Nu stiu cat e de "tematic", am inteles ca s-a taiat o buna parte din varianta initiala ( tocmai firul gay, de ce oare? ). Nu stiu daca e vorba despre noi sau despre niste pupaturi si scene mai intime = lesbian movie, acum descarc filmul. E vorba de "Sunshine Cleaning", exista deja subtitrare, o voi pune si pe site.
Nu am mai vazut un film adevarat de ceva timp, cred ca ultimul a fost "Milk".
Eu raman la lista mea:
Philadelphia - primul film vazut, cand abia incepeam sa inteleg.
The L Word - care m-a facut sa pornesc si de aici toate si totul.
If these walls could talk 2 - fain, zic eu.
Imagine me and you - dragut.
Tipping the velvet si Fingersmith - interesante si ca film in sine.
Si Milk - cred ca vine pe locul II.
Poate am uitat ceva, completati voi, va rog.
O seara faina.
PS. Nu uitati de cei care au nevoie de voi, Haiti. SMS la 887 sau 848, Crucea Rosie, respectiv Unicef, 2 euro si niste nopti mai linistite. Vedeti si voi.
Cu respect.
Apel pentru Haiti
Probabil ati auzit deja de acest proiect, dar poate nu strica sa fie pus si aici. Multi oameni sunt intr-o situatie mult mai nasoala si ii putem ajuta, de ce sa n-o facem.
Crucea Rosie
Vedeti si voi.
O zi buna.
Crucea Rosie
Vedeti si voi.
O zi buna.
Fratilor, mi-a fost dor sa rad si cu curul
Am inceput cu un mail de la un fost coleg de scoli superioare care imi da vesti despre altii. Aveam pe unul in an, Alin. Tare rau iti parea de el cand nu radeai si cu curul de tot ce putea scoate. Era prost, dar prost bine. Mai aveam pe unul cam la acelasi nivel, dar ala macar era frumos si ziceai ca se va descurca in viata, asa ca nu iti mai parea rau de el. De asta in schimb, de Alin, chiar te lua jalea uneori. Era o chestie care te consola totusi in adanca grija asupra viitorului lui, faptul ca tatal lui era mare sef pe undeva.
Mai, dar doua cuvinte nu stia sa lege, adica lega el cuvintele, dar nu zicea decat tampenii. Am avut ocazia sa stau in aceeasi zona in care statea si el si de cateva ori ne-am dus impreuna acasa. Era un om foarte prietenos si vorbaret. Iti zicea cate-n luna si-n stele si ca sa-si intareasca unele replici sau idei, iti mai dadea cate un branci amical de te trezeai in tufisurile de pe langa trotuar. Bine era cand mergeai langa el si nu stateai fata in fata, altfel riscai sa fi nevoita sa-ti stergi fata cu maneca pentru ca ti se terminau batistele.
Pai acest coleg al meu s-a descurcat, imi pot lua o grija. Lucreaza la o scoala de hipoacuzici ( macar atat, iertare pentru bruma de rautate, dar chiar e mai bine asa ) si se pregateste sa-si de-a doctoratul in ale psihologiei! Bine Aline, mai aveam un profesor care de cativa ani tot isi dadea doctoratul, ca i se cerea, dar lui nu-i prea ardea. Lucrezi, faci ce poti, obosesti si nu prea iti arde de altele, poate reusesti sa-l depasesti!
Si dupa ce am citit acest mail mi-am adus aminte ca am dat eu zilele trecute peste niste “cursuri” online si am urmarit un tutorial despre uneltele lingvistice oferite de un motor de cautare. Foarte fain explicat si elogiat pana peste cele imaginabile. Am zis ca voi incerca si uite ca a venit momentul. De atunci ma tot intreb de ce naiba se pune la dispozitia utilizatorilor asa ceva?
Vedeti si voi o traducere din engleza:
Imaginaţi-vă acolo 'nu Heaven
Este uşor dacă încercaţi
Nu ne dracu 'de mai jos
Mai presus de-ne doar cerul
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă pentru ziua de azi
Imaginaţi-vă acolo 'nu tari
Nu este greu să facă
Nimic nu a ucide sau de moară pentru
Şi nici o religie nu prea
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă de viaţă în pace
Alta traducere, ca mereu trebuie sa oferim si o a doua sansa:
Nu-mi amintesc nimic
Nu se poate spune dacă acest lucru este adevărat sau de vis
Deep jos în interiorul mă simt ţipa
Această tăcere teribilă opreşte acolo
Acum, că războiul este prin intermediul cu mine
Sunt trezesc, nu pot vedea
That acolo 'nu prea lăsat de la mine
Nimic nu este real, dar durerea acum.
Nu stiu daca eu as recunoaste versurile lui Lennon sau Metallica, asa ca e mai bine sa scriu ce am incercat sa traduc: Imagine – John Lennon si One – Metallica.
Mi-am amintit de uneltele acelea meseriase care iti elimina din text anumite cuvinte “jignitoare” si inlocuiesc automat cuvantul “gay” cu "homosexual".
Doamne, ce noroc cu atata stiinta!
Mai, dar doua cuvinte nu stia sa lege, adica lega el cuvintele, dar nu zicea decat tampenii. Am avut ocazia sa stau in aceeasi zona in care statea si el si de cateva ori ne-am dus impreuna acasa. Era un om foarte prietenos si vorbaret. Iti zicea cate-n luna si-n stele si ca sa-si intareasca unele replici sau idei, iti mai dadea cate un branci amical de te trezeai in tufisurile de pe langa trotuar. Bine era cand mergeai langa el si nu stateai fata in fata, altfel riscai sa fi nevoita sa-ti stergi fata cu maneca pentru ca ti se terminau batistele.
Pai acest coleg al meu s-a descurcat, imi pot lua o grija. Lucreaza la o scoala de hipoacuzici ( macar atat, iertare pentru bruma de rautate, dar chiar e mai bine asa ) si se pregateste sa-si de-a doctoratul in ale psihologiei! Bine Aline, mai aveam un profesor care de cativa ani tot isi dadea doctoratul, ca i se cerea, dar lui nu-i prea ardea. Lucrezi, faci ce poti, obosesti si nu prea iti arde de altele, poate reusesti sa-l depasesti!
Si dupa ce am citit acest mail mi-am adus aminte ca am dat eu zilele trecute peste niste “cursuri” online si am urmarit un tutorial despre uneltele lingvistice oferite de un motor de cautare. Foarte fain explicat si elogiat pana peste cele imaginabile. Am zis ca voi incerca si uite ca a venit momentul. De atunci ma tot intreb de ce naiba se pune la dispozitia utilizatorilor asa ceva?
Vedeti si voi o traducere din engleza:
Imaginaţi-vă acolo 'nu Heaven
Este uşor dacă încercaţi
Nu ne dracu 'de mai jos
Mai presus de-ne doar cerul
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă pentru ziua de azi
Imaginaţi-vă acolo 'nu tari
Nu este greu să facă
Nimic nu a ucide sau de moară pentru
Şi nici o religie nu prea
Imaginează-ţi toţi oamenii
Condiţii de viaţă de viaţă în pace
Alta traducere, ca mereu trebuie sa oferim si o a doua sansa:
Nu-mi amintesc nimic
Nu se poate spune dacă acest lucru este adevărat sau de vis
Deep jos în interiorul mă simt ţipa
Această tăcere teribilă opreşte acolo
Acum, că războiul este prin intermediul cu mine
Sunt trezesc, nu pot vedea
That acolo 'nu prea lăsat de la mine
Nimic nu este real, dar durerea acum.
Nu stiu daca eu as recunoaste versurile lui Lennon sau Metallica, asa ca e mai bine sa scriu ce am incercat sa traduc: Imagine – John Lennon si One – Metallica.
Mi-am amintit de uneltele acelea meseriase care iti elimina din text anumite cuvinte “jignitoare” si inlocuiesc automat cuvantul “gay” cu "homosexual".
Doamne, ce noroc cu atata stiinta!
Eu si amintirile mele.
Ce chestie sa reiei legatura cu cineva!
Ma refer la colegii de facultate. Sunt baba, copiii, asta e. Au trecut 8-9 ani de cand am terminat….adica nu am terminat facultatea caci nu mi-am mai dat licenta, dar am facut 5 ani alaturi de niste oameni de care m-am despartit fara sa schimb adrese, fara a cere numere de telefon, crezand ca niciodata nu-i voi mai vedea.
Acum cateva zile am dat de un mesaj pe un site, stiti voi mai bine, chestii unde iti gasesti prietenii , care mie imi sunt straine in fond, dar pe unde m-am inscris pentru ca cineva incarca niste poze aici, isi facea o chestie acolo. Am dat deci de un mesaj gen “sunt X, am fost colegi de fcultate, bine ca te-am gasit” etc. Si uite ca m-am bucurat si eu. Mi-am adus aminte de niste oameni. Si a mai venit cineva din fostii colegi si m-am bucurat din nou. Sunt baba, nu-i asa?
E ciudat. Scrii despre tine si 8 ani se pot rezuma in cateva propozitii. Si alti 8 ani, din viata altora, se rezuma la alte cateva propozitii. Ciudat sa-ti aduci aminte si sa vorbesti cu oameni pe care i-ai lasat stiind ca niciodata nu ii vei mai vedea, niciodata nu vei mai vorbi cu ei.
Ce pierdere de timp au fost si acei 5 ani! Am crezut ca vreau fiu ceva, am crezut ca pot sa fiu ceva, apoi mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce m-ar face o hartie si am zis ca nu vreau acea hartie, indiferent pe cati altii ranesc ( licenta! ). Am crezut ca mereu va fi ok ca am ales asa, cu mine si in mine va fi ok, dar uite ca mai nou sunt zile cand ma trezesc gandindu-ma ca nu sunt nimic si ca daca as fi avut hartia aceea as fi fost un nimic cu hartie.
Zetar, copii, zetar vreau sa ma fac. Daca tot trebuie sa fiu ceva, zetar as vrea sa fiu.
Ce seara aiurea, iertare.
A voastra sa fie mai buna.
Ma refer la colegii de facultate. Sunt baba, copiii, asta e. Au trecut 8-9 ani de cand am terminat….adica nu am terminat facultatea caci nu mi-am mai dat licenta, dar am facut 5 ani alaturi de niste oameni de care m-am despartit fara sa schimb adrese, fara a cere numere de telefon, crezand ca niciodata nu-i voi mai vedea.
Acum cateva zile am dat de un mesaj pe un site, stiti voi mai bine, chestii unde iti gasesti prietenii , care mie imi sunt straine in fond, dar pe unde m-am inscris pentru ca cineva incarca niste poze aici, isi facea o chestie acolo. Am dat deci de un mesaj gen “sunt X, am fost colegi de fcultate, bine ca te-am gasit” etc. Si uite ca m-am bucurat si eu. Mi-am adus aminte de niste oameni. Si a mai venit cineva din fostii colegi si m-am bucurat din nou. Sunt baba, nu-i asa?
E ciudat. Scrii despre tine si 8 ani se pot rezuma in cateva propozitii. Si alti 8 ani, din viata altora, se rezuma la alte cateva propozitii. Ciudat sa-ti aduci aminte si sa vorbesti cu oameni pe care i-ai lasat stiind ca niciodata nu ii vei mai vedea, niciodata nu vei mai vorbi cu ei.
Ce pierdere de timp au fost si acei 5 ani! Am crezut ca vreau fiu ceva, am crezut ca pot sa fiu ceva, apoi mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce m-ar face o hartie si am zis ca nu vreau acea hartie, indiferent pe cati altii ranesc ( licenta! ). Am crezut ca mereu va fi ok ca am ales asa, cu mine si in mine va fi ok, dar uite ca mai nou sunt zile cand ma trezesc gandindu-ma ca nu sunt nimic si ca daca as fi avut hartia aceea as fi fost un nimic cu hartie.
Zetar, copii, zetar vreau sa ma fac. Daca tot trebuie sa fiu ceva, zetar as vrea sa fiu.
Ce seara aiurea, iertare.
A voastra sa fie mai buna.
Intrebari
Am citit un articol despre Africa, situatia de acolo si mai ales situatia din Africa de Sud, singura tara a continetului unde se permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Din 53 de state, in 38 exista o lege care pedepseste homosexualitatea sau relatiile homosexuale.
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?
Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?
Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)