Ma tot gandesc cum ar tebui s-o luam

Cu 113 semnaturi nu ne putem duce niciunde, nu-i asa?
Tare bine ar fi, dupa parerea mea, sa se intample ceva.
Uite cum privesc eu lucrurile: oamenii de aici ne sunt …. ostili, legile ne sunt … cam la fel. Legea nu se va schimba pana cand depinde de politicieni, iar politicienii nu vor face nimic pentru noi si impotriva “majoritatii”. Adica daca cineva pierde voturi pentru ca ne sustine ( si la momentul de fata asta s-ar intampla ), nu va face nicio miscare.
O schimbare se poate face din interior sau poate fi impusa din afara.
Ca sa impuna cineva o schimbare trebuie sa stie ca nu e ok aici. Ca sa stie ca nu e ok, trebuie sa i-o spunem. Daca e sa spunem, trebuie sa ne sustinem spusele. Cu 113 de semnauri nu poti sustine drepturile unei minoritati, eventual la vreun oarecare muzeu, ca exostism.
Ca sa schimbam ceva din interior…., ce am putea face?
Aparitiile mass-media de acum nu ne sunt in avantaj, cred eu. Vorbesc de marsuri. Nu sunt de acord cu organizarea lor pentru ca nu cred ca oamenii de aici sunt pregatiti pentru asa ceva. Cu siguranta nu sunt pregatiti sa accepte penele si paietele, ori eu, Rita, gay, nu simt ca fac parte din grupul care iese pe strada. Ok, mi se poate reprosa ca as putea sa “ingros” randurile celor ca mine daca as iesi si eu la mars si astfel sa mai fie acolo un om gay fara paiete, dar chiar nu cred ca printr-un evenimen care are loc o data pe an si despre care oamenii si-au format deja o anumita parere se poate schimba ceva in bine. Si atunci ce sa facem?
Dar ar putea fi si altfel de aparitii! Daca ar fi o asociatie, organizatie, orice care ar face niste spoturi din categoria “sa acceptam diversitatea” in cadrul carora pe langa oameni din alte “categorii” sa aparem si noi, care sa aiba niste actiuni mediatizate gen “colectarea deseurilor de carte asociatia …”; " amenajarea unui spatiu verde in localitatea X de carte asociatia …”; participarea la talk-show-uri, mai mult sau mai putin anonim, altele, cine stie cate si mai cate?! Eu cred ca se pot gasi bani pentru asa ceva. Eu cred ca putem gasi sprijin din afara, dar trebuie sa adaptam activitatile lor la specificul si conditiile noastre.
Dar daca ar fi sa se intample toate acestea si altele, cine sa le faca si cu cine?
Avem o petitie care se poate semna cu un nume real sau un pseudonim. In doua saptamani a fost semnata de 113 oameni adunati cu greu, cunostinte, mailuri la asociatii, siteuri, bloguri. E ok, fata de cum a fost, e mai ok. Dar daca ar fi o organizatie, asociatie, orice care s-ar implica si ne-ar cere ajutorul, cati am fi pregatiti sa iesim, chiar si “anonim” ?
Si atunci, de unde trebuie si poate incepe schimbarea?
Nu stiu, copii, eu nu prea mai stiu. Eu simt doar ca pierdem, chiar si daca noi nu vom prinde nimic din tot ce s-ar putea intampla.
Uneori ma intreb daca sa ies in strada si sa-i urlu lumii ca sunt gay. Mi-e frica si uneori nu-i vad rostul, dar stiu ca as putea, ar trebui sa sa fac mai mult, dar ce?
Cine ne va aduna si sub care umbrela? Ne va aduna oare vreodata cineva?
Dar poate cel mai important: vrem sa fim adunati?
Ganduri aiurea, despre mine si acest "noi" care inseamna un blog citit de o mana de oameni si o petitie semnata de 113-ori. ( unde e 10% din 20 de milioane?!, unde sunt cei care participa la mars, care ne sustin, care sunt "out"? Unde suntem noi? )

Un articol primit

Poate cititi si voi

Articol

Multumesc, tragem si noi concluziile. Ceea ce ma mira este faptul ca nu am vazut comentariile obisnuite.
Seara frumoasa.

De ce?

De ce sa semnez petitia? Ce-mi pasa cand stiu ca nimic nu se va schimba, cand stiu ca pentru mine va fi nasol aici?
Poate nici nu e bine sa cerem ceva. Adica pentru ce, daca ne descurcam si asa, daca oricum nu mai credem in ceva mai bun?
Pentru ce?
Pentru cele care vor veni si care trebuie sa faca ceea ce noi nu am putut.
As vrea sa nu aud niciodata “nu puteti obtine informatii sau decide pentru ca nu sunteti apartinator legal”. Pentru asta. Pentru ca putem trai zeci de ani in tacere si sa ne vedem de ale nostre si sa inlaturam greutatile zilei, dar va veni momentul “If these walls could talk II”, cand careva dintre noi va pati ceva si noi nu-i vom putea sta alturi.
De ce sa semnam petitia? O noua petitie?
Pentru ca sunt oameni care incearca sa faca ceva si daca nu merge asa, incearca altfel. Pentru ca trebuie sa porneasca lucrurile ca macar cele care vor veni dupa noi sa aiba un punct de pornire.
Intelegeti ca e tot ce putem face? E tot ce avem.
M-am gandit mult la noi, la ceea ce as vrea si as putea face, dar mi-am dat seama ca sunt prea lasa sa fac si altceva, deocamdata.
Dar nu renunt. Poate va veni si momentul cand voi risca, cand altcineva va risca si eu vreau sa-i stau alaturi.
Cititi petitia, ganditi-va si semnati daca credeti ca ar trebui sa se intample ceva.
Cu respect.

P.S. Stiti ca mai exista o petitie impotriva casatoriilor gay si a fost semnata de peste 6000 de persoane? Nu semnati de doua ori din exces de zel ( ma refer la petitia noastra ) nu are nicun rost, dar tare as vrea ca sa ne strangem si noi macar vreo 500. Vedem.

Mail deschis

Alo, prietena mea din Peru...

M-ai gasit? Ne-ai gasit?
Sa stii ca eram o echipa. Era Ileana si Uka si cu Rita. Am incercat sa facem ceva si asta a iesit. A trecut un an si mai bine, nici nu imi vine sa cred, parca a fost ieri cand m-am revoltat eu ca nu gasesc nici macar in lumea virtuala un loc pentru noi.
Poate intrebi de unde acest "zazie". Zazie este un personaj dintr-o carte, o fetita tare simpatica care ajunge sa locuiasca la unchiul ei ( cred ) care, ca sa-si castige painea, joaca rolul unui transgen. "Zaizie in metrou" asa se numeste cartea si mie tare mi-a placut. Pe vremuri credeam ca e mai bine daca trec un pseudonim, pe urma mi-am dat seama ca nu asta vreau, ca este o prostie, dar toate au pornit deja cu acest nume.
O istorie, una micuta, dar si acest blog are o istorie. Un site cu traduceri pentru filme, un blog, un forum, o petitie care a mers cum a mers si o alta petitie care speram sa mearga mai bine ( facuta de Ileana, ambele facute de ea - daca vrei s-o citesti pe cea mai noua, o gasesti in sanga sus ), nu pentru ca ne arde de adoptii, ci mai ales pentru ca suntem si nu e bine sa tacem, caci cine stie ce mai urmeaza. Nu pentru ca mai visam la "sa traim ca toti ceilalti" ci pentru ca macar cele care vor veni in urma noastra sa aiba un punct de unde sa porneasca.
Ok, uite ca am vorbit mult. De fapt, as vrea sa te intreb ceva:
Cum se face ca tu accepti toate acestea? Cum se face ca tu vezi un om si nu-l reduci si-l cataloghezi dupa un singur aspect, chiar daca este unul important? Ai fost calugarita, cum se face ca pentru tine e ok, ca tu vezi ca dincolo de orientarea sexuala e vorba de un om?
Sper sa gasesti blogul. Eu te astept cu drag. Szia.

Nume

S-au vehiculat cateva nume printre comentariile care au aparut in ultima vreme pe blog si eu cand am pornit aveam ideea unui site de unde pot afla o groaza de lucruri despre cei/cele ca mine. Stiu ca avem in spate sute de oameni despre care ar trebui sa stim si despre care habar nu avem.
Mi s-a zis despre Marguerite Yourcenar si eu nu am citit nimic scris de ea si habar nu am despre ea. Habar nu aveam ca are atatea carti traduse in romana! Citesc acum ca a fost prima femeie care a intrat in Acadaemia Franceza si ca a primit numeroase premii. Maine merg sa caut Memoriile lui Hardin, Lovitura de gratie, Alexis – tratat despre lupta zadarnica ( aceste carti mi se par interesante ) sau orice scris de ea .
Am zis de Del Martin, o activista din Canada care a luptat pentru drepturile homosexualilor si impreuna cu partenera ei au fost primul cuplu care s-a putut casatori legal, dar dupa cateva luni, la varsta de 87 de ani mi se pare, a murit.
Sunt sute de oameni despre care habar nu avem si despre care ar trebui sa stim, cred eu. Poate voi stati mai bine la acest capitol, va rog sa-mi impartasiti si mie cunostintele voastre. Voi despre cine mai stiti?

P.S. Nu uitati de petitie! Ganditi-va, poate e singurul lucru pe care il puteti, pe care il putem face.

A aparut o alta petitie

Cititi si semnati daca sunteti de acord.

O seara faina.