Un nou film!

Nu stiu cat e de "tematic", am inteles ca s-a taiat o buna parte din varianta initiala ( tocmai firul gay, de ce oare? ). Nu stiu daca e vorba despre noi sau despre niste pupaturi si scene mai intime = lesbian movie, acum descarc filmul. E vorba de "Sunshine Cleaning", exista deja subtitrare, o voi pune si pe site.
Nu am mai vazut un film adevarat de ceva timp, cred ca ultimul a fost "Milk".
Eu raman la lista mea:
Philadelphia - primul film vazut, cand abia incepeam sa inteleg.
The L Word - care m-a facut sa pornesc si de aici toate si totul.
If these walls could talk 2 - fain, zic eu.
Imagine me and you - dragut.
Tipping the velvet si Fingersmith - interesante si ca film in sine.
Si Milk - cred ca vine pe locul II.
Poate am uitat ceva, completati voi, va rog.
O seara faina.

PS. Nu uitati de cei care au nevoie de voi, Haiti. SMS la 887 sau 848, Crucea Rosie, respectiv Unicef, 2 euro si niste nopti mai linistite. Vedeti si voi.
Cu respect.

Apel pentru Haiti

Probabil ati auzit deja de acest proiect, dar poate nu strica sa fie pus si aici. Multi oameni sunt intr-o situatie mult mai nasoala si ii putem ajuta, de ce sa n-o facem.

Crucea Rosie

Vedeti si voi.
O zi buna.

Fratilor, mi-a fost dor sa rad si cu curul

Am inceput cu un mail de la un fost coleg de scoli superioare care imi da vesti despre altii. Aveam pe unul in an, Alin. Tare rau iti parea de el cand nu radeai si cu curul de tot ce putea scoate. Era prost, dar prost bine. Mai aveam pe unul cam la acelasi nivel, dar ala macar era frumos si ziceai ca se va descurca in viata, asa ca nu iti mai parea rau de el. De asta in schimb, de Alin, chiar te lua jalea uneori. Era o chestie care te consola totusi in adanca grija asupra viitorului lui, faptul ca tatal lui era mare sef pe undeva.
Mai, dar doua cuvinte nu stia sa lege, adica lega el cuvintele, dar nu zicea decat tampenii. Am avut ocazia sa stau in aceeasi zona in care statea si el si de cateva ori ne-am dus impreuna acasa. Era un om foarte prietenos si vorbaret. Iti zicea cate-n luna si-n stele si ca sa-si intareasca unele replici sau idei, iti mai dadea cate un branci amical de te trezeai in tufisurile de pe langa trotuar. Bine era cand mergeai langa el si nu stateai fata in fata, altfel riscai sa fi nevoita sa-ti stergi fata cu maneca pentru ca ti se terminau batistele.
Pai acest coleg al meu s-a descurcat, imi pot lua o grija. Lucreaza la o scoala de hipoacuzici ( macar atat, iertare pentru bruma de rautate, dar chiar e mai bine asa ) si se pregateste sa-si de-a doctoratul in ale psihologiei! Bine Aline, mai aveam un profesor care de cativa ani tot isi dadea doctoratul, ca i se cerea, dar lui nu-i prea ardea. Lucrezi, faci ce poti, obosesti si nu prea iti arde de altele, poate reusesti sa-l depasesti!

Si dupa ce am citit acest mail mi-am adus aminte ca am dat eu zilele trecute peste niste “cursuri” online si am urmarit un tutorial despre uneltele lingvistice oferite de un motor de cautare. Foarte fain explicat si elogiat pana peste cele imaginabile. Am zis ca voi incerca si uite ca a venit momentul. De atunci ma tot intreb de ce naiba se pune la dispozitia utilizatorilor asa ceva?
Vedeti si voi o traducere din engleza:
Imaginaţi-vă acolo 'nu Heaven
Este uşor dacă încercaţi
Nu ne dracu 'de mai jos
Mai presus de-ne doar cerul
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă pentru ziua de azi

Imaginaţi-vă acolo 'nu tari
Nu este greu să facă
Nimic nu a ucide sau de moară pentru
Şi nici o religie nu prea
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă de viaţă în pace

Alta traducere, ca mereu trebuie sa oferim si o a doua sansa:

Nu-mi amintesc nimic
Nu se poate spune dacă acest lucru este adevărat sau de vis
Deep jos în interiorul mă simt ţipa
Această tăcere teribilă opreşte acolo

Acum, că războiul este prin intermediul cu mine
Sunt trezesc, nu pot vedea
That acolo 'nu prea lăsat de la mine
Nimic nu este real, dar durerea acum.

Nu stiu daca eu as recunoaste versurile lui Lennon sau Metallica, asa ca e mai bine sa scriu ce am incercat sa traduc: Imagine – John Lennon si One – Metallica.
Mi-am amintit de uneltele acelea meseriase care iti elimina din text anumite cuvinte “jignitoare” si inlocuiesc automat cuvantul “gay” cu "homosexual".

Doamne, ce noroc cu atata stiinta!

Eu si amintirile mele.

Ce chestie sa reiei legatura cu cineva!
Ma refer la colegii de facultate. Sunt baba, copiii, asta e. Au trecut 8-9 ani de cand am terminat….adica nu am terminat facultatea caci nu mi-am mai dat licenta, dar am facut 5 ani alaturi de niste oameni de care m-am despartit fara sa schimb adrese, fara a cere numere de telefon, crezand ca niciodata nu-i voi mai vedea.
Acum cateva zile am dat de un mesaj pe un site, stiti voi mai bine, chestii unde iti gasesti prietenii , care mie imi sunt straine in fond, dar pe unde m-am inscris pentru ca cineva incarca niste poze aici, isi facea o chestie acolo. Am dat deci de un mesaj gen “sunt X, am fost colegi de fcultate, bine ca te-am gasit” etc. Si uite ca m-am bucurat si eu. Mi-am adus aminte de niste oameni. Si a mai venit cineva din fostii colegi si m-am bucurat din nou. Sunt baba, nu-i asa?
E ciudat. Scrii despre tine si 8 ani se pot rezuma in cateva propozitii. Si alti 8 ani, din viata altora, se rezuma la alte cateva propozitii. Ciudat sa-ti aduci aminte si sa vorbesti cu oameni pe care i-ai lasat stiind ca niciodata nu ii vei mai vedea, niciodata nu vei mai vorbi cu ei.
Ce pierdere de timp au fost si acei 5 ani! Am crezut ca vreau fiu ceva, am crezut ca pot sa fiu ceva, apoi mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce m-ar face o hartie si am zis ca nu vreau acea hartie, indiferent pe cati altii ranesc ( licenta! ). Am crezut ca mereu va fi ok ca am ales asa, cu mine si in mine va fi ok, dar uite ca mai nou sunt zile cand ma trezesc gandindu-ma ca nu sunt nimic si ca daca as fi avut hartia aceea as fi fost un nimic cu hartie.
Zetar, copii, zetar vreau sa ma fac. Daca tot trebuie sa fiu ceva, zetar as vrea sa fiu.
Ce seara aiurea, iertare.
A voastra sa fie mai buna.

Intrebari

Am citit un articol despre Africa, situatia de acolo si mai ales situatia din Africa de Sud, singura tara a continetului unde se permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Din 53 de state, in 38 exista o lege care pedepseste homosexualitatea sau relatiile homosexuale.
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?

Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?

Si trebuie sa va zis si acest lucru!

Benedict ne-a "binecuvantat" din nou.
Parlamentul portughez voteaza legalizarea casatoriilor gay si iese dansul sa afirme ca orice lege care permite astfel de casatorii este “un atatc” impotriva diferentelor naturale dintre barbat si femeie! Totusi, e un oarecare progres fata de 2008 cand, vorbind de marile problem ale umanitatii si pericolele la care este ea expusa, considera homosexualitatea o problema la fel de grava precum disparitia padurilor tropicale.
Acum eu nici nu mai stiu ce sa zic. Nu urmaresc discursurile dansului, dar numai la cate boacane stiu eu ca a facut, ma si mir ca…., dar sa nu fim rai. A fost fain si cu islamul si violenta, a fost fain si cu SIDA si prezervativele, in schimb botoseii rosii pe care i-a reintrodus in tinuta papala, sunt de mare ajutor pentru umanitate!
Eu nu stiu. Incerc sa respect puctul de vedere al altora, caci si al meu este diferit, dar mereu caut un strop de logica in ceea ce aud. Poate cineva sa-mi explice si mie?

Vroiam sa fie raspuns la comentariu, dar e prea lung

Hola, Dana

Aha, inteleg ce vrei sa zici, dar las' ca va veni si vremea noastra. Cand? Unde? Cum? Inca nu stiu sa raspund, dar trebuie sa cred in asta, trebuie. Numai sa nu dau in paranoia pana atunci ( am sa va povestesc odata si experienta "Piramida", magazinul de langa mine ) si sa fim sanatoase.
M-am intors la lucru. Nimic nou sub soare. Sefu' ma plimba pe drumuri ca sa-mi trimit prin mail niste rapoarte care erau pe calculatorului lui si pe care dansul nu mi le poate trimite, cica nu are timp ( e prea ocupat sa-si bea cafeaua! ) - si asta ca sa pot face o treaba care ar fi tot treaba lui.
Chestia de care m-am molipsit si care intra in categoria "alte infectii cutanate si subcutanate" - asta era trecut pe hartie si tare m-a lamurit - mi-a trecut.
Fain si la doctori! Prima data m-a luat cu "prea mult fier pe dumneavoastra" ( am un singur cercel in urechea dreapta si un inel, atat ), apoi mi-a spus ca am reactionat surprinzator de bine la tratament, atata doar ca m-am plimbat pe la trei farmacii si nimeni nu a inteles numele celui de-al doilea unguent cu care trebuia sa ma dau si mi-au dat cu totul altceva ( dupa cum s-a dovedit ulterior ). Dar sarguincioasa ma manjeam cu chestiile alea, o data cu una, o data cu combinatia lor. Meserias daca am nimerit atat de bine! Oamenii din sala de asteptare iar au fost de sarbatoare. Cu programare cu tot a trebuit sa astept o ora, pe la 7 seara, dar nu conteaza. Ideea e ca mai veneau si altii in urma mea si la un moment dat a venit o doamna care ii zicea domnisoarei care era inaintea mea si care urma sa intre, ca o roaga frumos s-o lase pe dansa inainte, fusese deja, dar s-a intors cu reteta ca cei de la farmacie nu i-au dat ceva ( poate iar scrisul a fost de vina ). Domnisoara se rasteste la dansa ca daca ea a asteptat, poate si dansa sa astepte. Ok, intra domnisoara si urmez eu. Ii intreb pe cei care veneau dupa mine daca au ceva impotriva daca doamna intra cu mine caci pana imi dau eu jos rucsacul, fularul, geaca, dansa a si intrebat ce vrea. Nu vrei sa stii ce priviri mi s-au aruncat. Doamna se decide sa astepte, ca doar a mai asteptat doua ore si inainte, pentru consultatie.
Stii care e culmea? Hai sa zicem ca domnisoara e tanara si nu a fost in situatia doamnei, dar erau acolo femei mai invarsta, bine imbracate, doamne care m-au omarat cu privierea.
Unde vom ajunge asa?
Na lasa, sanatoase sa fim si sa avem un strop de speranta.
Numai bine voua.
Bine ai venit pe blog.

Raspuns intarziat, iertare!

Am vazut ca am doua comentarii, dar nu le-am citit pana acum. Sincer, mi-era teama sa nu pot spune altceva decat “mergi pe forum, acolo vei gasi multe fete”.
M-am inselat si-mi cer iertare de la cea care a lasat comentariu pe “Nimic haios”. Pe celalalt nu l-am inteles, il las inca o zi si pe urma il sterg, e ca nuca in perete.

Uite ca a inceput anul 2010. In Portugalia sunt premise casatoriile gay, eu sunt in concediu de boala ca m-am molipsit cu o chestie care ma manaca ingrozitor si care e foarte contagioasa ( nu-i stiu numele, dar iau antibiotice si ma dau cu o mazga galbicioasa. Maine merg la control, sper sa fie ok ). Doaman doctor m-a intrebat daca am dormit in pat strain (nu!), daca am vazut asa ceva la copiii (nu), daca am purtat haine straine sau daca cineva a purtat hainele mele ( nu! ), dar imi vin niste flashuri cand unul dintre copiii mei a vorbit cu precitipatii de tineau loc unui dus, cand am pupat mama unui copil uradu-i Craciun fericit si altele. Cum naiba ma voi intoarce la servici? Ma voi feri de copii? Imi va fi frica de ei?

Ok, in alta ordine de idei, ca raspuns intarziat la comentariu, multi ani inainte!
Nu sunt maestra in ascundere si disimulare, dar am invatat cate ceva, fara sa vreau, la fel ca si voi. As merge pe aceasta varianta, dar stii ce ma deranjeaza? Parca nu mai tin asa de mult la ai mei, cel putin asa simt. Si e rau, e nasol, stii? Intelegi? As vrea sa le spun, dar nu le spun pentru ca nu vreau sa-i ranesc, dar daca nu le pot spune nu mai sunt eu. Numai mustrari de constiinta.
Tare bine ar fi sa avem o viata normala, nu-i asa? Ma apuca un dor de aceasta “viata normala” ( si intelegi ca ma refer la viata obisnuita, cu facturi, slujba, bani impartiti pe muchie, mici problem de sanatate, tot ce trebuie sa duca un om ) si tot mai des ma apuca, poate vine cu varsta. Simt cum trece timpul si simt ca, cu fiecare clipa care trece am mai putin timp la dispozitie. Si daca nu avem decat ziua de maine? Si daca nu avem decat un an, cinci ani, zece ani?

Si eu care credeam ca e nasol de mine!