Am citit un articol despre Africa, situatia de acolo si mai ales situatia din Africa de Sud, singura tara a continetului unde se permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Din 53 de state, in 38 exista o lege care pedepseste homosexualitatea sau relatiile homosexuale.
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?
Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?
Si trebuie sa va zis si acest lucru!
Benedict ne-a "binecuvantat" din nou.
Parlamentul portughez voteaza legalizarea casatoriilor gay si iese dansul sa afirme ca orice lege care permite astfel de casatorii este “un atatc” impotriva diferentelor naturale dintre barbat si femeie! Totusi, e un oarecare progres fata de 2008 cand, vorbind de marile problem ale umanitatii si pericolele la care este ea expusa, considera homosexualitatea o problema la fel de grava precum disparitia padurilor tropicale.
Acum eu nici nu mai stiu ce sa zic. Nu urmaresc discursurile dansului, dar numai la cate boacane stiu eu ca a facut, ma si mir ca…., dar sa nu fim rai. A fost fain si cu islamul si violenta, a fost fain si cu SIDA si prezervativele, in schimb botoseii rosii pe care i-a reintrodus in tinuta papala, sunt de mare ajutor pentru umanitate!
Eu nu stiu. Incerc sa respect puctul de vedere al altora, caci si al meu este diferit, dar mereu caut un strop de logica in ceea ce aud. Poate cineva sa-mi explice si mie?
Parlamentul portughez voteaza legalizarea casatoriilor gay si iese dansul sa afirme ca orice lege care permite astfel de casatorii este “un atatc” impotriva diferentelor naturale dintre barbat si femeie! Totusi, e un oarecare progres fata de 2008 cand, vorbind de marile problem ale umanitatii si pericolele la care este ea expusa, considera homosexualitatea o problema la fel de grava precum disparitia padurilor tropicale.
Acum eu nici nu mai stiu ce sa zic. Nu urmaresc discursurile dansului, dar numai la cate boacane stiu eu ca a facut, ma si mir ca…., dar sa nu fim rai. A fost fain si cu islamul si violenta, a fost fain si cu SIDA si prezervativele, in schimb botoseii rosii pe care i-a reintrodus in tinuta papala, sunt de mare ajutor pentru umanitate!
Eu nu stiu. Incerc sa respect puctul de vedere al altora, caci si al meu este diferit, dar mereu caut un strop de logica in ceea ce aud. Poate cineva sa-mi explice si mie?
Vroiam sa fie raspuns la comentariu, dar e prea lung
Hola, Dana
Aha, inteleg ce vrei sa zici, dar las' ca va veni si vremea noastra. Cand? Unde? Cum? Inca nu stiu sa raspund, dar trebuie sa cred in asta, trebuie. Numai sa nu dau in paranoia pana atunci ( am sa va povestesc odata si experienta "Piramida", magazinul de langa mine ) si sa fim sanatoase.
M-am intors la lucru. Nimic nou sub soare. Sefu' ma plimba pe drumuri ca sa-mi trimit prin mail niste rapoarte care erau pe calculatorului lui si pe care dansul nu mi le poate trimite, cica nu are timp ( e prea ocupat sa-si bea cafeaua! ) - si asta ca sa pot face o treaba care ar fi tot treaba lui.
Chestia de care m-am molipsit si care intra in categoria "alte infectii cutanate si subcutanate" - asta era trecut pe hartie si tare m-a lamurit - mi-a trecut.
Fain si la doctori! Prima data m-a luat cu "prea mult fier pe dumneavoastra" ( am un singur cercel in urechea dreapta si un inel, atat ), apoi mi-a spus ca am reactionat surprinzator de bine la tratament, atata doar ca m-am plimbat pe la trei farmacii si nimeni nu a inteles numele celui de-al doilea unguent cu care trebuia sa ma dau si mi-au dat cu totul altceva ( dupa cum s-a dovedit ulterior ). Dar sarguincioasa ma manjeam cu chestiile alea, o data cu una, o data cu combinatia lor. Meserias daca am nimerit atat de bine! Oamenii din sala de asteptare iar au fost de sarbatoare. Cu programare cu tot a trebuit sa astept o ora, pe la 7 seara, dar nu conteaza. Ideea e ca mai veneau si altii in urma mea si la un moment dat a venit o doamna care ii zicea domnisoarei care era inaintea mea si care urma sa intre, ca o roaga frumos s-o lase pe dansa inainte, fusese deja, dar s-a intors cu reteta ca cei de la farmacie nu i-au dat ceva ( poate iar scrisul a fost de vina ). Domnisoara se rasteste la dansa ca daca ea a asteptat, poate si dansa sa astepte. Ok, intra domnisoara si urmez eu. Ii intreb pe cei care veneau dupa mine daca au ceva impotriva daca doamna intra cu mine caci pana imi dau eu jos rucsacul, fularul, geaca, dansa a si intrebat ce vrea. Nu vrei sa stii ce priviri mi s-au aruncat. Doamna se decide sa astepte, ca doar a mai asteptat doua ore si inainte, pentru consultatie.
Stii care e culmea? Hai sa zicem ca domnisoara e tanara si nu a fost in situatia doamnei, dar erau acolo femei mai invarsta, bine imbracate, doamne care m-au omarat cu privierea.
Unde vom ajunge asa?
Na lasa, sanatoase sa fim si sa avem un strop de speranta.
Numai bine voua.
Bine ai venit pe blog.
Aha, inteleg ce vrei sa zici, dar las' ca va veni si vremea noastra. Cand? Unde? Cum? Inca nu stiu sa raspund, dar trebuie sa cred in asta, trebuie. Numai sa nu dau in paranoia pana atunci ( am sa va povestesc odata si experienta "Piramida", magazinul de langa mine ) si sa fim sanatoase.
M-am intors la lucru. Nimic nou sub soare. Sefu' ma plimba pe drumuri ca sa-mi trimit prin mail niste rapoarte care erau pe calculatorului lui si pe care dansul nu mi le poate trimite, cica nu are timp ( e prea ocupat sa-si bea cafeaua! ) - si asta ca sa pot face o treaba care ar fi tot treaba lui.
Chestia de care m-am molipsit si care intra in categoria "alte infectii cutanate si subcutanate" - asta era trecut pe hartie si tare m-a lamurit - mi-a trecut.
Fain si la doctori! Prima data m-a luat cu "prea mult fier pe dumneavoastra" ( am un singur cercel in urechea dreapta si un inel, atat ), apoi mi-a spus ca am reactionat surprinzator de bine la tratament, atata doar ca m-am plimbat pe la trei farmacii si nimeni nu a inteles numele celui de-al doilea unguent cu care trebuia sa ma dau si mi-au dat cu totul altceva ( dupa cum s-a dovedit ulterior ). Dar sarguincioasa ma manjeam cu chestiile alea, o data cu una, o data cu combinatia lor. Meserias daca am nimerit atat de bine! Oamenii din sala de asteptare iar au fost de sarbatoare. Cu programare cu tot a trebuit sa astept o ora, pe la 7 seara, dar nu conteaza. Ideea e ca mai veneau si altii in urma mea si la un moment dat a venit o doamna care ii zicea domnisoarei care era inaintea mea si care urma sa intre, ca o roaga frumos s-o lase pe dansa inainte, fusese deja, dar s-a intors cu reteta ca cei de la farmacie nu i-au dat ceva ( poate iar scrisul a fost de vina ). Domnisoara se rasteste la dansa ca daca ea a asteptat, poate si dansa sa astepte. Ok, intra domnisoara si urmez eu. Ii intreb pe cei care veneau dupa mine daca au ceva impotriva daca doamna intra cu mine caci pana imi dau eu jos rucsacul, fularul, geaca, dansa a si intrebat ce vrea. Nu vrei sa stii ce priviri mi s-au aruncat. Doamna se decide sa astepte, ca doar a mai asteptat doua ore si inainte, pentru consultatie.
Stii care e culmea? Hai sa zicem ca domnisoara e tanara si nu a fost in situatia doamnei, dar erau acolo femei mai invarsta, bine imbracate, doamne care m-au omarat cu privierea.
Unde vom ajunge asa?
Na lasa, sanatoase sa fim si sa avem un strop de speranta.
Numai bine voua.
Bine ai venit pe blog.
Raspuns intarziat, iertare!
Am vazut ca am doua comentarii, dar nu le-am citit pana acum. Sincer, mi-era teama sa nu pot spune altceva decat “mergi pe forum, acolo vei gasi multe fete”.
M-am inselat si-mi cer iertare de la cea care a lasat comentariu pe “Nimic haios”. Pe celalalt nu l-am inteles, il las inca o zi si pe urma il sterg, e ca nuca in perete.
Uite ca a inceput anul 2010. In Portugalia sunt premise casatoriile gay, eu sunt in concediu de boala ca m-am molipsit cu o chestie care ma manaca ingrozitor si care e foarte contagioasa ( nu-i stiu numele, dar iau antibiotice si ma dau cu o mazga galbicioasa. Maine merg la control, sper sa fie ok ). Doaman doctor m-a intrebat daca am dormit in pat strain (nu!), daca am vazut asa ceva la copiii (nu), daca am purtat haine straine sau daca cineva a purtat hainele mele ( nu! ), dar imi vin niste flashuri cand unul dintre copiii mei a vorbit cu precitipatii de tineau loc unui dus, cand am pupat mama unui copil uradu-i Craciun fericit si altele. Cum naiba ma voi intoarce la servici? Ma voi feri de copii? Imi va fi frica de ei?
Ok, in alta ordine de idei, ca raspuns intarziat la comentariu, multi ani inainte!
Nu sunt maestra in ascundere si disimulare, dar am invatat cate ceva, fara sa vreau, la fel ca si voi. As merge pe aceasta varianta, dar stii ce ma deranjeaza? Parca nu mai tin asa de mult la ai mei, cel putin asa simt. Si e rau, e nasol, stii? Intelegi? As vrea sa le spun, dar nu le spun pentru ca nu vreau sa-i ranesc, dar daca nu le pot spune nu mai sunt eu. Numai mustrari de constiinta.
Tare bine ar fi sa avem o viata normala, nu-i asa? Ma apuca un dor de aceasta “viata normala” ( si intelegi ca ma refer la viata obisnuita, cu facturi, slujba, bani impartiti pe muchie, mici problem de sanatate, tot ce trebuie sa duca un om ) si tot mai des ma apuca, poate vine cu varsta. Simt cum trece timpul si simt ca, cu fiecare clipa care trece am mai putin timp la dispozitie. Si daca nu avem decat ziua de maine? Si daca nu avem decat un an, cinci ani, zece ani?
Si eu care credeam ca e nasol de mine!
M-am inselat si-mi cer iertare de la cea care a lasat comentariu pe “Nimic haios”. Pe celalalt nu l-am inteles, il las inca o zi si pe urma il sterg, e ca nuca in perete.
Uite ca a inceput anul 2010. In Portugalia sunt premise casatoriile gay, eu sunt in concediu de boala ca m-am molipsit cu o chestie care ma manaca ingrozitor si care e foarte contagioasa ( nu-i stiu numele, dar iau antibiotice si ma dau cu o mazga galbicioasa. Maine merg la control, sper sa fie ok ). Doaman doctor m-a intrebat daca am dormit in pat strain (nu!), daca am vazut asa ceva la copiii (nu), daca am purtat haine straine sau daca cineva a purtat hainele mele ( nu! ), dar imi vin niste flashuri cand unul dintre copiii mei a vorbit cu precitipatii de tineau loc unui dus, cand am pupat mama unui copil uradu-i Craciun fericit si altele. Cum naiba ma voi intoarce la servici? Ma voi feri de copii? Imi va fi frica de ei?
Ok, in alta ordine de idei, ca raspuns intarziat la comentariu, multi ani inainte!
Nu sunt maestra in ascundere si disimulare, dar am invatat cate ceva, fara sa vreau, la fel ca si voi. As merge pe aceasta varianta, dar stii ce ma deranjeaza? Parca nu mai tin asa de mult la ai mei, cel putin asa simt. Si e rau, e nasol, stii? Intelegi? As vrea sa le spun, dar nu le spun pentru ca nu vreau sa-i ranesc, dar daca nu le pot spune nu mai sunt eu. Numai mustrari de constiinta.
Tare bine ar fi sa avem o viata normala, nu-i asa? Ma apuca un dor de aceasta “viata normala” ( si intelegi ca ma refer la viata obisnuita, cu facturi, slujba, bani impartiti pe muchie, mici problem de sanatate, tot ce trebuie sa duca un om ) si tot mai des ma apuca, poate vine cu varsta. Simt cum trece timpul si simt ca, cu fiecare clipa care trece am mai putin timp la dispozitie. Si daca nu avem decat ziua de maine? Si daca nu avem decat un an, cinci ani, zece ani?
Si eu care credeam ca e nasol de mine!
ca nu se cade sa ma opresc la 100 de postari
asa ca mai scriu doua cuvinte.
Ascult Tudor Gheorghe, de jumatate de ora aceeasi piesa, "Florile graului". Imi place mult, imi place melodia si imi plac versurile. Imi plac mai ales pentru ca am sentimentul ca spun mai mult decat inteleg eu, la fel ca viata. Incerc sa incarc si aici, asa, in varianta magarului...
( apropo de magar, stiti bancul cu magarul si porcul?
Un magar mergea pe drum si din spate il ajunge porcul:
- Ba magarule ce murdar esti! Esti tot jegos! Pe unde dracu te-a purtat stapanul? Si ce slab esti! Nu prea ti-a dat sa mananci! Si uite ce desaji mari ai, ce te incarca stapanul! Ce viata naspa!
La care magarul se intoarce spre porc:
- Auzi ba, mi se pare mie, sau tu nu esti porcul de anul trecut? )
Hai sa vedem daca pot incarca piesa.... De ce nu ma lasa sa pun ceva de pe youtube? Sau cum se face? Probabil eu nu ma pricep, dar nu conteaza. Am descarcat si am convertit si imi tot incarca, dar m-am saturat sa astept si nu am nervi ca sa mai caut alte variante.
Ok, oricum, nu stiu cati sunt curiosi de ce anume ascult eu acum, dar pentru ei dau o adresa directa in varianta invata pe vremuri de la Ender ( saru'mana, lucrurile vechi si clare functioneaza mai bine - vine cu varsta. Oare Ender ce mai face? Sper ca e ok.)
Florile graului
Iar voi, noi si lumea "noastra" sa ramana cu bine. Mi s-a spus ca nu am facut nimic. Habar nu am ce am facut si ce nu am facu, stiu doar ca nu sunt nici magar, dar nici porc, apropo de banc.
Ramaneti cu bine. Cu respect,
Rita.
Ascult Tudor Gheorghe, de jumatate de ora aceeasi piesa, "Florile graului". Imi place mult, imi place melodia si imi plac versurile. Imi plac mai ales pentru ca am sentimentul ca spun mai mult decat inteleg eu, la fel ca viata. Incerc sa incarc si aici, asa, in varianta magarului...
( apropo de magar, stiti bancul cu magarul si porcul?
Un magar mergea pe drum si din spate il ajunge porcul:
- Ba magarule ce murdar esti! Esti tot jegos! Pe unde dracu te-a purtat stapanul? Si ce slab esti! Nu prea ti-a dat sa mananci! Si uite ce desaji mari ai, ce te incarca stapanul! Ce viata naspa!
La care magarul se intoarce spre porc:
- Auzi ba, mi se pare mie, sau tu nu esti porcul de anul trecut? )
Hai sa vedem daca pot incarca piesa.... De ce nu ma lasa sa pun ceva de pe youtube? Sau cum se face? Probabil eu nu ma pricep, dar nu conteaza. Am descarcat si am convertit si imi tot incarca, dar m-am saturat sa astept si nu am nervi ca sa mai caut alte variante.
Ok, oricum, nu stiu cati sunt curiosi de ce anume ascult eu acum, dar pentru ei dau o adresa directa in varianta invata pe vremuri de la Ender ( saru'mana, lucrurile vechi si clare functioneaza mai bine - vine cu varsta. Oare Ender ce mai face? Sper ca e ok.)
Florile graului
Iar voi, noi si lumea "noastra" sa ramana cu bine. Mi s-a spus ca nu am facut nimic. Habar nu am ce am facut si ce nu am facu, stiu doar ca nu sunt nici magar, dar nici porc, apropo de banc.
Ramaneti cu bine. Cu respect,
Rita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)