori mi se cere cate ceva. Inseamna ca mai sunt oameni care dau de mine. Macar pentru ei ar trebui sa fac cate ceva. Dar lucrurile in lume nu merg prea bine si din Viena nu vine niciun semn.
Am obosit oare?
Voi cum sunteti?
Mai treceti pe aici?
Mai e cineva pe aici?
Ca mi s-a acrit de a fi gay aici? Ca mi s-a acrit de a fi om aici? Ce altceva fata de ce nu simtit si voi?
Am vazut la stiri sfintirea basilicii din Spania si un nou discurs al Papei pro "familia traditionala" in timp ce nu se stie cum e cu tainuirea cazurilor de pedofilie. Ma gandesc si la cate lucruri pozitive s-au mai intamplat intre timp. Toate la mii de km distanta. Si din Viena nu vine niciun semn. Ce-mi pasa ce se intampla in lume daca lumea nu ne vrea, pe mine si pe Cris.
Precum o dependenta zic, "de maine...". De maine voi crede iar. De maine ma apuc de lucru. De maine nu imi va pasa de tot ce se intampla si voi relua partea mea din toate cele care tin de noi.
Si zilele trec si eu nu mai stiu. Parca nu mai cred. La ce bun si traducerile? Uite ca de saptamani lucrez la una si numai n-o termin. Uneori mi se cere cate ceva. Inseamna ca mai sunt oameni care dau de mine. Macar pentru ei ar trebui sa fac cate ceva. Dar lucrurile in lume nu merg prea bine si din Viena nu vine niciun semn.
Am obosit oare?
Voi cum sunteti?
Mai treceti pe aici?
Mai e cineva pe aici?
Raspuns la ultimul comentariu
Din pacate ai dreptate, asa credem si noi. Vedem, speram sa reusim.
Ma gandeam sa las doar un raspuns la comentariul lasat de tine si sa zic in doua vorbe ce s-a mai intamplat, dar merita o postare noua.
V-am mai zis ca ni se cer niste declaratii ale unor prieteni, membrii de familie... care sa "demonstreze" ca avem o relatie reala si stabila de cel putin un an.
Ok, sora-mea la Arad nu a intampinat nicio dificultate, primul notar la care a intrat a legalizat declaratia.
La Satu Mare doua prietene au dat aceeasi declaratie si nu a fost nicio problema, din contra, d-na notar a fost foarte binevoitoare, s-a interesat in plus ( ok, acum am aflat ca in prealabil consultase un avocat, dar macar nu ne-a refuzat din start si nu i-a fost greu sa dea un telefon )si a facut cum a stiut ea mai bine.
In Bucuresti, o cunostinta a fost la doi notari si niciunul nu i-a legalizat declaratia. Primul i-a zis ca nu legalizeaza asa ceva deoarece "in aceasta tara aceste relatii nu sunt permise", al doilea a plusat cat incape si i-a zis ca in loc sa de-a o astfel de declaratie ar face mai bine sa ne denunte pentru comportamentul nostru. Cand cunostinta noastra a zis ca in tara s-au mai dat astfel de declaratii, d-na notar a tinut sa precizeze ca dansa nu se compara cu notarii din provincie care habar nu au pentru ca nu au facut facultatea in Bucuresti.
Cris a facut sesizare la Camera sau Colegiul Notarilor sau cum se numeste minunea care poate ii mai tine in frau pe d-nele foarte instruite si profesioniste, deocamdata i s-a zis sa faca o plangere in scris ceea ce a si facut, vedem ce se mai intampla.
Si zic ca e trist. Trist pentru omul care a incercat sa ne faca un bine. Trist pentru noi, in general. Trist pentru ca nu exista o organizatie, asociatie, orice la care sa poti apela in astfel de cazuri si care sa-ti reprezinte drepturile.
Si daca a mai fost nevoie de ceva care sa ne spuna ca aici nu vom avea niciodata o viata cat de cat normala...cred ca ni s-a aratat.
Voi .... voi mai stiti de asfel de cazuri?
Ma gandeam sa las doar un raspuns la comentariul lasat de tine si sa zic in doua vorbe ce s-a mai intamplat, dar merita o postare noua.
V-am mai zis ca ni se cer niste declaratii ale unor prieteni, membrii de familie... care sa "demonstreze" ca avem o relatie reala si stabila de cel putin un an.
Ok, sora-mea la Arad nu a intampinat nicio dificultate, primul notar la care a intrat a legalizat declaratia.
La Satu Mare doua prietene au dat aceeasi declaratie si nu a fost nicio problema, din contra, d-na notar a fost foarte binevoitoare, s-a interesat in plus ( ok, acum am aflat ca in prealabil consultase un avocat, dar macar nu ne-a refuzat din start si nu i-a fost greu sa dea un telefon )si a facut cum a stiut ea mai bine.
In Bucuresti, o cunostinta a fost la doi notari si niciunul nu i-a legalizat declaratia. Primul i-a zis ca nu legalizeaza asa ceva deoarece "in aceasta tara aceste relatii nu sunt permise", al doilea a plusat cat incape si i-a zis ca in loc sa de-a o astfel de declaratie ar face mai bine sa ne denunte pentru comportamentul nostru. Cand cunostinta noastra a zis ca in tara s-au mai dat astfel de declaratii, d-na notar a tinut sa precizeze ca dansa nu se compara cu notarii din provincie care habar nu au pentru ca nu au facut facultatea in Bucuresti.
Cris a facut sesizare la Camera sau Colegiul Notarilor sau cum se numeste minunea care poate ii mai tine in frau pe d-nele foarte instruite si profesioniste, deocamdata i s-a zis sa faca o plangere in scris ceea ce a si facut, vedem ce se mai intampla.
Si zic ca e trist. Trist pentru omul care a incercat sa ne faca un bine. Trist pentru noi, in general. Trist pentru ca nu exista o organizatie, asociatie, orice la care sa poti apela in astfel de cazuri si care sa-ti reprezinte drepturile.
Si daca a mai fost nevoie de ceva care sa ne spuna ca aici nu vom avea niciodata o viata cat de cat normala...cred ca ni s-a aratat.
Voi .... voi mai stiti de asfel de cazuri?
Hali prieteni,
Uite ca nu am mai scris de ceva timp, ma gandeam ca nu prea am ce sa va scriu. Dar ar fi atat de multe de povestit!
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
sebo ferec si cu asta inchei muzicile unguresti
+
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Autostopist galactic
Pana nu uit, stiti ca exista Ziua Internatinala a Prosoapelor?! Asta pornind de la Ghidul autostopistului galactic care iti zice ca mereu trebuie sa ai la tine un prosop. Nu glumesc, chiar este o Zi Internationala a Prosoapelor, prin iunie candva.
Si vroiam sa va impartasesc cea mai noua dintre experientele mele cu autostopul. Ploua cand am iesit sa dau din maini, dar mama m-a binecuvantat cu o umbrela roz-bombon de toata frumusetea. Iesise si taica-meu in nadragii lui tirolezi si intr-un tricou de culoare kaki. Meserias aratam noi doi in ploaia aceea! Si dau eu din maini cat dau si nimic ( trebuie sa recunosc ca am prins oarecare curaj, daca la inceput faceam semn doar masinilor rablagite, azi bat din aripi la orice se misca cu o viteza mai mare decat o caruta, excludeti bicicletele…si tirurile, din principiu ).
Deci trec asa cateva minute bune si apare o masina cu numar de Timisoara, dar avand curajul sus-amintit, ma pun pe treaba. Opereste!!!! Il tuc pe taica-meu, ii var umbrela roz in mana ca se potriveau de minune la tinuta lui si alerg la masina.
“Buna ziua, pana la Satu Mare se poate?”
“Sigur, dar vom opri sa luam apa.”
“Nicio problema, va multumesc.”
Conducea o tanti destul de invarsta si avea alaturi un domn si mai invarsta, sau mai “lasat”. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca va fi o calatorie cat se poate de interesanta. Conducea doamna intr-un stil foarte aparte. Mergea incetuc, ca doar nu-i nicio graba, se uita mereu in oglinda retrovizoare si cand am iesit din localitate…apasa nene! Cand ne apropiam de viteza de 100km/ora, doamna isi lua piciorul de pe accleratie pana incetineam bine de tot, dupa care, apasa iar si tot asa. Fain. Si Doamne, problema s-a ivit cand in fata ne-a aparut o dacie care mergea mai incet decat noi. Doamna s-a uitat de vreo zece ori in oglinda si dai sa depaseasca. Domnul, pana atunci tacut ( taceam cu totii de altfel ) incepe sa …latre mai degraba decat sa vorbeasca:
“De ce depasesti? Nu depasii, nu ne grabim!”
“Depasesc ca asa vreau eu!” – raspunse doamna si a mai aruncat iute vreo doua priviri in oglinda.
Urla motorul si noi cu un Peugeot depasim o Dacie 1300!!!! Bravo tanti! Hai, traieste o clipa! Depaseste in viata ta o masina! Arata-i barbatului ca tu esti la volan! ( tot restul drumului nu am mai depasit nimic )
“Ai vazut, am depasit si nu s-a intamplat nimic!”
Si mie imi venea sa bat din palme pentru ca tanti se bucura atat de mult incat simteam ca trebuie sarbatorit momentul, dar am stat tacuta pe bancheta din spate.
Oprim sa luam apa. Am iesit si eu sa-i ajut ca prea mi se parea ca nenea nu prea e in stare sa mai faca mare lucru ( si saraca tanti ar fi fost tare nelinistita daca eu ramaneam in masina ). Am oprit la fantana din partea drapta a drumului, ca fantana din partea stanga curge mai bine si era mai putina lume acolo, dar nici nu vine apa de la 100 metri adancime! Ma gandeam ca avem de umplut vreo doua flacoane, dar am scos vreo 6-7 bidoane. Ok, in fata noastra mai vreo doua masini, cam tot cu atatea recipiente pentru “apa curata si proaspata si dupa doua saptamani “. Asteptam vreun sfert de ora si admiram peisajul ( campie si multe flacoane imprastiate! ).
Vine randul nostru. Tanti umple bidoanele, eu pun capacul pe primul bidon, dar tanti nu e multumita si mai invarte si ea. Ramane ca eu sa car la masina bidoanele, nenea imi da instrctiuni unde sa la pun si cum sa le asez. Terminam cu toate si dai sa ne vedem de drum. Lui nenea i se face sete. Tanti nu vrea sa mai astepte si zbeara la dansul sa ia flaconul in masina ( ca printre bidoane s-a strecurat si un flacon ). Nenea nici de-al dracului, dansul vrea sa bea chiar acolo. Tanti urca in masina si porneste, nenea apuca sa bea doua guri ca sa-si satisfaca hatarul si alearga dupa noi. Credeam ca nu mai apuca sa intre, dar a reusit. Iesim la dumul mare fara prea mari eforturi ( nu venea nicio masina ) si ne continuam drumul la fel, in localitati foarte incet, in afara localitatilor mai cu vlaga, dar numai pana atingem 100 km/h.
Intre timp cei doi straini se tot joaca cu lumina din masina. Becul acela blestemat tot arde si nu se stie de ce?! Ba apasa tanti pe un buton, ba apasa nenea, rezultatul e acelasi, dupa cateva secunde se aprinde din nou.
Nenea se plictiseste de bec si crezand ca ii este cald, lasa geamul. Se face un curent de cred ca imi zboara si creierii. Ma trag intr-o parte, ma trag in alta, e la fel. Dupa un timp, doama se decide sa vorbeasca:
“Auzi, de ce ai lasat geamul?”
“Asa am vrut eu, na!”
“Trage geamul ca doar avem aer conditionat.”
“Nu-l trag ca nu vreau.”
Si mergem noi mai departe si ajungem in oras. Pe mine ma ia groaza, ce ne facem cu atatea masini in jurul nostru? Slava Domnului, ne oprim destul de aproape de marginea orasului.
“Noi aici ne oprim.”
“Ok, e foarte bine si asa” ii dau lui tanti banii si cobor. Sunt la mama dracului de casa, dar mai aproape decat inainte. Ciudat cum pot ajunge doi oameni in asemenea hal, credeam ca numai ai mei sunt asa.
Si vroiam sa va impartasesc cea mai noua dintre experientele mele cu autostopul. Ploua cand am iesit sa dau din maini, dar mama m-a binecuvantat cu o umbrela roz-bombon de toata frumusetea. Iesise si taica-meu in nadragii lui tirolezi si intr-un tricou de culoare kaki. Meserias aratam noi doi in ploaia aceea! Si dau eu din maini cat dau si nimic ( trebuie sa recunosc ca am prins oarecare curaj, daca la inceput faceam semn doar masinilor rablagite, azi bat din aripi la orice se misca cu o viteza mai mare decat o caruta, excludeti bicicletele…si tirurile, din principiu ).
Deci trec asa cateva minute bune si apare o masina cu numar de Timisoara, dar avand curajul sus-amintit, ma pun pe treaba. Opereste!!!! Il tuc pe taica-meu, ii var umbrela roz in mana ca se potriveau de minune la tinuta lui si alerg la masina.
“Buna ziua, pana la Satu Mare se poate?”
“Sigur, dar vom opri sa luam apa.”
“Nicio problema, va multumesc.”
Conducea o tanti destul de invarsta si avea alaturi un domn si mai invarsta, sau mai “lasat”. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca va fi o calatorie cat se poate de interesanta. Conducea doamna intr-un stil foarte aparte. Mergea incetuc, ca doar nu-i nicio graba, se uita mereu in oglinda retrovizoare si cand am iesit din localitate…apasa nene! Cand ne apropiam de viteza de 100km/ora, doamna isi lua piciorul de pe accleratie pana incetineam bine de tot, dupa care, apasa iar si tot asa. Fain. Si Doamne, problema s-a ivit cand in fata ne-a aparut o dacie care mergea mai incet decat noi. Doamna s-a uitat de vreo zece ori in oglinda si dai sa depaseasca. Domnul, pana atunci tacut ( taceam cu totii de altfel ) incepe sa …latre mai degraba decat sa vorbeasca:
“De ce depasesti? Nu depasii, nu ne grabim!”
“Depasesc ca asa vreau eu!” – raspunse doamna si a mai aruncat iute vreo doua priviri in oglinda.
Urla motorul si noi cu un Peugeot depasim o Dacie 1300!!!! Bravo tanti! Hai, traieste o clipa! Depaseste in viata ta o masina! Arata-i barbatului ca tu esti la volan! ( tot restul drumului nu am mai depasit nimic )
“Ai vazut, am depasit si nu s-a intamplat nimic!”
Si mie imi venea sa bat din palme pentru ca tanti se bucura atat de mult incat simteam ca trebuie sarbatorit momentul, dar am stat tacuta pe bancheta din spate.
Oprim sa luam apa. Am iesit si eu sa-i ajut ca prea mi se parea ca nenea nu prea e in stare sa mai faca mare lucru ( si saraca tanti ar fi fost tare nelinistita daca eu ramaneam in masina ). Am oprit la fantana din partea drapta a drumului, ca fantana din partea stanga curge mai bine si era mai putina lume acolo, dar nici nu vine apa de la 100 metri adancime! Ma gandeam ca avem de umplut vreo doua flacoane, dar am scos vreo 6-7 bidoane. Ok, in fata noastra mai vreo doua masini, cam tot cu atatea recipiente pentru “apa curata si proaspata si dupa doua saptamani “. Asteptam vreun sfert de ora si admiram peisajul ( campie si multe flacoane imprastiate! ).
Vine randul nostru. Tanti umple bidoanele, eu pun capacul pe primul bidon, dar tanti nu e multumita si mai invarte si ea. Ramane ca eu sa car la masina bidoanele, nenea imi da instrctiuni unde sa la pun si cum sa le asez. Terminam cu toate si dai sa ne vedem de drum. Lui nenea i se face sete. Tanti nu vrea sa mai astepte si zbeara la dansul sa ia flaconul in masina ( ca printre bidoane s-a strecurat si un flacon ). Nenea nici de-al dracului, dansul vrea sa bea chiar acolo. Tanti urca in masina si porneste, nenea apuca sa bea doua guri ca sa-si satisfaca hatarul si alearga dupa noi. Credeam ca nu mai apuca sa intre, dar a reusit. Iesim la dumul mare fara prea mari eforturi ( nu venea nicio masina ) si ne continuam drumul la fel, in localitati foarte incet, in afara localitatilor mai cu vlaga, dar numai pana atingem 100 km/h.
Intre timp cei doi straini se tot joaca cu lumina din masina. Becul acela blestemat tot arde si nu se stie de ce?! Ba apasa tanti pe un buton, ba apasa nenea, rezultatul e acelasi, dupa cateva secunde se aprinde din nou.
Nenea se plictiseste de bec si crezand ca ii este cald, lasa geamul. Se face un curent de cred ca imi zboara si creierii. Ma trag intr-o parte, ma trag in alta, e la fel. Dupa un timp, doama se decide sa vorbeasca:
“Auzi, de ce ai lasat geamul?”
“Asa am vrut eu, na!”
“Trage geamul ca doar avem aer conditionat.”
“Nu-l trag ca nu vreau.”
Si mergem noi mai departe si ajungem in oras. Pe mine ma ia groaza, ce ne facem cu atatea masini in jurul nostru? Slava Domnului, ne oprim destul de aproape de marginea orasului.
“Noi aici ne oprim.”
“Ok, e foarte bine si asa” ii dau lui tanti banii si cobor. Sunt la mama dracului de casa, dar mai aproape decat inainte. Ciudat cum pot ajunge doi oameni in asemenea hal, credeam ca numai ai mei sunt asa.
Si tot muzica
Salif Keita, ati auzit de el?
Vine din Africa si traieste in Franta. S-a intamplat sa fie albinos, adica sa sufere de albinism ( "anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului" - cf. Dex )
A fost respins de tribul sau, chiar daca tatal lui a fost conducatorul tribului, se credea ca aduce nenorocire, e "semn rau". Si nu se stie cum ( cu un tata care trebuie sa-si renege fiul, dar fiind conducator, ii asigura anumite portite ) a ajuns in Franta si a cantat in genul alor sai.
Va las o piesa cantata impreuna cu Cesaria Evora, pe dansa o stiti cu siguranta, o alta legenda. Stiti ce m-a impresionat la ea? De tanara canta in diferite baruri, e din Capo Verde, Africa. A incetat sa cante in momentul cand la unul dintre baruri i-au cerut sa plateasca consumatia. Diva desculta! Sa speram ca e bine. Ati/am avut sansa s-o vedem de cateva ori. Eu nu am vazut-o, dar as vrea sa vad de unde a pornit, unde a trait, unde si ce anume au facut-o sa cante toate cele.
Si ei doi canta impreuna in aceasta piesa. Cum s-au intalnit? O fi si asta o poveste, dar eu nu o stiu, poate o stiu numai ei.
Si de acelasi Salif Keita va recomand "Ecodo D'amoru", "Madam" si multe altele si de la aceeasi Cesaria Evora....dar sper ca nu mai trebuie sa va recomand nimic.
Clipul se poate vedea aici
Vine din Africa si traieste in Franta. S-a intamplat sa fie albinos, adica sa sufere de albinism ( "anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului" - cf. Dex )
A fost respins de tribul sau, chiar daca tatal lui a fost conducatorul tribului, se credea ca aduce nenorocire, e "semn rau". Si nu se stie cum ( cu un tata care trebuie sa-si renege fiul, dar fiind conducator, ii asigura anumite portite ) a ajuns in Franta si a cantat in genul alor sai.
Va las o piesa cantata impreuna cu Cesaria Evora, pe dansa o stiti cu siguranta, o alta legenda. Stiti ce m-a impresionat la ea? De tanara canta in diferite baruri, e din Capo Verde, Africa. A incetat sa cante in momentul cand la unul dintre baruri i-au cerut sa plateasca consumatia. Diva desculta! Sa speram ca e bine. Ati/am avut sansa s-o vedem de cateva ori. Eu nu am vazut-o, dar as vrea sa vad de unde a pornit, unde a trait, unde si ce anume au facut-o sa cante toate cele.
Si ei doi canta impreuna in aceasta piesa. Cum s-au intalnit? O fi si asta o poveste, dar eu nu o stiu, poate o stiu numai ei.
Si de acelasi Salif Keita va recomand "Ecodo D'amoru", "Madam" si multe altele si de la aceeasi Cesaria Evora....dar sper ca nu mai trebuie sa va recomand nimic.
Clipul se poate vedea aici
Si daca a fost muzica....
Ascult altele, vechi de cand eram copila si tot o formatie ungureasca ( cat timp am trait aici, in Satu Mare, cunosteam mai bine formatiile unguresti. De Phoenix, Colibri, Tudor Gheorghe etc. am auzit cand, mai bine zis i-am cunoscut, cand am ajuns in Timisoara si de atunci imi plac si ascult cu drag orice piesa care le apartine - babaaaa!).
Pacat ca nu-i stiti si pe ei. Era o formatie, prin anii 1980', "Bonanza Banzai" - nu cred ca se poate traduce - canta in stil Depeche Mode. Si iar ma gandesc la sora-mea ( nu-ti face griji, nu prea mai intra lumea pe aici si e normal, parca am fi doar noi doua. Cine mai intra, intra doar ca sa dea de alte bloguri sau de forum, iar pentru fetele care mai asteapta vesti din lumea gay le zic din nou de weebly si as lasa adresa daca nu mi s-ar intoarce stomacul pe dos, dar mi se intoarce. Citisem o carte despre cum sa te lasi de fumat si toate bune si frumoase, pana cand am citit ceva de genul "daca va este frica ca va ingrasati, comandati cartea mea......" si mi s-a facut sila si nu vreau sa mi se faca sila de mine insami ).
Asa, sa ne intoarcem. Bonanza Banzai, tie iti place "Kerezsd meg a langyt" - "Cauta fata" ( ma intreb, ce ai tu cu fetele?! Ti-am mai zis "bine ai venit in lumea noastra" si cu alta ocazie, poate chiar trebuie sa te introduc?! - glumesc, sper ca stii. ).
Acum ascult aceasta melodie ( si habar nu am cum sa pun clipul direct, dar nici nu prea ma strofoc
aici, daca vrei sa asculti
M-am gandit sa incerc sa traduc versurile, dar tu oricum intelegi iar cine e interesat, n-are decat sa ma intrebe, zbang, de parca....
Na, ardeleneste spunand, cam asta a fost pa ziua de azi.
Aici se pune de o furtuna frumoasa, tunete si fulgere, dar tare bine imi prinde.
O seara faina
Pacat ca nu-i stiti si pe ei. Era o formatie, prin anii 1980', "Bonanza Banzai" - nu cred ca se poate traduce - canta in stil Depeche Mode. Si iar ma gandesc la sora-mea ( nu-ti face griji, nu prea mai intra lumea pe aici si e normal, parca am fi doar noi doua. Cine mai intra, intra doar ca sa dea de alte bloguri sau de forum, iar pentru fetele care mai asteapta vesti din lumea gay le zic din nou de weebly si as lasa adresa daca nu mi s-ar intoarce stomacul pe dos, dar mi se intoarce. Citisem o carte despre cum sa te lasi de fumat si toate bune si frumoase, pana cand am citit ceva de genul "daca va este frica ca va ingrasati, comandati cartea mea......" si mi s-a facut sila si nu vreau sa mi se faca sila de mine insami ).
Asa, sa ne intoarcem. Bonanza Banzai, tie iti place "Kerezsd meg a langyt" - "Cauta fata" ( ma intreb, ce ai tu cu fetele?! Ti-am mai zis "bine ai venit in lumea noastra" si cu alta ocazie, poate chiar trebuie sa te introduc?! - glumesc, sper ca stii. ).
Acum ascult aceasta melodie ( si habar nu am cum sa pun clipul direct, dar nici nu prea ma strofoc
aici, daca vrei sa asculti
M-am gandit sa incerc sa traduc versurile, dar tu oricum intelegi iar cine e interesat, n-are decat sa ma intrebe, zbang, de parca....
Na, ardeleneste spunand, cam asta a fost pa ziua de azi.
Aici se pune de o furtuna frumoasa, tunete si fulgere, dar tare bine imi prinde.
O seara faina
si ma gandesc la sora-mea
Sunt ok, sa nu-ti faci griji. Am dat de cateva zile de o melodie si m-am gandit la tine, nu stiu daca ti-o amintesti:
" Adjon az Isten feneyeket, temetok helyet, eletet
Nekem a keres nagy szegyen, adjon ugyis ha nem kerem"
Vezi melodia aici
Aceste versuri, ca la restul nu ma bag, intr-o traducere "dupa ureche" ar fi ceva de genul:
"Sa dea Dumnezeu lumina,
in loc de cimitire, viata
Pentru mine a cere e o rusine
Sa dea deci si fara sa-i cer."
Acum incep sa le inteleg. Seara faina.
" Adjon az Isten feneyeket, temetok helyet, eletet
Nekem a keres nagy szegyen, adjon ugyis ha nem kerem"
Vezi melodia aici
Aceste versuri, ca la restul nu ma bag, intr-o traducere "dupa ureche" ar fi ceva de genul:
"Sa dea Dumnezeu lumina,
in loc de cimitire, viata
Pentru mine a cere e o rusine
Sa dea deci si fara sa-i cer."
Acum incep sa le inteleg. Seara faina.
Salut voua
Cine mai e pe aici? Uite ca eu mai sunt!
Azi am avut o zi tare nasoala ( ca sa continui sirul chestiilor triste! - glumesc, nu e nimic trist, e doar o alta zi si nici nu a fost nasoala ) - am zis ca renunt la fumat si m-am tinut tare ( aiurea, nici nu a fost atat de greu ) timp de aproape 20 de ore ( cu cele cateva ore de somn ). Toate bune si frumoase, exceptand momentele cand imi venea sa ma catar pe pereti, sa-mi smulg perii din cap, sa scot limba la colege si sa urlu la necunoscutii de pe stada ( si pentru ca nu au mai fost paranteze de mult, m-am gandit sa mai pun doua ), toate bune si frumoase doar ca am dat o fuga pana la frizerie ca sa ma scap de pletele care au ajuns sa fie de 5-6 cm si care pentru mine sunt mult prea mult.
O tanti mi-a facut semn ca nu e libera. La o alta tanti venea mereu cate cineva. Un nene era liber, dar nu ma chema inima sa ma asez in scaunul dansului ( e atat de pedant cu ochelarii lui cu rama aurie, cu parul uns cu cine stie ce licoare de pare uns tot timpul si cu pieptenele in buzunar - si inca o paranteza, slava Domnului )si era o alta tanti care tundea pe cineva si la care nu astepta nimeni. Am stat ca s-o prind libera, dar in momentul cand a terminet cu clintul ei si mi-a facut semn, o alta doamna si-a varat odrasla in fata mea. Iertare, respect mamele chiar daca sunt mai tinere decat mine, dar nici chiar asa! Adica am venit mai devreme!!!!
M-am ridicat si am plecat. Imi las parul lung si ma fac rasta!!!!
Problema e ca mi-am aprins si o tigara. Poate e mai greu sa ma las decat credeam?!
Si de ce le-am scris pe toate acestea aici?
Pentru ca intre timp am mai facut altceva pentru "noi" si acest blog ramane pentru mine, pentru astfel de experiente. Vedeti lwordromania.weebly.com
Si eu vreau sa ma las de fumat, trebuie sa ma las de fumat si stiu ca nu e atat de greu pe cat pare.
Numai bine.
Azi am avut o zi tare nasoala ( ca sa continui sirul chestiilor triste! - glumesc, nu e nimic trist, e doar o alta zi si nici nu a fost nasoala ) - am zis ca renunt la fumat si m-am tinut tare ( aiurea, nici nu a fost atat de greu ) timp de aproape 20 de ore ( cu cele cateva ore de somn ). Toate bune si frumoase, exceptand momentele cand imi venea sa ma catar pe pereti, sa-mi smulg perii din cap, sa scot limba la colege si sa urlu la necunoscutii de pe stada ( si pentru ca nu au mai fost paranteze de mult, m-am gandit sa mai pun doua ), toate bune si frumoase doar ca am dat o fuga pana la frizerie ca sa ma scap de pletele care au ajuns sa fie de 5-6 cm si care pentru mine sunt mult prea mult.
O tanti mi-a facut semn ca nu e libera. La o alta tanti venea mereu cate cineva. Un nene era liber, dar nu ma chema inima sa ma asez in scaunul dansului ( e atat de pedant cu ochelarii lui cu rama aurie, cu parul uns cu cine stie ce licoare de pare uns tot timpul si cu pieptenele in buzunar - si inca o paranteza, slava Domnului )si era o alta tanti care tundea pe cineva si la care nu astepta nimeni. Am stat ca s-o prind libera, dar in momentul cand a terminet cu clintul ei si mi-a facut semn, o alta doamna si-a varat odrasla in fata mea. Iertare, respect mamele chiar daca sunt mai tinere decat mine, dar nici chiar asa! Adica am venit mai devreme!!!!
M-am ridicat si am plecat. Imi las parul lung si ma fac rasta!!!!
Problema e ca mi-am aprins si o tigara. Poate e mai greu sa ma las decat credeam?!
Si de ce le-am scris pe toate acestea aici?
Pentru ca intre timp am mai facut altceva pentru "noi" si acest blog ramane pentru mine, pentru astfel de experiente. Vedeti lwordromania.weebly.com
Si eu vreau sa ma las de fumat, trebuie sa ma las de fumat si stiu ca nu e atat de greu pe cat pare.
Numai bine.
Salut
Ascultam radioul si am auzit o melodie care mi-a adus aminte de ceva foarte haios,
Ellen Degeneres imitand-o pe Cher.
Decat sa incalc vreo chestie, daca vreti sa vedeti si voi, faceti clic aici
Szia Uka,
A fost o surpriza tare placuta. Bine ca esti bine si ocupata cu toate cele. Si noi ne gandim la tine si mie mi-e dor uneori de zilele trecute, dar asta vine cu varsta.
Spor la toate cele si numai bine.
Ellen Degeneres imitand-o pe Cher.
Decat sa incalc vreo chestie, daca vreti sa vedeti si voi, faceti clic aici
Szia Uka,
A fost o surpriza tare placuta. Bine ca esti bine si ocupata cu toate cele. Si noi ne gandim la tine si mie mi-e dor uneori de zilele trecute, dar asta vine cu varsta.
Spor la toate cele si numai bine.
Si tot ce nu am reusit eu
gasiti aici:
prima adresa
continuarea
Filme, peste 200 si se pot descarca, de pe Rapidshare ( vin cam greu partile daca mergeti pe varianta free, dar tot merita ). Si ca tot romanu', am incercat si eu sa gasesc o portita pentru a scapa de limitarile impuse userului lefter, dar nu am reusit. Si de ce sa mai incerc? Merge si asa. Mai incet, dar merge.
Vedeti si voi.
Sper sa va placa si sa va fie de folos.
Numai bine.
prima adresa
continuarea
Filme, peste 200 si se pot descarca, de pe Rapidshare ( vin cam greu partile daca mergeti pe varianta free, dar tot merita ). Si ca tot romanu', am incercat si eu sa gasesc o portita pentru a scapa de limitarile impuse userului lefter, dar nu am reusit. Si de ce sa mai incerc? Merge si asa. Mai incet, dar merge.
Vedeti si voi.
Sper sa va placa si sa va fie de folos.
Numai bine.
Alte petitii
Poate ca va trebui sa semnam sute, dar niciodata nu se stie ce si cand ne va fi de folos si daca noua nu, poate celor care vin dupa noi.
Vedeti si voi, eu pun adresele:
Pentru o lume mai buna si mai inteleapta - PRO casatorii gay!
Petitie pentru acceptarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Romania
Vedeti si voi, eu pun adresele:
Pentru o lume mai buna si mai inteleapta - PRO casatorii gay!
Petitie pentru acceptarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Romania
Salutari
Ce face lumea de 1 Mai? Se distreaza si mananca bine, nu-i asa? Sper. Si eu m-am pregatit sa mananc bine, ca distractia ramane pe alta data, dar spanacul ravnit de o saptamana intreaga a iesit .... jumatate pe aragaz, iar cealalta jumatate nu a avut niciun gust. Dar macar mi-a trecut pofta. Ei, mare legatura are spanacul cu acest blog! Dar daca stau si ma gandesc bine ... spanac si varza ornamentala ( poate daca as fi facut o fiertura din varza care nu se mananca, ar fi avut acelasi gust ), daca stau sa ma gandesc bine - atunci mai bine tac.
Trecand peste aceasta introducere foarte inteligenta si absolut potrivita, ideea e ca azi am vazut un comentariu care astepta sa fie moderat, iertare ca nu l-am observat pana acum. Am pus un filtru pentru articolele care au o vechime mai mare de cateva luni pentru ca cineva imi tot lasa minuni pe un articol anume. Nu au nicio legatura cu tot ce am scris sau in genere cu blogul, cam ca si introducerea mea de azi, dar apar cu o oarecare regularitate si m-am gandit sa scap de ele in felul acesta. Atata doar ca mai pot aparea si altele, promit sa urmaresc mai des. Iertare.
In rest, cred ca ne apucam iar de tradus subtitrari, ca sa ne intram in ritm pana apare noul L Word ( ca pe astea nu eu le fac, dar hai sa ma laud!!! ).
Voi ce mai faceti? Oare ce mai face Uka?
Sper ca sunteti bine.
Trecand peste aceasta introducere foarte inteligenta si absolut potrivita, ideea e ca azi am vazut un comentariu care astepta sa fie moderat, iertare ca nu l-am observat pana acum. Am pus un filtru pentru articolele care au o vechime mai mare de cateva luni pentru ca cineva imi tot lasa minuni pe un articol anume. Nu au nicio legatura cu tot ce am scris sau in genere cu blogul, cam ca si introducerea mea de azi, dar apar cu o oarecare regularitate si m-am gandit sa scap de ele in felul acesta. Atata doar ca mai pot aparea si altele, promit sa urmaresc mai des. Iertare.
In rest, cred ca ne apucam iar de tradus subtitrari, ca sa ne intram in ritm pana apare noul L Word ( ca pe astea nu eu le fac, dar hai sa ma laud!!! ).
Voi ce mai faceti? Oare ce mai face Uka?
Sper ca sunteti bine.
nu stiu altii cum sunt, dar.....
Stiti, eu m-am cam saturat de minunea de a fi gay.
Tac, spun jumatati de adevaruri sau mint cum ma pricep mai bine ( si trist e ca incep sa ma pricep ), niciodata un sunt eu, imi vine sa-i urlu lumii ca asa sunt eu, asta sunt si atat, dar tac, mereu tac.
Imi vine sa stau de vorba cu ai mei. De ceva timp tot astept “momentul potrivit”, de parca ar exista asa ceva! Imi vine sa-i spun mamei ca atunci cand m-a intrebat daca sunt lesbiana, atunci a avut dreptate, lucru pe care atunci un am avut curajul sa ii spun ( avand in vedere tonul ei ) si atunci cand m-a intrebat de prietena mea “intima”, iar un i-am spus nimic deoarece a avut acelasi ton care nu promitea nimic bun, din contra.
Dar la ce “mai bun” ma astept? De ce nu am curajul sa-i zic scurt si cat se poate de simplu “mama, sunt lesbiana. Iti place sau un, asta e. Nu-ti face griji in privinta a ce va zice lumea, cu prima ocazie o sterg de aici, iar daca pana atunci te incomodez intr-un fel sau altul, spune-mi si dispar in cel mai scurt timp posibil.”
De ce? Si de ce le trec pe toate acestea aici in loc sa va scriu de noile declaratii ale mai marilor Vaticanului, cum ca pedofilia nu are de-a face cu criminalitatea ci mai degraba cu homosexualiatea ( conform studiilor citite de mai marii statului ), sau in loc sa va scriu ca L Word va continua cu un reality show in care personajele sunt la fel de “ca-n filme” ca si in film?
Un trailer se poate vedea aici , poate l-ati vazut si poate stiti mult mai multe decat stiu eu.
Dar eu de ce mai tac atunci cand ar trebui sa vorbesc si vorbesc atunci cand ar trebui sa tac?
Tac, spun jumatati de adevaruri sau mint cum ma pricep mai bine ( si trist e ca incep sa ma pricep ), niciodata un sunt eu, imi vine sa-i urlu lumii ca asa sunt eu, asta sunt si atat, dar tac, mereu tac.
Imi vine sa stau de vorba cu ai mei. De ceva timp tot astept “momentul potrivit”, de parca ar exista asa ceva! Imi vine sa-i spun mamei ca atunci cand m-a intrebat daca sunt lesbiana, atunci a avut dreptate, lucru pe care atunci un am avut curajul sa ii spun ( avand in vedere tonul ei ) si atunci cand m-a intrebat de prietena mea “intima”, iar un i-am spus nimic deoarece a avut acelasi ton care nu promitea nimic bun, din contra.
Dar la ce “mai bun” ma astept? De ce nu am curajul sa-i zic scurt si cat se poate de simplu “mama, sunt lesbiana. Iti place sau un, asta e. Nu-ti face griji in privinta a ce va zice lumea, cu prima ocazie o sterg de aici, iar daca pana atunci te incomodez intr-un fel sau altul, spune-mi si dispar in cel mai scurt timp posibil.”
De ce? Si de ce le trec pe toate acestea aici in loc sa va scriu de noile declaratii ale mai marilor Vaticanului, cum ca pedofilia nu are de-a face cu criminalitatea ci mai degraba cu homosexualiatea ( conform studiilor citite de mai marii statului ), sau in loc sa va scriu ca L Word va continua cu un reality show in care personajele sunt la fel de “ca-n filme” ca si in film?
Un trailer se poate vedea aici , poate l-ati vazut si poate stiti mult mai multe decat stiu eu.
Dar eu de ce mai tac atunci cand ar trebui sa vorbesc si vorbesc atunci cand ar trebui sa tac?
Poate cineva are nevoie de ajutor
Vedeti comantariile postarii "sunt lesbiana" sau cam asa ceva. Decideti voi.
Numai bine.
Numai bine.
Personal
Intre "mama" lui Mircea Micu si a mea e o diferenta ca intre cer si pamant. Iertare, nu vreau s-o jignesc, mi-e mama, o iubesc, dar in felul meu, ca si pe oricine altcineva sau altceva.
Am primit niste chestii care mi se par haioase si care i se potrivesc in parte si ei.
1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"
2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"
3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"
4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe hinta siiti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"
5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"
6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "
7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"
8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"
9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"
10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taica-tau"
11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"
12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
"Asteapta numai pana ajungem acasa"
13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"
14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"
15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"
16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
"Esti exact ca taica-tau"
17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"
18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
"Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi"
19. Mama m-a invatat ce e JUSTITIA
"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"
20. ( compozitie proprie )Mama m-a invatat ce e MEDICINA NATURISTA
"Acum sau te vindeci, sau te rup in bataie"
De ce am trecut toate astea aici? Habar nu am, dar nu stiu nici sa torn clopote si tot sunt bine. Ma gandesc la mama mea, la mine, la viata mea si iar la mine si maimuta din mine rade in hohote.
Voi cum sunteti?
Am primit niste chestii care mi se par haioase si care i se potrivesc in parte si ei.
1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"
2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"
3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"
4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe hinta siiti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"
5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"
6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "
7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"
8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"
9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"
10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taica-tau"
11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"
12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
"Asteapta numai pana ajungem acasa"
13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"
14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"
15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"
16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
"Esti exact ca taica-tau"
17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"
18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
"Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi"
19. Mama m-a invatat ce e JUSTITIA
"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"
20. ( compozitie proprie )Mama m-a invatat ce e MEDICINA NATURISTA
"Acum sau te vindeci, sau te rup in bataie"
De ce am trecut toate astea aici? Habar nu am, dar nu stiu nici sa torn clopote si tot sunt bine. Ma gandesc la mama mea, la mine, la viata mea si iar la mine si maimuta din mine rade in hohote.
Voi cum sunteti?
Gay sau nu
Am fost acasa de Paste. Cat de mult s-au schimbat toate.
Pe vremuri mergeam la slujba si eram acolo, simteam semnificatia acestei sarbatori. Apoi mergeam la slujba si simteam ca orice as fi facut, poate fi iertat si ca asta este semnificatia Pastelui. Apoi nu am mai mers la slujba si ma gandeam la toti cei care au murit in chinuri pentru adevarul lor si nu intelegeam cum se face ca ei nu sunt amintiti, comemorati. Acum nu am mers la slujba si nu am mai simtit nimic.
Pe vremuri vopseam oua, mancam sunca cu hrean si aveau gust, alt gust.
Pe vremuri umblau lautari prin sat, cete de barbati imbracati la costum, cu camasa alba de-ti lua ochii, cu gulerul desfacut, cu acordeonul pe umar si chitara in spate. Si acum mai umbla cate doi-trei, cu acelasi acordeon mostenit de la parinti sau bunici si aceeasi chitara, dar imbracati in blugi sau tening si incaltati in adidasi. Si incep a canta, dar parca toate suna la fel, parca au invatat un acord, o melodie, si cu asta au ramas. Uite ca i-am integrat si pe ei, nu-i asa?
Oare nu ar fi fost mai bine sa…., dar oare nu ar fi fost mai bine sa mai simt si eu ceva?!
Trecut-au vremurile. Bunici cu Alzheimer, parinti batrani si….poate avea dreptate cine zicea ca “enervanti pot parea cand nu ai ce sa le mai ceri”… eu, prea obositi ca sa mai pot privi cu indulgenta si respect si pe altii.
Oboseala? Sa fie doar oboseala si va mai veni un timp cand sarbatorile vor mai fi serbate si simtite din nou? Si pana atunci unde vor fi lautarii in costum si cu camasi albe?
Pe vremuri mergeam la slujba si eram acolo, simteam semnificatia acestei sarbatori. Apoi mergeam la slujba si simteam ca orice as fi facut, poate fi iertat si ca asta este semnificatia Pastelui. Apoi nu am mai mers la slujba si ma gandeam la toti cei care au murit in chinuri pentru adevarul lor si nu intelegeam cum se face ca ei nu sunt amintiti, comemorati. Acum nu am mers la slujba si nu am mai simtit nimic.
Pe vremuri vopseam oua, mancam sunca cu hrean si aveau gust, alt gust.
Pe vremuri umblau lautari prin sat, cete de barbati imbracati la costum, cu camasa alba de-ti lua ochii, cu gulerul desfacut, cu acordeonul pe umar si chitara in spate. Si acum mai umbla cate doi-trei, cu acelasi acordeon mostenit de la parinti sau bunici si aceeasi chitara, dar imbracati in blugi sau tening si incaltati in adidasi. Si incep a canta, dar parca toate suna la fel, parca au invatat un acord, o melodie, si cu asta au ramas. Uite ca i-am integrat si pe ei, nu-i asa?
Oare nu ar fi fost mai bine sa…., dar oare nu ar fi fost mai bine sa mai simt si eu ceva?!
Trecut-au vremurile. Bunici cu Alzheimer, parinti batrani si….poate avea dreptate cine zicea ca “enervanti pot parea cand nu ai ce sa le mai ceri”… eu, prea obositi ca sa mai pot privi cu indulgenta si respect si pe altii.
Oboseala? Sa fie doar oboseala si va mai veni un timp cand sarbatorile vor mai fi serbate si simtite din nou? Si pana atunci unde vor fi lautarii in costum si cu camasi albe?
Si ce am uitat
Am uitat sa-i multumesc persoanei care imi trimite vesti despre noi si viata noastra.
Multumesc, Ileana.
Multumesc, Ileana.
Altele
Vreti sa vedeti niste sondaje?
vedeti aici Un scurt sondaj despre oamenii de diferite orientari sexuale
Si aici Casatoriile intre persoane de acelasi sex
In rest, ok. Putin obosita poate, dar tare mi-e dor sa rad de mine, stiti?
Cocotata pe Luna sub o umbrela ( ca e de efect ) sa ma privesc un moment si sa rad de tot ce vad.
Sunt un strop obosita, iertare. A trebuit sa ascult azi cuvantarile doamnei director si m-a luat un pic cu stomacul. Vorbea atat de frumos de te lua plansul daca nu stiai ca e in stare sa-si salte oamenii de la treburi importante pentru o cafea, un ceai ( aduse pe tavi de arginit! ), pentru a-i spala cestile si paharele murdare si altele cate si mai cate. Ce bine ca episcopul nu ne-a atras din nou atentia ca noi nu lucram pentru salar! Ne-a laudat si a zis ca organizatiile caritabile vor dainui vesnic si la fel cum nici biserica nu poate fi nimicita de fortele raului, la fel nici noi, parte a ei, nu putem fi nimiciti!
Hopa ca sunt gay! Oare prin mine Raul cel mare a patruns in locasul acesta sfant? Nu sunt mai ipocrita decat sunt toti cei care vorbesc frumos despre oameni si totusi ii folosesc drept hartie de buda.
Pe langa asta, am reusit sa dau fara un copil, ( Bravo, Rita! ), sa urlu jumatate de zi la niste copii amarati, cam rai si neastamparati, dar niste copii in fond. Un succes ziua de azi, numai buna sa fiu mandra de mine.
Sper ca voi sunteti ok, mai ok.
Numai bine voua, eu merg sa caut coltul de Luna din care pot sa rad de toate acestea, dar mai ales de mine.
vedeti aici Un scurt sondaj despre oamenii de diferite orientari sexuale
Si aici Casatoriile intre persoane de acelasi sex
In rest, ok. Putin obosita poate, dar tare mi-e dor sa rad de mine, stiti?
Cocotata pe Luna sub o umbrela ( ca e de efect ) sa ma privesc un moment si sa rad de tot ce vad.
Sunt un strop obosita, iertare. A trebuit sa ascult azi cuvantarile doamnei director si m-a luat un pic cu stomacul. Vorbea atat de frumos de te lua plansul daca nu stiai ca e in stare sa-si salte oamenii de la treburi importante pentru o cafea, un ceai ( aduse pe tavi de arginit! ), pentru a-i spala cestile si paharele murdare si altele cate si mai cate. Ce bine ca episcopul nu ne-a atras din nou atentia ca noi nu lucram pentru salar! Ne-a laudat si a zis ca organizatiile caritabile vor dainui vesnic si la fel cum nici biserica nu poate fi nimicita de fortele raului, la fel nici noi, parte a ei, nu putem fi nimiciti!
Hopa ca sunt gay! Oare prin mine Raul cel mare a patruns in locasul acesta sfant? Nu sunt mai ipocrita decat sunt toti cei care vorbesc frumos despre oameni si totusi ii folosesc drept hartie de buda.
Pe langa asta, am reusit sa dau fara un copil, ( Bravo, Rita! ), sa urlu jumatate de zi la niste copii amarati, cam rai si neastamparati, dar niste copii in fond. Un succes ziua de azi, numai buna sa fiu mandra de mine.
Sper ca voi sunteti ok, mai ok.
Numai bine voua, eu merg sa caut coltul de Luna din care pot sa rad de toate acestea, dar mai ales de mine.
Salut
Uite ca am trait intr-o confuzie totala! Contitutia nu a fost modificata in defavoarea noastra si casatoria a ramas sa fie incheiata intre soti. Doar Codul Civil vrea sa introduca aceasta mirifica modificare prin care casatoria se poate incheia intre barbat si femeie.
Dar acum mai stiu ceva. Noile Coduri un vor intra in vigoare pana cand un exista procedurile aferente, ori acestea un exista inca!!!!!
E poate ultima noastra sansa.
Habar nu am ce am putea face. Ar trebui sa fim organizati, ar trebui sa fie o organizatie, asociatie sau naiba stie ce care sa aiba statut juridic care sa ne reprezinte si care sa vrea sa faca ceva pentru noi.
Nu este asa ceva. Eu nu simt sa avem asa ceva.
M-am gandit si la petitia noastra. CEDO? Cu nici 200 de semnaturi? M-am gandit si la Avocatul Poporului:
Art. 58 - Numirea si rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3)Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.
Art. 59 - Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi in libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Art. 60 - Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Ce putem face?
Are cineva vreo idee?
Dar acum mai stiu ceva. Noile Coduri un vor intra in vigoare pana cand un exista procedurile aferente, ori acestea un exista inca!!!!!
E poate ultima noastra sansa.
Habar nu am ce am putea face. Ar trebui sa fim organizati, ar trebui sa fie o organizatie, asociatie sau naiba stie ce care sa aiba statut juridic care sa ne reprezinte si care sa vrea sa faca ceva pentru noi.
Nu este asa ceva. Eu nu simt sa avem asa ceva.
M-am gandit si la petitia noastra. CEDO? Cu nici 200 de semnaturi? M-am gandit si la Avocatul Poporului:
Art. 58 - Numirea si rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3)Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.
Art. 59 - Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi in libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Art. 60 - Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Ce putem face?
Are cineva vreo idee?
Sa ne jucam - “Momente” speciale din viata noastra!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca marea majoritate a oamenilor se situeaza sub stravechiul clopot al lui Gauss. E extrema care decreteaza “MOARTE POPONARILOR” cum am avut ocazia sa citim macar o data in viata noastra pe diverse forumuri sau ca si comentariu lasat pe marginea unei teme care tine ( si ) de noi; si e extrema care se zbate pentru noi chiar daca nu are nimic de castigat de pe urma acestei lupte, pe asta nu am intalnit-o la noi in tara, dar sincer sunt convinsa ca exista ( tare cred in acest clopot! ).
Si intre aceste doua extreme se afla marea masa a oamenilor, unii mai aproape de o extrema, altii de cealalta, iar marea majoritate cam pe la mijloc.
Ori noi traim in sociatate si avem de-a face cu tot soiul de “colectivitati” ( familie, prieteni, colegi de servici, vecini, vanzatoarele de la magazinul din colt etc. ) habar nu avem cine cum priveste lucrurile.
In cazul meu se intampla sa am un cerc de prieteni destul de ( adica foarte ) redus, nu stiu de ce??!! Cred ca ceea ce mi-a zis prietena mea cea mai apropiata: “auzi, Rita, nu-i asa ca nu de aceea nu ma suni niciodata pentru ca nu vrei sa te sun nici eu?” imi da de gandit. Relatiile cu vecinii sunt foarte bune: “Buna ziua”, “Vrem sa reparam…si trebuie sa platiti…”, Rita nu intreaba nimic si scoate banii, respectiv “Auziti, picura la mine in baie, uitati-va ca de la dumneavoastra trebuie sa fie” si Rita suna in sfarsit prietenii ca sa dea de un instalator. Ramane familia, serviciul si oamenii de la magazinl din colt.
Acum, faptul ca sunt gay si ca am eu si niste orientari activiste cam sterile, dar oricum le am, nu ineamna ca simt mereu nevoia sa-i strig lumii ca sunt gay. Se intampla uneori insa sa vina anumite momente cand e vorba de noi, deci si de mine si cand trebuie sa reactionez. M-am gandit sa fac o clasificare a “momentelor”, in functie de aceasta reactie:
1. Momentul cand tac pentru ca cineva vorbeste atat de urat despre oamenii gay incat imi dau seama ca mi-ar da in cap daca as deschide gura si oricum nu am cu cine discuta.
2. Momentul cand cineva face misto de oamenii gay, eu imi deschid gura, dar nu vorbesc despre mine, deci tot tac intr-un fel. Rezultatele variaza, ori ajung sa tac, ori ajung sa tac dupa ce am mai spus doua-trei vorbe.
3. Momentul cand trebuie sa mint ( exp, ma intreaba o colega de ce sunt atat de fericita si eu nu am cum sa-i zic ca mi se intampla cel mai firesc lucru, adica sa iubesc pe cineva ).
4. Momentul cand cineva ma intreaba daca sunt gay si eu vad cum persoana respectiva ar face trei infarcte daca as recunoaste acest lucru, ori eu nu vreau sa am pe constiinta moartea nimanui, mai ales ca, de cele mai multe ori e un om apropiat, deci tac, evit un raspuns direct sau bag o minciuna.
5. Momentul cand merg la magazin si vanzatoarea tocmai atunci se nimereste sa inceapa sa faca misto de oamenii gay, iar eu tac pentru ca nu stiu daca asta e o conincidenta sau se datoreaza faptului ca m-a vazut tinandu-ma de mana cu prietena mea.
Cam atat imi vine in minte acum, dar mai dezvolt acest “subiect”. Pe undeva e chiar haios, nu-i asa? Bine ca Dumnezeu ne-a binecuvantat si pe noi, oamenii gay, cu talentul de a face haz de necaz. Pe undeva e trist, mai ales cand ma gandesc la momentul 3.
Cred ca e interesant totusi felul nostru de a reactiona in anumite situatii care pentru altii nici macar nu sunt situatii! De ar vedea lumea macar cateva clipe din "momentele" noastre speciale, poate s-ar raporta altfel la noi, poate ar aprecia mai mult ceea ce ei au si li se pare atat de natural sa aiba incat habar nu au ca e vorba despre un lucru special, poate un drept. Dreptul de a spune de ce esti fericita, dreptul de a trai alaturi de omul pe care il iubesti, dreptul de a sta alturi de el cand ii este mai greu, dreptul de a avea persoana cea mai apropiata alaturi in anumite momente.
Si intre aceste doua extreme se afla marea masa a oamenilor, unii mai aproape de o extrema, altii de cealalta, iar marea majoritate cam pe la mijloc.
Ori noi traim in sociatate si avem de-a face cu tot soiul de “colectivitati” ( familie, prieteni, colegi de servici, vecini, vanzatoarele de la magazinul din colt etc. ) habar nu avem cine cum priveste lucrurile.
In cazul meu se intampla sa am un cerc de prieteni destul de ( adica foarte ) redus, nu stiu de ce??!! Cred ca ceea ce mi-a zis prietena mea cea mai apropiata: “auzi, Rita, nu-i asa ca nu de aceea nu ma suni niciodata pentru ca nu vrei sa te sun nici eu?” imi da de gandit. Relatiile cu vecinii sunt foarte bune: “Buna ziua”, “Vrem sa reparam…si trebuie sa platiti…”, Rita nu intreaba nimic si scoate banii, respectiv “Auziti, picura la mine in baie, uitati-va ca de la dumneavoastra trebuie sa fie” si Rita suna in sfarsit prietenii ca sa dea de un instalator. Ramane familia, serviciul si oamenii de la magazinl din colt.
Acum, faptul ca sunt gay si ca am eu si niste orientari activiste cam sterile, dar oricum le am, nu ineamna ca simt mereu nevoia sa-i strig lumii ca sunt gay. Se intampla uneori insa sa vina anumite momente cand e vorba de noi, deci si de mine si cand trebuie sa reactionez. M-am gandit sa fac o clasificare a “momentelor”, in functie de aceasta reactie:
1. Momentul cand tac pentru ca cineva vorbeste atat de urat despre oamenii gay incat imi dau seama ca mi-ar da in cap daca as deschide gura si oricum nu am cu cine discuta.
2. Momentul cand cineva face misto de oamenii gay, eu imi deschid gura, dar nu vorbesc despre mine, deci tot tac intr-un fel. Rezultatele variaza, ori ajung sa tac, ori ajung sa tac dupa ce am mai spus doua-trei vorbe.
3. Momentul cand trebuie sa mint ( exp, ma intreaba o colega de ce sunt atat de fericita si eu nu am cum sa-i zic ca mi se intampla cel mai firesc lucru, adica sa iubesc pe cineva ).
4. Momentul cand cineva ma intreaba daca sunt gay si eu vad cum persoana respectiva ar face trei infarcte daca as recunoaste acest lucru, ori eu nu vreau sa am pe constiinta moartea nimanui, mai ales ca, de cele mai multe ori e un om apropiat, deci tac, evit un raspuns direct sau bag o minciuna.
5. Momentul cand merg la magazin si vanzatoarea tocmai atunci se nimereste sa inceapa sa faca misto de oamenii gay, iar eu tac pentru ca nu stiu daca asta e o conincidenta sau se datoreaza faptului ca m-a vazut tinandu-ma de mana cu prietena mea.
Cam atat imi vine in minte acum, dar mai dezvolt acest “subiect”. Pe undeva e chiar haios, nu-i asa? Bine ca Dumnezeu ne-a binecuvantat si pe noi, oamenii gay, cu talentul de a face haz de necaz. Pe undeva e trist, mai ales cand ma gandesc la momentul 3.
Cred ca e interesant totusi felul nostru de a reactiona in anumite situatii care pentru altii nici macar nu sunt situatii! De ar vedea lumea macar cateva clipe din "momentele" noastre speciale, poate s-ar raporta altfel la noi, poate ar aprecia mai mult ceea ce ei au si li se pare atat de natural sa aiba incat habar nu au ca e vorba despre un lucru special, poate un drept. Dreptul de a spune de ce esti fericita, dreptul de a trai alaturi de omul pe care il iubesti, dreptul de a sta alturi de el cand ii este mai greu, dreptul de a avea persoana cea mai apropiata alaturi in anumite momente.
HAI, CA E SI DE NOI!
Nu stiu cine urmareste pe Hotnews, Think outside the box, dar uite ce am primit concurs:!!!
Noi, blogurile noastre, siteurile noastre se incadreaza in tema "viata urbana", de exp. Tot ce avem de facut e sa trecem un banner, sa trimitem un mesaj si sa scriem 4 articole legate de noi. Daca se strang suficient de multi gay, oamenii de acolo ne vor lua in considerare ( cititi si voi si veti vedea ca sunt ok ).
Hai, putem sa facem ceva si avem cu cine si avem unde.
Acum chiar depinde de noi.
Noi, blogurile noastre, siteurile noastre se incadreaza in tema "viata urbana", de exp. Tot ce avem de facut e sa trecem un banner, sa trimitem un mesaj si sa scriem 4 articole legate de noi. Daca se strang suficient de multi gay, oamenii de acolo ne vor lua in considerare ( cititi si voi si veti vedea ca sunt ok ).
Hai, putem sa facem ceva si avem cu cine si avem unde.
Acum chiar depinde de noi.
mai sunt
Nu stiu cine a vazut emisiunea de pe Antena1, dar cred ca merita vazuta, intr-un fel face istorie. Se poate vedea aici.
Bravo, Alexandra! Merci ca faci ceea ce eu si altele/altii nu avem inca curajul sa facem. Poate va veni si vremea cand vom putea sta si noi in fata lumii, macar a celei care ne inconjoara si vom avea curajul sa spunem: sunt lesbiana si sunt fericita!
M-am tot gandit cu groaza ca se apropie marsul gay, adica alta ocazie ca oamenii sa vada o imagine total deformata despre lumea gay.
Sincer, nu particip la acest mars pentru ca nu cred ca e timpul lui si cred ca face mai mult rau decat ajuta. Ok, puteti sa-mi spuneti ca as putea iesi in strada ca sa arat lumii cat sunt de ok ca om si astfel sa adaug un dram de "normalitate" in multimea paietelor si a penelor. Nu, nu am sa fac acest lucru. Nu cred in utilitatea lui, din contra, dar e parerea mea si atat.
Si gandindu-ma ca se apropie evenimentul datorita caruia romanii ma vor vedea ca pe cineva imbracat ciudat si luand in considerare si alte imagini, ca pe cineva "in curu' gol sarutand un alt barbat" ( citat dintr-o discutie de pe un forum )m-am gandit sa trimit zeci de mailuri la posturile de televiziune in care sa zic ca eu nu sunt asa, noi nu suntem asa, noi nu avem nimic de-a face cu toate acestea. M-am gandit, citind nu demult si statisticile care zic ca doar 8% dintre respondenti au avut de-a face cu homosexuali, m-am gandit ca trebuie sa fie cineva care sa le arate oamenilor ca eu, tu, noi putem fi oricine: vecin, electrician, medic de familie, coleg, vanzatoare de la magazinul din colt, consultant financiar. Nu stiam cum sa fac, nu stiam daca vor fi posturi care sa "receptioneze" mesajul meu, dar primind acest mail cu aceasta emisiune, eu zic ca lucrurile au inceput. Eu zic ca a fost cineva care s-a arata si a facut ceva, iar noi trebuie sa continuam. Fiecare isi asuma riscurile pe care crede ca si le poate asuma. Unii semneaza o petitie cu numele real, altii semneaza o petitie cu un pseudonim. Unii ies si se arata in fata lumii, altii trimit un mail, 10. Unii fac o asociatie, altii lasa un comentariu la o stire. Eu cred ca lucrurile au inceput. Eu cred ca fiecare putem face ceva. Nu trebuie sa iasa toata lumea, nu trebuie sa mergem la marsuri, dar fiecare dintre noi poate face cate ceva.
Va mai las o adresa, lesbine-romania.blogspot.com, vedei si voi.
Numai bine.
Bravo, Alexandra! Merci ca faci ceea ce eu si altele/altii nu avem inca curajul sa facem. Poate va veni si vremea cand vom putea sta si noi in fata lumii, macar a celei care ne inconjoara si vom avea curajul sa spunem: sunt lesbiana si sunt fericita!
M-am tot gandit cu groaza ca se apropie marsul gay, adica alta ocazie ca oamenii sa vada o imagine total deformata despre lumea gay.
Sincer, nu particip la acest mars pentru ca nu cred ca e timpul lui si cred ca face mai mult rau decat ajuta. Ok, puteti sa-mi spuneti ca as putea iesi in strada ca sa arat lumii cat sunt de ok ca om si astfel sa adaug un dram de "normalitate" in multimea paietelor si a penelor. Nu, nu am sa fac acest lucru. Nu cred in utilitatea lui, din contra, dar e parerea mea si atat.
Si gandindu-ma ca se apropie evenimentul datorita caruia romanii ma vor vedea ca pe cineva imbracat ciudat si luand in considerare si alte imagini, ca pe cineva "in curu' gol sarutand un alt barbat" ( citat dintr-o discutie de pe un forum )m-am gandit sa trimit zeci de mailuri la posturile de televiziune in care sa zic ca eu nu sunt asa, noi nu suntem asa, noi nu avem nimic de-a face cu toate acestea. M-am gandit, citind nu demult si statisticile care zic ca doar 8% dintre respondenti au avut de-a face cu homosexuali, m-am gandit ca trebuie sa fie cineva care sa le arate oamenilor ca eu, tu, noi putem fi oricine: vecin, electrician, medic de familie, coleg, vanzatoare de la magazinul din colt, consultant financiar. Nu stiam cum sa fac, nu stiam daca vor fi posturi care sa "receptioneze" mesajul meu, dar primind acest mail cu aceasta emisiune, eu zic ca lucrurile au inceput. Eu zic ca a fost cineva care s-a arata si a facut ceva, iar noi trebuie sa continuam. Fiecare isi asuma riscurile pe care crede ca si le poate asuma. Unii semneaza o petitie cu numele real, altii semneaza o petitie cu un pseudonim. Unii ies si se arata in fata lumii, altii trimit un mail, 10. Unii fac o asociatie, altii lasa un comentariu la o stire. Eu cred ca lucrurile au inceput. Eu cred ca fiecare putem face ceva. Nu trebuie sa iasa toata lumea, nu trebuie sa mergem la marsuri, dar fiecare dintre noi poate face cate ceva.
Va mai las o adresa, lesbine-romania.blogspot.com, vedei si voi.
Numai bine.
Trebuie sa cititi
Este un studiu INSOMAR realizat in 2009 la cererea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
"Fenomenul discriminarii in Romania - perceptii si atitudini"
"Fenomenul discriminarii in Romania - perceptii si atitudini"
Ma tot gandesc cum ar tebui s-o luam
Cu 113 semnaturi nu ne putem duce niciunde, nu-i asa?
Tare bine ar fi, dupa parerea mea, sa se intample ceva.
Uite cum privesc eu lucrurile: oamenii de aici ne sunt …. ostili, legile ne sunt … cam la fel. Legea nu se va schimba pana cand depinde de politicieni, iar politicienii nu vor face nimic pentru noi si impotriva “majoritatii”. Adica daca cineva pierde voturi pentru ca ne sustine ( si la momentul de fata asta s-ar intampla ), nu va face nicio miscare.
O schimbare se poate face din interior sau poate fi impusa din afara.
Ca sa impuna cineva o schimbare trebuie sa stie ca nu e ok aici. Ca sa stie ca nu e ok, trebuie sa i-o spunem. Daca e sa spunem, trebuie sa ne sustinem spusele. Cu 113 de semnauri nu poti sustine drepturile unei minoritati, eventual la vreun oarecare muzeu, ca exostism.
Ca sa schimbam ceva din interior…., ce am putea face?
Aparitiile mass-media de acum nu ne sunt in avantaj, cred eu. Vorbesc de marsuri. Nu sunt de acord cu organizarea lor pentru ca nu cred ca oamenii de aici sunt pregatiti pentru asa ceva. Cu siguranta nu sunt pregatiti sa accepte penele si paietele, ori eu, Rita, gay, nu simt ca fac parte din grupul care iese pe strada. Ok, mi se poate reprosa ca as putea sa “ingros” randurile celor ca mine daca as iesi si eu la mars si astfel sa mai fie acolo un om gay fara paiete, dar chiar nu cred ca printr-un evenimen care are loc o data pe an si despre care oamenii si-au format deja o anumita parere se poate schimba ceva in bine. Si atunci ce sa facem?
Dar ar putea fi si altfel de aparitii! Daca ar fi o asociatie, organizatie, orice care ar face niste spoturi din categoria “sa acceptam diversitatea” in cadrul carora pe langa oameni din alte “categorii” sa aparem si noi, care sa aiba niste actiuni mediatizate gen “colectarea deseurilor de carte asociatia …”; " amenajarea unui spatiu verde in localitatea X de carte asociatia …”; participarea la talk-show-uri, mai mult sau mai putin anonim, altele, cine stie cate si mai cate?! Eu cred ca se pot gasi bani pentru asa ceva. Eu cred ca putem gasi sprijin din afara, dar trebuie sa adaptam activitatile lor la specificul si conditiile noastre.
Dar daca ar fi sa se intample toate acestea si altele, cine sa le faca si cu cine?
Avem o petitie care se poate semna cu un nume real sau un pseudonim. In doua saptamani a fost semnata de 113 oameni adunati cu greu, cunostinte, mailuri la asociatii, siteuri, bloguri. E ok, fata de cum a fost, e mai ok. Dar daca ar fi o organizatie, asociatie, orice care s-ar implica si ne-ar cere ajutorul, cati am fi pregatiti sa iesim, chiar si “anonim” ?
Si atunci, de unde trebuie si poate incepe schimbarea?
Nu stiu, copii, eu nu prea mai stiu. Eu simt doar ca pierdem, chiar si daca noi nu vom prinde nimic din tot ce s-ar putea intampla.
Uneori ma intreb daca sa ies in strada si sa-i urlu lumii ca sunt gay. Mi-e frica si uneori nu-i vad rostul, dar stiu ca as putea, ar trebui sa sa fac mai mult, dar ce?
Cine ne va aduna si sub care umbrela? Ne va aduna oare vreodata cineva?
Dar poate cel mai important: vrem sa fim adunati?
Ganduri aiurea, despre mine si acest "noi" care inseamna un blog citit de o mana de oameni si o petitie semnata de 113-ori. ( unde e 10% din 20 de milioane?!, unde sunt cei care participa la mars, care ne sustin, care sunt "out"? Unde suntem noi? )
Tare bine ar fi, dupa parerea mea, sa se intample ceva.
Uite cum privesc eu lucrurile: oamenii de aici ne sunt …. ostili, legile ne sunt … cam la fel. Legea nu se va schimba pana cand depinde de politicieni, iar politicienii nu vor face nimic pentru noi si impotriva “majoritatii”. Adica daca cineva pierde voturi pentru ca ne sustine ( si la momentul de fata asta s-ar intampla ), nu va face nicio miscare.
O schimbare se poate face din interior sau poate fi impusa din afara.
Ca sa impuna cineva o schimbare trebuie sa stie ca nu e ok aici. Ca sa stie ca nu e ok, trebuie sa i-o spunem. Daca e sa spunem, trebuie sa ne sustinem spusele. Cu 113 de semnauri nu poti sustine drepturile unei minoritati, eventual la vreun oarecare muzeu, ca exostism.
Ca sa schimbam ceva din interior…., ce am putea face?
Aparitiile mass-media de acum nu ne sunt in avantaj, cred eu. Vorbesc de marsuri. Nu sunt de acord cu organizarea lor pentru ca nu cred ca oamenii de aici sunt pregatiti pentru asa ceva. Cu siguranta nu sunt pregatiti sa accepte penele si paietele, ori eu, Rita, gay, nu simt ca fac parte din grupul care iese pe strada. Ok, mi se poate reprosa ca as putea sa “ingros” randurile celor ca mine daca as iesi si eu la mars si astfel sa mai fie acolo un om gay fara paiete, dar chiar nu cred ca printr-un evenimen care are loc o data pe an si despre care oamenii si-au format deja o anumita parere se poate schimba ceva in bine. Si atunci ce sa facem?
Dar ar putea fi si altfel de aparitii! Daca ar fi o asociatie, organizatie, orice care ar face niste spoturi din categoria “sa acceptam diversitatea” in cadrul carora pe langa oameni din alte “categorii” sa aparem si noi, care sa aiba niste actiuni mediatizate gen “colectarea deseurilor de carte asociatia …”; " amenajarea unui spatiu verde in localitatea X de carte asociatia …”; participarea la talk-show-uri, mai mult sau mai putin anonim, altele, cine stie cate si mai cate?! Eu cred ca se pot gasi bani pentru asa ceva. Eu cred ca putem gasi sprijin din afara, dar trebuie sa adaptam activitatile lor la specificul si conditiile noastre.
Dar daca ar fi sa se intample toate acestea si altele, cine sa le faca si cu cine?
Avem o petitie care se poate semna cu un nume real sau un pseudonim. In doua saptamani a fost semnata de 113 oameni adunati cu greu, cunostinte, mailuri la asociatii, siteuri, bloguri. E ok, fata de cum a fost, e mai ok. Dar daca ar fi o organizatie, asociatie, orice care s-ar implica si ne-ar cere ajutorul, cati am fi pregatiti sa iesim, chiar si “anonim” ?
Si atunci, de unde trebuie si poate incepe schimbarea?
Nu stiu, copii, eu nu prea mai stiu. Eu simt doar ca pierdem, chiar si daca noi nu vom prinde nimic din tot ce s-ar putea intampla.
Uneori ma intreb daca sa ies in strada si sa-i urlu lumii ca sunt gay. Mi-e frica si uneori nu-i vad rostul, dar stiu ca as putea, ar trebui sa sa fac mai mult, dar ce?
Cine ne va aduna si sub care umbrela? Ne va aduna oare vreodata cineva?
Dar poate cel mai important: vrem sa fim adunati?
Ganduri aiurea, despre mine si acest "noi" care inseamna un blog citit de o mana de oameni si o petitie semnata de 113-ori. ( unde e 10% din 20 de milioane?!, unde sunt cei care participa la mars, care ne sustin, care sunt "out"? Unde suntem noi? )
Un articol primit
Poate cititi si voi
Articol
Multumesc, tragem si noi concluziile. Ceea ce ma mira este faptul ca nu am vazut comentariile obisnuite.
Seara frumoasa.
Articol
Multumesc, tragem si noi concluziile. Ceea ce ma mira este faptul ca nu am vazut comentariile obisnuite.
Seara frumoasa.
De ce?
De ce sa semnez petitia? Ce-mi pasa cand stiu ca nimic nu se va schimba, cand stiu ca pentru mine va fi nasol aici?
Poate nici nu e bine sa cerem ceva. Adica pentru ce, daca ne descurcam si asa, daca oricum nu mai credem in ceva mai bun?
Pentru ce?
Pentru cele care vor veni si care trebuie sa faca ceea ce noi nu am putut.
As vrea sa nu aud niciodata “nu puteti obtine informatii sau decide pentru ca nu sunteti apartinator legal”. Pentru asta. Pentru ca putem trai zeci de ani in tacere si sa ne vedem de ale nostre si sa inlaturam greutatile zilei, dar va veni momentul “If these walls could talk II”, cand careva dintre noi va pati ceva si noi nu-i vom putea sta alturi.
De ce sa semnam petitia? O noua petitie?
Pentru ca sunt oameni care incearca sa faca ceva si daca nu merge asa, incearca altfel. Pentru ca trebuie sa porneasca lucrurile ca macar cele care vor veni dupa noi sa aiba un punct de pornire.
Intelegeti ca e tot ce putem face? E tot ce avem.
M-am gandit mult la noi, la ceea ce as vrea si as putea face, dar mi-am dat seama ca sunt prea lasa sa fac si altceva, deocamdata.
Dar nu renunt. Poate va veni si momentul cand voi risca, cand altcineva va risca si eu vreau sa-i stau alaturi.
Cititi petitia, ganditi-va si semnati daca credeti ca ar trebui sa se intample ceva.
Cu respect.
P.S. Stiti ca mai exista o petitie impotriva casatoriilor gay si a fost semnata de peste 6000 de persoane? Nu semnati de doua ori din exces de zel ( ma refer la petitia noastra ) nu are nicun rost, dar tare as vrea ca sa ne strangem si noi macar vreo 500. Vedem.
Poate nici nu e bine sa cerem ceva. Adica pentru ce, daca ne descurcam si asa, daca oricum nu mai credem in ceva mai bun?
Pentru ce?
Pentru cele care vor veni si care trebuie sa faca ceea ce noi nu am putut.
As vrea sa nu aud niciodata “nu puteti obtine informatii sau decide pentru ca nu sunteti apartinator legal”. Pentru asta. Pentru ca putem trai zeci de ani in tacere si sa ne vedem de ale nostre si sa inlaturam greutatile zilei, dar va veni momentul “If these walls could talk II”, cand careva dintre noi va pati ceva si noi nu-i vom putea sta alturi.
De ce sa semnam petitia? O noua petitie?
Pentru ca sunt oameni care incearca sa faca ceva si daca nu merge asa, incearca altfel. Pentru ca trebuie sa porneasca lucrurile ca macar cele care vor veni dupa noi sa aiba un punct de pornire.
Intelegeti ca e tot ce putem face? E tot ce avem.
M-am gandit mult la noi, la ceea ce as vrea si as putea face, dar mi-am dat seama ca sunt prea lasa sa fac si altceva, deocamdata.
Dar nu renunt. Poate va veni si momentul cand voi risca, cand altcineva va risca si eu vreau sa-i stau alaturi.
Cititi petitia, ganditi-va si semnati daca credeti ca ar trebui sa se intample ceva.
Cu respect.
P.S. Stiti ca mai exista o petitie impotriva casatoriilor gay si a fost semnata de peste 6000 de persoane? Nu semnati de doua ori din exces de zel ( ma refer la petitia noastra ) nu are nicun rost, dar tare as vrea ca sa ne strangem si noi macar vreo 500. Vedem.
Mail deschis
Alo, prietena mea din Peru...
M-ai gasit? Ne-ai gasit?
Sa stii ca eram o echipa. Era Ileana si Uka si cu Rita. Am incercat sa facem ceva si asta a iesit. A trecut un an si mai bine, nici nu imi vine sa cred, parca a fost ieri cand m-am revoltat eu ca nu gasesc nici macar in lumea virtuala un loc pentru noi.
Poate intrebi de unde acest "zazie". Zazie este un personaj dintr-o carte, o fetita tare simpatica care ajunge sa locuiasca la unchiul ei ( cred ) care, ca sa-si castige painea, joaca rolul unui transgen. "Zaizie in metrou" asa se numeste cartea si mie tare mi-a placut. Pe vremuri credeam ca e mai bine daca trec un pseudonim, pe urma mi-am dat seama ca nu asta vreau, ca este o prostie, dar toate au pornit deja cu acest nume.
O istorie, una micuta, dar si acest blog are o istorie. Un site cu traduceri pentru filme, un blog, un forum, o petitie care a mers cum a mers si o alta petitie care speram sa mearga mai bine ( facuta de Ileana, ambele facute de ea - daca vrei s-o citesti pe cea mai noua, o gasesti in sanga sus ), nu pentru ca ne arde de adoptii, ci mai ales pentru ca suntem si nu e bine sa tacem, caci cine stie ce mai urmeaza. Nu pentru ca mai visam la "sa traim ca toti ceilalti" ci pentru ca macar cele care vor veni in urma noastra sa aiba un punct de unde sa porneasca.
Ok, uite ca am vorbit mult. De fapt, as vrea sa te intreb ceva:
Cum se face ca tu accepti toate acestea? Cum se face ca tu vezi un om si nu-l reduci si-l cataloghezi dupa un singur aspect, chiar daca este unul important? Ai fost calugarita, cum se face ca pentru tine e ok, ca tu vezi ca dincolo de orientarea sexuala e vorba de un om?
Sper sa gasesti blogul. Eu te astept cu drag. Szia.
M-ai gasit? Ne-ai gasit?
Sa stii ca eram o echipa. Era Ileana si Uka si cu Rita. Am incercat sa facem ceva si asta a iesit. A trecut un an si mai bine, nici nu imi vine sa cred, parca a fost ieri cand m-am revoltat eu ca nu gasesc nici macar in lumea virtuala un loc pentru noi.
Poate intrebi de unde acest "zazie". Zazie este un personaj dintr-o carte, o fetita tare simpatica care ajunge sa locuiasca la unchiul ei ( cred ) care, ca sa-si castige painea, joaca rolul unui transgen. "Zaizie in metrou" asa se numeste cartea si mie tare mi-a placut. Pe vremuri credeam ca e mai bine daca trec un pseudonim, pe urma mi-am dat seama ca nu asta vreau, ca este o prostie, dar toate au pornit deja cu acest nume.
O istorie, una micuta, dar si acest blog are o istorie. Un site cu traduceri pentru filme, un blog, un forum, o petitie care a mers cum a mers si o alta petitie care speram sa mearga mai bine ( facuta de Ileana, ambele facute de ea - daca vrei s-o citesti pe cea mai noua, o gasesti in sanga sus ), nu pentru ca ne arde de adoptii, ci mai ales pentru ca suntem si nu e bine sa tacem, caci cine stie ce mai urmeaza. Nu pentru ca mai visam la "sa traim ca toti ceilalti" ci pentru ca macar cele care vor veni in urma noastra sa aiba un punct de unde sa porneasca.
Ok, uite ca am vorbit mult. De fapt, as vrea sa te intreb ceva:
Cum se face ca tu accepti toate acestea? Cum se face ca tu vezi un om si nu-l reduci si-l cataloghezi dupa un singur aspect, chiar daca este unul important? Ai fost calugarita, cum se face ca pentru tine e ok, ca tu vezi ca dincolo de orientarea sexuala e vorba de un om?
Sper sa gasesti blogul. Eu te astept cu drag. Szia.
Nume
S-au vehiculat cateva nume printre comentariile care au aparut in ultima vreme pe blog si eu cand am pornit aveam ideea unui site de unde pot afla o groaza de lucruri despre cei/cele ca mine. Stiu ca avem in spate sute de oameni despre care ar trebui sa stim si despre care habar nu avem.
Mi s-a zis despre Marguerite Yourcenar si eu nu am citit nimic scris de ea si habar nu am despre ea. Habar nu aveam ca are atatea carti traduse in romana! Citesc acum ca a fost prima femeie care a intrat in Acadaemia Franceza si ca a primit numeroase premii. Maine merg sa caut Memoriile lui Hardin, Lovitura de gratie, Alexis – tratat despre lupta zadarnica ( aceste carti mi se par interesante ) sau orice scris de ea .
Am zis de Del Martin, o activista din Canada care a luptat pentru drepturile homosexualilor si impreuna cu partenera ei au fost primul cuplu care s-a putut casatori legal, dar dupa cateva luni, la varsta de 87 de ani mi se pare, a murit.
Sunt sute de oameni despre care habar nu avem si despre care ar trebui sa stim, cred eu. Poate voi stati mai bine la acest capitol, va rog sa-mi impartasiti si mie cunostintele voastre. Voi despre cine mai stiti?
P.S. Nu uitati de petitie! Ganditi-va, poate e singurul lucru pe care il puteti, pe care il putem face.
Mi s-a zis despre Marguerite Yourcenar si eu nu am citit nimic scris de ea si habar nu am despre ea. Habar nu aveam ca are atatea carti traduse in romana! Citesc acum ca a fost prima femeie care a intrat in Acadaemia Franceza si ca a primit numeroase premii. Maine merg sa caut Memoriile lui Hardin, Lovitura de gratie, Alexis – tratat despre lupta zadarnica ( aceste carti mi se par interesante ) sau orice scris de ea .
Am zis de Del Martin, o activista din Canada care a luptat pentru drepturile homosexualilor si impreuna cu partenera ei au fost primul cuplu care s-a putut casatori legal, dar dupa cateva luni, la varsta de 87 de ani mi se pare, a murit.
Sunt sute de oameni despre care habar nu avem si despre care ar trebui sa stim, cred eu. Poate voi stati mai bine la acest capitol, va rog sa-mi impartasiti si mie cunostintele voastre. Voi despre cine mai stiti?
P.S. Nu uitati de petitie! Ganditi-va, poate e singurul lucru pe care il puteti, pe care il putem face.
Un nou film!
Nu stiu cat e de "tematic", am inteles ca s-a taiat o buna parte din varianta initiala ( tocmai firul gay, de ce oare? ). Nu stiu daca e vorba despre noi sau despre niste pupaturi si scene mai intime = lesbian movie, acum descarc filmul. E vorba de "Sunshine Cleaning", exista deja subtitrare, o voi pune si pe site.
Nu am mai vazut un film adevarat de ceva timp, cred ca ultimul a fost "Milk".
Eu raman la lista mea:
Philadelphia - primul film vazut, cand abia incepeam sa inteleg.
The L Word - care m-a facut sa pornesc si de aici toate si totul.
If these walls could talk 2 - fain, zic eu.
Imagine me and you - dragut.
Tipping the velvet si Fingersmith - interesante si ca film in sine.
Si Milk - cred ca vine pe locul II.
Poate am uitat ceva, completati voi, va rog.
O seara faina.
PS. Nu uitati de cei care au nevoie de voi, Haiti. SMS la 887 sau 848, Crucea Rosie, respectiv Unicef, 2 euro si niste nopti mai linistite. Vedeti si voi.
Cu respect.
Nu am mai vazut un film adevarat de ceva timp, cred ca ultimul a fost "Milk".
Eu raman la lista mea:
Philadelphia - primul film vazut, cand abia incepeam sa inteleg.
The L Word - care m-a facut sa pornesc si de aici toate si totul.
If these walls could talk 2 - fain, zic eu.
Imagine me and you - dragut.
Tipping the velvet si Fingersmith - interesante si ca film in sine.
Si Milk - cred ca vine pe locul II.
Poate am uitat ceva, completati voi, va rog.
O seara faina.
PS. Nu uitati de cei care au nevoie de voi, Haiti. SMS la 887 sau 848, Crucea Rosie, respectiv Unicef, 2 euro si niste nopti mai linistite. Vedeti si voi.
Cu respect.
Apel pentru Haiti
Probabil ati auzit deja de acest proiect, dar poate nu strica sa fie pus si aici. Multi oameni sunt intr-o situatie mult mai nasoala si ii putem ajuta, de ce sa n-o facem.
Crucea Rosie
Vedeti si voi.
O zi buna.
Crucea Rosie
Vedeti si voi.
O zi buna.
Fratilor, mi-a fost dor sa rad si cu curul
Am inceput cu un mail de la un fost coleg de scoli superioare care imi da vesti despre altii. Aveam pe unul in an, Alin. Tare rau iti parea de el cand nu radeai si cu curul de tot ce putea scoate. Era prost, dar prost bine. Mai aveam pe unul cam la acelasi nivel, dar ala macar era frumos si ziceai ca se va descurca in viata, asa ca nu iti mai parea rau de el. De asta in schimb, de Alin, chiar te lua jalea uneori. Era o chestie care te consola totusi in adanca grija asupra viitorului lui, faptul ca tatal lui era mare sef pe undeva.
Mai, dar doua cuvinte nu stia sa lege, adica lega el cuvintele, dar nu zicea decat tampenii. Am avut ocazia sa stau in aceeasi zona in care statea si el si de cateva ori ne-am dus impreuna acasa. Era un om foarte prietenos si vorbaret. Iti zicea cate-n luna si-n stele si ca sa-si intareasca unele replici sau idei, iti mai dadea cate un branci amical de te trezeai in tufisurile de pe langa trotuar. Bine era cand mergeai langa el si nu stateai fata in fata, altfel riscai sa fi nevoita sa-ti stergi fata cu maneca pentru ca ti se terminau batistele.
Pai acest coleg al meu s-a descurcat, imi pot lua o grija. Lucreaza la o scoala de hipoacuzici ( macar atat, iertare pentru bruma de rautate, dar chiar e mai bine asa ) si se pregateste sa-si de-a doctoratul in ale psihologiei! Bine Aline, mai aveam un profesor care de cativa ani tot isi dadea doctoratul, ca i se cerea, dar lui nu-i prea ardea. Lucrezi, faci ce poti, obosesti si nu prea iti arde de altele, poate reusesti sa-l depasesti!
Si dupa ce am citit acest mail mi-am adus aminte ca am dat eu zilele trecute peste niste “cursuri” online si am urmarit un tutorial despre uneltele lingvistice oferite de un motor de cautare. Foarte fain explicat si elogiat pana peste cele imaginabile. Am zis ca voi incerca si uite ca a venit momentul. De atunci ma tot intreb de ce naiba se pune la dispozitia utilizatorilor asa ceva?
Vedeti si voi o traducere din engleza:
Imaginaţi-vă acolo 'nu Heaven
Este uşor dacă încercaţi
Nu ne dracu 'de mai jos
Mai presus de-ne doar cerul
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă pentru ziua de azi
Imaginaţi-vă acolo 'nu tari
Nu este greu să facă
Nimic nu a ucide sau de moară pentru
Şi nici o religie nu prea
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă de viaţă în pace
Alta traducere, ca mereu trebuie sa oferim si o a doua sansa:
Nu-mi amintesc nimic
Nu se poate spune dacă acest lucru este adevărat sau de vis
Deep jos în interiorul mă simt ţipa
Această tăcere teribilă opreşte acolo
Acum, că războiul este prin intermediul cu mine
Sunt trezesc, nu pot vedea
That acolo 'nu prea lăsat de la mine
Nimic nu este real, dar durerea acum.
Nu stiu daca eu as recunoaste versurile lui Lennon sau Metallica, asa ca e mai bine sa scriu ce am incercat sa traduc: Imagine – John Lennon si One – Metallica.
Mi-am amintit de uneltele acelea meseriase care iti elimina din text anumite cuvinte “jignitoare” si inlocuiesc automat cuvantul “gay” cu "homosexual".
Doamne, ce noroc cu atata stiinta!
Mai, dar doua cuvinte nu stia sa lege, adica lega el cuvintele, dar nu zicea decat tampenii. Am avut ocazia sa stau in aceeasi zona in care statea si el si de cateva ori ne-am dus impreuna acasa. Era un om foarte prietenos si vorbaret. Iti zicea cate-n luna si-n stele si ca sa-si intareasca unele replici sau idei, iti mai dadea cate un branci amical de te trezeai in tufisurile de pe langa trotuar. Bine era cand mergeai langa el si nu stateai fata in fata, altfel riscai sa fi nevoita sa-ti stergi fata cu maneca pentru ca ti se terminau batistele.
Pai acest coleg al meu s-a descurcat, imi pot lua o grija. Lucreaza la o scoala de hipoacuzici ( macar atat, iertare pentru bruma de rautate, dar chiar e mai bine asa ) si se pregateste sa-si de-a doctoratul in ale psihologiei! Bine Aline, mai aveam un profesor care de cativa ani tot isi dadea doctoratul, ca i se cerea, dar lui nu-i prea ardea. Lucrezi, faci ce poti, obosesti si nu prea iti arde de altele, poate reusesti sa-l depasesti!
Si dupa ce am citit acest mail mi-am adus aminte ca am dat eu zilele trecute peste niste “cursuri” online si am urmarit un tutorial despre uneltele lingvistice oferite de un motor de cautare. Foarte fain explicat si elogiat pana peste cele imaginabile. Am zis ca voi incerca si uite ca a venit momentul. De atunci ma tot intreb de ce naiba se pune la dispozitia utilizatorilor asa ceva?
Vedeti si voi o traducere din engleza:
Imaginaţi-vă acolo 'nu Heaven
Este uşor dacă încercaţi
Nu ne dracu 'de mai jos
Mai presus de-ne doar cerul
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă pentru ziua de azi
Imaginaţi-vă acolo 'nu tari
Nu este greu să facă
Nimic nu a ucide sau de moară pentru
Şi nici o religie nu prea
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă de viaţă în pace
Alta traducere, ca mereu trebuie sa oferim si o a doua sansa:
Nu-mi amintesc nimic
Nu se poate spune dacă acest lucru este adevărat sau de vis
Deep jos în interiorul mă simt ţipa
Această tăcere teribilă opreşte acolo
Acum, că războiul este prin intermediul cu mine
Sunt trezesc, nu pot vedea
That acolo 'nu prea lăsat de la mine
Nimic nu este real, dar durerea acum.
Nu stiu daca eu as recunoaste versurile lui Lennon sau Metallica, asa ca e mai bine sa scriu ce am incercat sa traduc: Imagine – John Lennon si One – Metallica.
Mi-am amintit de uneltele acelea meseriase care iti elimina din text anumite cuvinte “jignitoare” si inlocuiesc automat cuvantul “gay” cu "homosexual".
Doamne, ce noroc cu atata stiinta!
Eu si amintirile mele.
Ce chestie sa reiei legatura cu cineva!
Ma refer la colegii de facultate. Sunt baba, copiii, asta e. Au trecut 8-9 ani de cand am terminat….adica nu am terminat facultatea caci nu mi-am mai dat licenta, dar am facut 5 ani alaturi de niste oameni de care m-am despartit fara sa schimb adrese, fara a cere numere de telefon, crezand ca niciodata nu-i voi mai vedea.
Acum cateva zile am dat de un mesaj pe un site, stiti voi mai bine, chestii unde iti gasesti prietenii , care mie imi sunt straine in fond, dar pe unde m-am inscris pentru ca cineva incarca niste poze aici, isi facea o chestie acolo. Am dat deci de un mesaj gen “sunt X, am fost colegi de fcultate, bine ca te-am gasit” etc. Si uite ca m-am bucurat si eu. Mi-am adus aminte de niste oameni. Si a mai venit cineva din fostii colegi si m-am bucurat din nou. Sunt baba, nu-i asa?
E ciudat. Scrii despre tine si 8 ani se pot rezuma in cateva propozitii. Si alti 8 ani, din viata altora, se rezuma la alte cateva propozitii. Ciudat sa-ti aduci aminte si sa vorbesti cu oameni pe care i-ai lasat stiind ca niciodata nu ii vei mai vedea, niciodata nu vei mai vorbi cu ei.
Ce pierdere de timp au fost si acei 5 ani! Am crezut ca vreau fiu ceva, am crezut ca pot sa fiu ceva, apoi mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce m-ar face o hartie si am zis ca nu vreau acea hartie, indiferent pe cati altii ranesc ( licenta! ). Am crezut ca mereu va fi ok ca am ales asa, cu mine si in mine va fi ok, dar uite ca mai nou sunt zile cand ma trezesc gandindu-ma ca nu sunt nimic si ca daca as fi avut hartia aceea as fi fost un nimic cu hartie.
Zetar, copii, zetar vreau sa ma fac. Daca tot trebuie sa fiu ceva, zetar as vrea sa fiu.
Ce seara aiurea, iertare.
A voastra sa fie mai buna.
Ma refer la colegii de facultate. Sunt baba, copiii, asta e. Au trecut 8-9 ani de cand am terminat….adica nu am terminat facultatea caci nu mi-am mai dat licenta, dar am facut 5 ani alaturi de niste oameni de care m-am despartit fara sa schimb adrese, fara a cere numere de telefon, crezand ca niciodata nu-i voi mai vedea.
Acum cateva zile am dat de un mesaj pe un site, stiti voi mai bine, chestii unde iti gasesti prietenii , care mie imi sunt straine in fond, dar pe unde m-am inscris pentru ca cineva incarca niste poze aici, isi facea o chestie acolo. Am dat deci de un mesaj gen “sunt X, am fost colegi de fcultate, bine ca te-am gasit” etc. Si uite ca m-am bucurat si eu. Mi-am adus aminte de niste oameni. Si a mai venit cineva din fostii colegi si m-am bucurat din nou. Sunt baba, nu-i asa?
E ciudat. Scrii despre tine si 8 ani se pot rezuma in cateva propozitii. Si alti 8 ani, din viata altora, se rezuma la alte cateva propozitii. Ciudat sa-ti aduci aminte si sa vorbesti cu oameni pe care i-ai lasat stiind ca niciodata nu ii vei mai vedea, niciodata nu vei mai vorbi cu ei.
Ce pierdere de timp au fost si acei 5 ani! Am crezut ca vreau fiu ceva, am crezut ca pot sa fiu ceva, apoi mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce m-ar face o hartie si am zis ca nu vreau acea hartie, indiferent pe cati altii ranesc ( licenta! ). Am crezut ca mereu va fi ok ca am ales asa, cu mine si in mine va fi ok, dar uite ca mai nou sunt zile cand ma trezesc gandindu-ma ca nu sunt nimic si ca daca as fi avut hartia aceea as fi fost un nimic cu hartie.
Zetar, copii, zetar vreau sa ma fac. Daca tot trebuie sa fiu ceva, zetar as vrea sa fiu.
Ce seara aiurea, iertare.
A voastra sa fie mai buna.
Intrebari
Am citit un articol despre Africa, situatia de acolo si mai ales situatia din Africa de Sud, singura tara a continetului unde se permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Din 53 de state, in 38 exista o lege care pedepseste homosexualitatea sau relatiile homosexuale.
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?
Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?
Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?
Si trebuie sa va zis si acest lucru!
Benedict ne-a "binecuvantat" din nou.
Parlamentul portughez voteaza legalizarea casatoriilor gay si iese dansul sa afirme ca orice lege care permite astfel de casatorii este “un atatc” impotriva diferentelor naturale dintre barbat si femeie! Totusi, e un oarecare progres fata de 2008 cand, vorbind de marile problem ale umanitatii si pericolele la care este ea expusa, considera homosexualitatea o problema la fel de grava precum disparitia padurilor tropicale.
Acum eu nici nu mai stiu ce sa zic. Nu urmaresc discursurile dansului, dar numai la cate boacane stiu eu ca a facut, ma si mir ca…., dar sa nu fim rai. A fost fain si cu islamul si violenta, a fost fain si cu SIDA si prezervativele, in schimb botoseii rosii pe care i-a reintrodus in tinuta papala, sunt de mare ajutor pentru umanitate!
Eu nu stiu. Incerc sa respect puctul de vedere al altora, caci si al meu este diferit, dar mereu caut un strop de logica in ceea ce aud. Poate cineva sa-mi explice si mie?
Parlamentul portughez voteaza legalizarea casatoriilor gay si iese dansul sa afirme ca orice lege care permite astfel de casatorii este “un atatc” impotriva diferentelor naturale dintre barbat si femeie! Totusi, e un oarecare progres fata de 2008 cand, vorbind de marile problem ale umanitatii si pericolele la care este ea expusa, considera homosexualitatea o problema la fel de grava precum disparitia padurilor tropicale.
Acum eu nici nu mai stiu ce sa zic. Nu urmaresc discursurile dansului, dar numai la cate boacane stiu eu ca a facut, ma si mir ca…., dar sa nu fim rai. A fost fain si cu islamul si violenta, a fost fain si cu SIDA si prezervativele, in schimb botoseii rosii pe care i-a reintrodus in tinuta papala, sunt de mare ajutor pentru umanitate!
Eu nu stiu. Incerc sa respect puctul de vedere al altora, caci si al meu este diferit, dar mereu caut un strop de logica in ceea ce aud. Poate cineva sa-mi explice si mie?
Vroiam sa fie raspuns la comentariu, dar e prea lung
Hola, Dana
Aha, inteleg ce vrei sa zici, dar las' ca va veni si vremea noastra. Cand? Unde? Cum? Inca nu stiu sa raspund, dar trebuie sa cred in asta, trebuie. Numai sa nu dau in paranoia pana atunci ( am sa va povestesc odata si experienta "Piramida", magazinul de langa mine ) si sa fim sanatoase.
M-am intors la lucru. Nimic nou sub soare. Sefu' ma plimba pe drumuri ca sa-mi trimit prin mail niste rapoarte care erau pe calculatorului lui si pe care dansul nu mi le poate trimite, cica nu are timp ( e prea ocupat sa-si bea cafeaua! ) - si asta ca sa pot face o treaba care ar fi tot treaba lui.
Chestia de care m-am molipsit si care intra in categoria "alte infectii cutanate si subcutanate" - asta era trecut pe hartie si tare m-a lamurit - mi-a trecut.
Fain si la doctori! Prima data m-a luat cu "prea mult fier pe dumneavoastra" ( am un singur cercel in urechea dreapta si un inel, atat ), apoi mi-a spus ca am reactionat surprinzator de bine la tratament, atata doar ca m-am plimbat pe la trei farmacii si nimeni nu a inteles numele celui de-al doilea unguent cu care trebuia sa ma dau si mi-au dat cu totul altceva ( dupa cum s-a dovedit ulterior ). Dar sarguincioasa ma manjeam cu chestiile alea, o data cu una, o data cu combinatia lor. Meserias daca am nimerit atat de bine! Oamenii din sala de asteptare iar au fost de sarbatoare. Cu programare cu tot a trebuit sa astept o ora, pe la 7 seara, dar nu conteaza. Ideea e ca mai veneau si altii in urma mea si la un moment dat a venit o doamna care ii zicea domnisoarei care era inaintea mea si care urma sa intre, ca o roaga frumos s-o lase pe dansa inainte, fusese deja, dar s-a intors cu reteta ca cei de la farmacie nu i-au dat ceva ( poate iar scrisul a fost de vina ). Domnisoara se rasteste la dansa ca daca ea a asteptat, poate si dansa sa astepte. Ok, intra domnisoara si urmez eu. Ii intreb pe cei care veneau dupa mine daca au ceva impotriva daca doamna intra cu mine caci pana imi dau eu jos rucsacul, fularul, geaca, dansa a si intrebat ce vrea. Nu vrei sa stii ce priviri mi s-au aruncat. Doamna se decide sa astepte, ca doar a mai asteptat doua ore si inainte, pentru consultatie.
Stii care e culmea? Hai sa zicem ca domnisoara e tanara si nu a fost in situatia doamnei, dar erau acolo femei mai invarsta, bine imbracate, doamne care m-au omarat cu privierea.
Unde vom ajunge asa?
Na lasa, sanatoase sa fim si sa avem un strop de speranta.
Numai bine voua.
Bine ai venit pe blog.
Aha, inteleg ce vrei sa zici, dar las' ca va veni si vremea noastra. Cand? Unde? Cum? Inca nu stiu sa raspund, dar trebuie sa cred in asta, trebuie. Numai sa nu dau in paranoia pana atunci ( am sa va povestesc odata si experienta "Piramida", magazinul de langa mine ) si sa fim sanatoase.
M-am intors la lucru. Nimic nou sub soare. Sefu' ma plimba pe drumuri ca sa-mi trimit prin mail niste rapoarte care erau pe calculatorului lui si pe care dansul nu mi le poate trimite, cica nu are timp ( e prea ocupat sa-si bea cafeaua! ) - si asta ca sa pot face o treaba care ar fi tot treaba lui.
Chestia de care m-am molipsit si care intra in categoria "alte infectii cutanate si subcutanate" - asta era trecut pe hartie si tare m-a lamurit - mi-a trecut.
Fain si la doctori! Prima data m-a luat cu "prea mult fier pe dumneavoastra" ( am un singur cercel in urechea dreapta si un inel, atat ), apoi mi-a spus ca am reactionat surprinzator de bine la tratament, atata doar ca m-am plimbat pe la trei farmacii si nimeni nu a inteles numele celui de-al doilea unguent cu care trebuia sa ma dau si mi-au dat cu totul altceva ( dupa cum s-a dovedit ulterior ). Dar sarguincioasa ma manjeam cu chestiile alea, o data cu una, o data cu combinatia lor. Meserias daca am nimerit atat de bine! Oamenii din sala de asteptare iar au fost de sarbatoare. Cu programare cu tot a trebuit sa astept o ora, pe la 7 seara, dar nu conteaza. Ideea e ca mai veneau si altii in urma mea si la un moment dat a venit o doamna care ii zicea domnisoarei care era inaintea mea si care urma sa intre, ca o roaga frumos s-o lase pe dansa inainte, fusese deja, dar s-a intors cu reteta ca cei de la farmacie nu i-au dat ceva ( poate iar scrisul a fost de vina ). Domnisoara se rasteste la dansa ca daca ea a asteptat, poate si dansa sa astepte. Ok, intra domnisoara si urmez eu. Ii intreb pe cei care veneau dupa mine daca au ceva impotriva daca doamna intra cu mine caci pana imi dau eu jos rucsacul, fularul, geaca, dansa a si intrebat ce vrea. Nu vrei sa stii ce priviri mi s-au aruncat. Doamna se decide sa astepte, ca doar a mai asteptat doua ore si inainte, pentru consultatie.
Stii care e culmea? Hai sa zicem ca domnisoara e tanara si nu a fost in situatia doamnei, dar erau acolo femei mai invarsta, bine imbracate, doamne care m-au omarat cu privierea.
Unde vom ajunge asa?
Na lasa, sanatoase sa fim si sa avem un strop de speranta.
Numai bine voua.
Bine ai venit pe blog.
Raspuns intarziat, iertare!
Am vazut ca am doua comentarii, dar nu le-am citit pana acum. Sincer, mi-era teama sa nu pot spune altceva decat “mergi pe forum, acolo vei gasi multe fete”.
M-am inselat si-mi cer iertare de la cea care a lasat comentariu pe “Nimic haios”. Pe celalalt nu l-am inteles, il las inca o zi si pe urma il sterg, e ca nuca in perete.
Uite ca a inceput anul 2010. In Portugalia sunt premise casatoriile gay, eu sunt in concediu de boala ca m-am molipsit cu o chestie care ma manaca ingrozitor si care e foarte contagioasa ( nu-i stiu numele, dar iau antibiotice si ma dau cu o mazga galbicioasa. Maine merg la control, sper sa fie ok ). Doaman doctor m-a intrebat daca am dormit in pat strain (nu!), daca am vazut asa ceva la copiii (nu), daca am purtat haine straine sau daca cineva a purtat hainele mele ( nu! ), dar imi vin niste flashuri cand unul dintre copiii mei a vorbit cu precitipatii de tineau loc unui dus, cand am pupat mama unui copil uradu-i Craciun fericit si altele. Cum naiba ma voi intoarce la servici? Ma voi feri de copii? Imi va fi frica de ei?
Ok, in alta ordine de idei, ca raspuns intarziat la comentariu, multi ani inainte!
Nu sunt maestra in ascundere si disimulare, dar am invatat cate ceva, fara sa vreau, la fel ca si voi. As merge pe aceasta varianta, dar stii ce ma deranjeaza? Parca nu mai tin asa de mult la ai mei, cel putin asa simt. Si e rau, e nasol, stii? Intelegi? As vrea sa le spun, dar nu le spun pentru ca nu vreau sa-i ranesc, dar daca nu le pot spune nu mai sunt eu. Numai mustrari de constiinta.
Tare bine ar fi sa avem o viata normala, nu-i asa? Ma apuca un dor de aceasta “viata normala” ( si intelegi ca ma refer la viata obisnuita, cu facturi, slujba, bani impartiti pe muchie, mici problem de sanatate, tot ce trebuie sa duca un om ) si tot mai des ma apuca, poate vine cu varsta. Simt cum trece timpul si simt ca, cu fiecare clipa care trece am mai putin timp la dispozitie. Si daca nu avem decat ziua de maine? Si daca nu avem decat un an, cinci ani, zece ani?
Si eu care credeam ca e nasol de mine!
M-am inselat si-mi cer iertare de la cea care a lasat comentariu pe “Nimic haios”. Pe celalalt nu l-am inteles, il las inca o zi si pe urma il sterg, e ca nuca in perete.
Uite ca a inceput anul 2010. In Portugalia sunt premise casatoriile gay, eu sunt in concediu de boala ca m-am molipsit cu o chestie care ma manaca ingrozitor si care e foarte contagioasa ( nu-i stiu numele, dar iau antibiotice si ma dau cu o mazga galbicioasa. Maine merg la control, sper sa fie ok ). Doaman doctor m-a intrebat daca am dormit in pat strain (nu!), daca am vazut asa ceva la copiii (nu), daca am purtat haine straine sau daca cineva a purtat hainele mele ( nu! ), dar imi vin niste flashuri cand unul dintre copiii mei a vorbit cu precitipatii de tineau loc unui dus, cand am pupat mama unui copil uradu-i Craciun fericit si altele. Cum naiba ma voi intoarce la servici? Ma voi feri de copii? Imi va fi frica de ei?
Ok, in alta ordine de idei, ca raspuns intarziat la comentariu, multi ani inainte!
Nu sunt maestra in ascundere si disimulare, dar am invatat cate ceva, fara sa vreau, la fel ca si voi. As merge pe aceasta varianta, dar stii ce ma deranjeaza? Parca nu mai tin asa de mult la ai mei, cel putin asa simt. Si e rau, e nasol, stii? Intelegi? As vrea sa le spun, dar nu le spun pentru ca nu vreau sa-i ranesc, dar daca nu le pot spune nu mai sunt eu. Numai mustrari de constiinta.
Tare bine ar fi sa avem o viata normala, nu-i asa? Ma apuca un dor de aceasta “viata normala” ( si intelegi ca ma refer la viata obisnuita, cu facturi, slujba, bani impartiti pe muchie, mici problem de sanatate, tot ce trebuie sa duca un om ) si tot mai des ma apuca, poate vine cu varsta. Simt cum trece timpul si simt ca, cu fiecare clipa care trece am mai putin timp la dispozitie. Si daca nu avem decat ziua de maine? Si daca nu avem decat un an, cinci ani, zece ani?
Si eu care credeam ca e nasol de mine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)