Aloooo....

Salut tuturor

Ce mai faceti voi? Cum e viata?
    Multumesc pentru comentariile lasate, le citesc si imi cer scuze ca nu prea ma grabesc cu raspunsurile, de fapt, nu raspund deloc (ma simt ca un porc, dar imi va trece).
    Si nici de scris nu am mai scris de...ceva timp. Dar ce sa va povestesc??? Sa ma laud ca sambata merg la Parada Gay in conditiile in care chiar ieri am vazut la stiri cum se va desfasura aceasta in Romania? Nu imi vine. Voiam sa pun poze pe urma, dar mi s-a taiat si de asta. "Specific acestei editii a GayFest este ca urmarim sa-i facem mai vizibili nu doar pe romanii LGBT, ci si pe prietenii si sustinatorii acestora”- asta pentru cei care vor privi de la balcon marsul???  Nasol acolo, din ce in ce mai nasol.
    Cineva ne-a urat multa fericire si s-a semnat "un cuplu care putem traim linistite si in Romania". Multumim mult si ma bucur ca puteti trai linistite si in Romania, va doresc din toata inima multi multi ani fericiti impreuna. Daca stau sa ma gandesc, da, puteam si noi trai linistite in Romania (mai ales ca au aflat si au mei de noi si nu au facut atac cerebral), dar cred totusi ca pentru noi, viata linistita acolo inseamna o groaza de compromisuri care nu sunt "normale", care nu ar trebui facute, care....nu stiu, in conditii normale nici nu s-ar pune problema. Na, mai stiu eu!

 Asa, deci ma uit la stirile din Romania si .......... acum m-am distrat copios (de altfel, de cele mai multe ori imi vine sa ma bag in pamant). Cum stie toata lumea, toate posturile urla cazul sinuciderii. Pe mine nu ma intereseaza in mod special, dar sunt nevoita sa ascult pentru ca efectiv nu este altceva (naiba stie daca e rau sau e poate mai bine). Si am vazut cum l-au injurat, apoi cum l-au facut victima dupa care iar l-au facut netrebnic pe omul acela. Si ce m-a distrat? Am dat de un post ardelenesc....he, trebuie sa fie tare greu pentru ziaristii din Ardeal! unde, bineinteles, se discuta cazul Nastase. Si invitatii....pai ce sa zica invitatii? "Eu cred ca televiziunea face prea mult tam-tam", "eu cred ca orice om ar trebui lasat sa traiasca sau sa moara in pace" si numai asa. Moderatorul vine cu "dreptul la informatie" si "de multe ori televiziunea a surprins detalii foarte importante" la care unul dintre invitati da replica "bine, bine, dar nici dumneavoastra nu ar trebui sa intrati cu cizmele in sufletul omului si sa stati sa filmati si aerul pe care il respira".
    Mi-a placut, sincer. Imi imaginam un interviu luat asa aiurea, intr-un satuc din Ardeal, legat de orice problema. - Si ce parere aveti despre faptul ca.... Si sta omul nostru intervievat si se scarpina in crestetul capului si dupa o buna vreme da din umeri si pleaca naibii sa-si vada de ale lui. E, uite o atitudine sanatoasa!
   Na, pai ce sa va mai zic? Zile frumoase voua si ......

   A...citisem de curand ca Pentagonul a organizat prima "Luna mandriei Gay", in conditiile in care abia anul trecut au anulat legea care interzicea recunoasterea deschisa a orientarii sexuale (de catre soldati, bineinteles). Mandrie Gay!!!!
    Si am mai citit ca Asociatia Americana de Psihiatrie a catalogat drept "gresit si nefondat stiintific" studiul care a fost citat de mai multe grupari conservatoare si care afirma ca parintii gay, respectiv cuplurile gay, nu ofera o educatie la fel de buna copiilor lor ca si parintii, cuplurile heterosexuale. Nu stiu daca cineva le-a cerut sa faca acest lucru sau numai din constiinta morala si etica profesionala au facut-o, dar a fost frumos din partea lor, nu-i asa?

Si daca stau sa ma gandesc, mi-a facut placere sa va scriu....trec mai des pe aici.
Seara faina.

Doamne, greu am mai reusit....

sa intru aici din nou. Am uitat cum se face, am uitat parola si tot asa,..., dar nu am uitat de blog!
Cine mai e pe aici?
Ceva lume tot mai trebuie sa intre pentru ca am primit comentarii. Urat din partea mea ca nu le-am citit la timp si ca nu am raspuns. Vreau sa va multumesc acum ca mai intrati pe aici si.... de promis, nu promit.... incerc sa trec si eu mai des.
E, v-as scrie eu muuuuulte, dar nu prea este ce. Stiti cum e, zilele trec si cand se intampla ceva, din egoism, pastrez pentru mine fiecare moment.

Am venit acasa si e bine, adica e ciudat ca tocmai acum, cand in sfarsit suntem si noi impreuna si avem viata noastra, noi tocmai acum petrecem sarbatorile separat.
Ai mei stiu de noi si e ok, adica ceva de genul: "stim, stim, dar hai sa vorbim despre altceva", dar ce as putea cere mai mult?! Avand in vedere ca acum un an eram ferm convinsa ca ar face cate trei atacuti cerebrale la rand daca ar afla, eu cred ca stam foarte bine. Acum un an! Cate erau diferite acum un an!

Daca e sa trag o linie, ca tot e la moda in perioada aceasta a anului, eu zic, simt ca am mers spre bine.
Asta va urez si voua, un Craciun fericit si un An Nou in care sa mergeti spre bine, spre mai bine.

Salutari

Ce mai faceti voi? Nu am mai scris de ceva timp, nu-i asa?
Pai, sa vedem....
Am fost la parada gay din Madrid si mi s-a zis ca ar trebui sa scriu despre asta, dar eu nu stiu ce sa scriu. Adica sa va mai zic si eu ca se poate si altfle? Sa va mai zic ca exista locuri unde chiar te poti bucura si poti fi mandra, desi nu stiu daca e chiar mandrie, poate un sentiment de „uite ca sunt sute de mii ca mine si acum suntem impreuna si aceasta zi ne-a adus aici si e a noastra”? Bulevardul era plin de oameni, cat vedeai cu ochii era .... curcubeu.
Da, a fost extraordinar. Ma bucur ca am putut trai toate cele. Carurile treceau pe langa noi si oamenii ne faceau cu mana si .... si era veselie, era ceva pe care trebuie sa o traiesti.
Ma gandesc la concerte, la fel si acolo, se aduna sute de oameni si traiesc momente speciale, dar ei tot raman straini oarecum. Oarecum si noi am ramas straini de tot amalgamul de oameni, dar tot ne unea ceva. Ma uitam in jur si vedeam oameni ca mine, gay. Si ma uitam in jur si vedeam si cupluri hetero care isi purtau copilul in brate si copilul se uita la carele care treceau si le facea cu mana.
Oare e posibil? E posibil sa fie o lume unde copiii sa fie educati asa?
Si in multimea pestrita care trecea, la fiecare moment vedeai cate ceva care sa-ti capteze atentia. Femei invarsta cantand la instrumente, oameni cu handicap batand la tobe, un car plin cu copii, toti adunati sa te sarbatoreasca!
Travestiti cu nemiluita, machiati, aranjati si prietenosi. Altfel parca decat Naomi, desi poate acum inteleg mai bine ca „ea” nu are nicio vina. In alte impejurari si in alt moment..... Dar cand va sosi momentul acela?
M-a impesionat acel travestit batran care s-a imbracat frumos si mergea aproape cu lacrimi in ochi. Se vedea ca nu e ok, dar a venit. Oare cati ani a asteptat sa se poata imbraca astfel in fata unui public care nu-l mai scuipa?
M-a impresionat acea zi, marsul, oamenii, Chueca, batranul care a plans langa noi, barbatul care ne-a urat „pride fericit” si cate si mai cate.
Dar a fost doar o zi, o zi a noastra, departe din pacate de tot ce inseamna Romania.
Sa va mai zic?
As spune doar ca si aici a fost doar o zi, nimic mai mult.
Oare voi trai vreodata, chiar bartana sa fiu ca acel travestit vazut in Madrid, ca aceasta zi sa repete si in Romania?

Hola

Ca atat spaniola am reusit sa invat si eu, de ce sa nu ma mandresc?!
Ok, cum sunteti voi?
Eu nu am mai trecut pe aici de ceva timp si mare mi-a fost surpriza cand am vazut ca lumea mai lasa comentarii, multumesc mult.
Hai sa va povestesc ceva dragut.
Mai tineti minte ca le-am spus alor mei ca sunt gay, adica lui maica-mea, dar s-a discutat chestiunea in familie, o stiu de la mama caci in ziua in care plecam din tara parca, mi-a spus asa:
- Legat de cealalta chestiune, cred ca eu sunt de vina pentru treaba asta. Stii, cand eram gravida cu tine a trebuit sa merg mai des la control si tin minte ca odata eram atat de suparata pe taica-tau si pe taica-meu ca m-au lasat sa merg singura si sa fac autostopul desi aveam masina, incat i-am blestemat pe barbati si m-am rugat ca daca voi avea fata, ea sa nu treaca prin toate dezamagirile prin care am trecut eu.

!!!! Stiti, tare draga mi-a fost cand mi-a povestit asta. Am linistit-o si i-am spus ca asta nu are nicio legatura cu blestemele ei si nici cu nimic altceva.

- Am discutat asta si cu taica-tau ( a continuat ea ) ma gandeam ca poate o fi ceva genetic, dar el a zis ca in acest caz nu pot da vina pe el, ca el si-a facut treaba asa cum trebuie.

!!!! Vedeti voi cate le trec prin cap?

De discutat nu prea am avut ocazia sa discutam prea mult, dar totul pare ok. Mama ne-a zis ca suntem frumoase. Taica-meu iese din camera cand incep sa vorbesc despre Cris, dar asta e deocamdata.

Nu stiu daca distanta o face atat de prietenoasa pe maica-mea, cu siguranta e si asta, nu stiu daca eu am avut un noroc enorm sau doar frica de reactia celorlalti a fost exagerata, dar cred ca am avut o "iesire" relativ usoara.

Ok, cam atat pe ziua de azi ca e tarziu si mai trebuie sa fac tigari si sa pun de cafea pe maine.
Numai bine voua.

Hali, va spun despre mine

Plec in Spania.
Canada m-a refuzat, adica imi recomanda sa aplic individual contra sumei de...( Cris poate mege, dar "noi" nu suntem dorite ) si imi strecoara un sfat, sa consult lista ocupatiilor care se accepta.
Cris si-a gasit un job foarte ok in Spania. A tras din greu, a reusit si saptamana viitoare plec si eu.
Spunandu-le alor mei, maica-mea m-a intrebat daca intre mine si Cris mai e si altceva? "Esti lesbiana?"
Eu am tacut, dar inainte sa plec de la ei, ea mi-a spus ca mai asteapta un raspuns.
"Esti lesbiana? Daca ai curaj, imi spui."
Si i-am spus.
Mi-a zis ca a vazut semnele, intreband-o care au fost, mi-a zis de batic!
Am ramas la fel de surprinsa ca si voi.
Obisnuiesc sa port un batic la gat si cand mi-e tare cald, il leg la mana sau la pantaloni, e ceva instinctual parca.
Ea zice ca a vazut la TV si ca asta e un semn.
Nu a fost marea iesire pe care am dorit-o, dar nu ma pot plange, nimeni nu a facut atac cerebral sau infarct.
Mama l-a sunat pe preotul ei favorit si i-a zis sa vorbeasca cu mine, dar preotul a refuzat ( mare minune sa dai de un preot catolic cu o relatie deschisa si cu un copil, dar care sa-si stie de lungul nasului! ).
Gandindu-ma ca ar iesi nasol sa ma trezesc cu un sobor de clerici la usa si care mormaie incantatii si arunca cu apa sfintita peste urmele mele ( acum exagerez un pic, trebuie sa recunosc ca a primit vestea mult mai bine decat ma asteptam ), am zis ca ar fi mai bine sa plec cat pot de repede.
Pe 12 imi expira preavizul cu zilele de concediu de rigoare si pe 13 plec la sora-meaiar pe 14 plec cu autocarul spre Spania.
Am doua zile de mers, ceea ce este bine pentru mine. Am doua zile sa simt ca plec de aici. Am doua zile sa las in urma minciunile, ale mele si ale celor care mi-au spus ca va fi bine odata, numai rabdare sa ai.
Si iata, povestea coming out-ului meu.
Nu m-as fi gandit nicio clipa ca asa se vor petrece lucrurile. Habar nu am ce va mai veni, dar zarurile au fost aruncate si nu am decat sa merg mai departe.
Voi fi cu Cris, vom fi impreuna si e tot ce conteaza.
Dar noi ne mai auzim.
Numai bine.