Uite ca nu am mai scris de ceva timp, ma gandeam ca nu prea am ce sa va scriu. Dar ar fi atat de multe de povestit!
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
sebo ferec si cu asta inchei muzicile unguresti
+
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Autostopist galactic
Pana nu uit, stiti ca exista Ziua Internatinala a Prosoapelor?! Asta pornind de la Ghidul autostopistului galactic care iti zice ca mereu trebuie sa ai la tine un prosop. Nu glumesc, chiar este o Zi Internationala a Prosoapelor, prin iunie candva.
Si vroiam sa va impartasesc cea mai noua dintre experientele mele cu autostopul. Ploua cand am iesit sa dau din maini, dar mama m-a binecuvantat cu o umbrela roz-bombon de toata frumusetea. Iesise si taica-meu in nadragii lui tirolezi si intr-un tricou de culoare kaki. Meserias aratam noi doi in ploaia aceea! Si dau eu din maini cat dau si nimic ( trebuie sa recunosc ca am prins oarecare curaj, daca la inceput faceam semn doar masinilor rablagite, azi bat din aripi la orice se misca cu o viteza mai mare decat o caruta, excludeti bicicletele…si tirurile, din principiu ).
Deci trec asa cateva minute bune si apare o masina cu numar de Timisoara, dar avand curajul sus-amintit, ma pun pe treaba. Opereste!!!! Il tuc pe taica-meu, ii var umbrela roz in mana ca se potriveau de minune la tinuta lui si alerg la masina.
“Buna ziua, pana la Satu Mare se poate?”
“Sigur, dar vom opri sa luam apa.”
“Nicio problema, va multumesc.”
Conducea o tanti destul de invarsta si avea alaturi un domn si mai invarsta, sau mai “lasat”. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca va fi o calatorie cat se poate de interesanta. Conducea doamna intr-un stil foarte aparte. Mergea incetuc, ca doar nu-i nicio graba, se uita mereu in oglinda retrovizoare si cand am iesit din localitate…apasa nene! Cand ne apropiam de viteza de 100km/ora, doamna isi lua piciorul de pe accleratie pana incetineam bine de tot, dupa care, apasa iar si tot asa. Fain. Si Doamne, problema s-a ivit cand in fata ne-a aparut o dacie care mergea mai incet decat noi. Doamna s-a uitat de vreo zece ori in oglinda si dai sa depaseasca. Domnul, pana atunci tacut ( taceam cu totii de altfel ) incepe sa …latre mai degraba decat sa vorbeasca:
“De ce depasesti? Nu depasii, nu ne grabim!”
“Depasesc ca asa vreau eu!” – raspunse doamna si a mai aruncat iute vreo doua priviri in oglinda.
Urla motorul si noi cu un Peugeot depasim o Dacie 1300!!!! Bravo tanti! Hai, traieste o clipa! Depaseste in viata ta o masina! Arata-i barbatului ca tu esti la volan! ( tot restul drumului nu am mai depasit nimic )
“Ai vazut, am depasit si nu s-a intamplat nimic!”
Si mie imi venea sa bat din palme pentru ca tanti se bucura atat de mult incat simteam ca trebuie sarbatorit momentul, dar am stat tacuta pe bancheta din spate.
Oprim sa luam apa. Am iesit si eu sa-i ajut ca prea mi se parea ca nenea nu prea e in stare sa mai faca mare lucru ( si saraca tanti ar fi fost tare nelinistita daca eu ramaneam in masina ). Am oprit la fantana din partea drapta a drumului, ca fantana din partea stanga curge mai bine si era mai putina lume acolo, dar nici nu vine apa de la 100 metri adancime! Ma gandeam ca avem de umplut vreo doua flacoane, dar am scos vreo 6-7 bidoane. Ok, in fata noastra mai vreo doua masini, cam tot cu atatea recipiente pentru “apa curata si proaspata si dupa doua saptamani “. Asteptam vreun sfert de ora si admiram peisajul ( campie si multe flacoane imprastiate! ).
Vine randul nostru. Tanti umple bidoanele, eu pun capacul pe primul bidon, dar tanti nu e multumita si mai invarte si ea. Ramane ca eu sa car la masina bidoanele, nenea imi da instrctiuni unde sa la pun si cum sa le asez. Terminam cu toate si dai sa ne vedem de drum. Lui nenea i se face sete. Tanti nu vrea sa mai astepte si zbeara la dansul sa ia flaconul in masina ( ca printre bidoane s-a strecurat si un flacon ). Nenea nici de-al dracului, dansul vrea sa bea chiar acolo. Tanti urca in masina si porneste, nenea apuca sa bea doua guri ca sa-si satisfaca hatarul si alearga dupa noi. Credeam ca nu mai apuca sa intre, dar a reusit. Iesim la dumul mare fara prea mari eforturi ( nu venea nicio masina ) si ne continuam drumul la fel, in localitati foarte incet, in afara localitatilor mai cu vlaga, dar numai pana atingem 100 km/h.
Intre timp cei doi straini se tot joaca cu lumina din masina. Becul acela blestemat tot arde si nu se stie de ce?! Ba apasa tanti pe un buton, ba apasa nenea, rezultatul e acelasi, dupa cateva secunde se aprinde din nou.
Nenea se plictiseste de bec si crezand ca ii este cald, lasa geamul. Se face un curent de cred ca imi zboara si creierii. Ma trag intr-o parte, ma trag in alta, e la fel. Dupa un timp, doama se decide sa vorbeasca:
“Auzi, de ce ai lasat geamul?”
“Asa am vrut eu, na!”
“Trage geamul ca doar avem aer conditionat.”
“Nu-l trag ca nu vreau.”
Si mergem noi mai departe si ajungem in oras. Pe mine ma ia groaza, ce ne facem cu atatea masini in jurul nostru? Slava Domnului, ne oprim destul de aproape de marginea orasului.
“Noi aici ne oprim.”
“Ok, e foarte bine si asa” ii dau lui tanti banii si cobor. Sunt la mama dracului de casa, dar mai aproape decat inainte. Ciudat cum pot ajunge doi oameni in asemenea hal, credeam ca numai ai mei sunt asa.
Si vroiam sa va impartasesc cea mai noua dintre experientele mele cu autostopul. Ploua cand am iesit sa dau din maini, dar mama m-a binecuvantat cu o umbrela roz-bombon de toata frumusetea. Iesise si taica-meu in nadragii lui tirolezi si intr-un tricou de culoare kaki. Meserias aratam noi doi in ploaia aceea! Si dau eu din maini cat dau si nimic ( trebuie sa recunosc ca am prins oarecare curaj, daca la inceput faceam semn doar masinilor rablagite, azi bat din aripi la orice se misca cu o viteza mai mare decat o caruta, excludeti bicicletele…si tirurile, din principiu ).
Deci trec asa cateva minute bune si apare o masina cu numar de Timisoara, dar avand curajul sus-amintit, ma pun pe treaba. Opereste!!!! Il tuc pe taica-meu, ii var umbrela roz in mana ca se potriveau de minune la tinuta lui si alerg la masina.
“Buna ziua, pana la Satu Mare se poate?”
“Sigur, dar vom opri sa luam apa.”
“Nicio problema, va multumesc.”
Conducea o tanti destul de invarsta si avea alaturi un domn si mai invarsta, sau mai “lasat”. Dupa cateva minute mi-am dat seama ca va fi o calatorie cat se poate de interesanta. Conducea doamna intr-un stil foarte aparte. Mergea incetuc, ca doar nu-i nicio graba, se uita mereu in oglinda retrovizoare si cand am iesit din localitate…apasa nene! Cand ne apropiam de viteza de 100km/ora, doamna isi lua piciorul de pe accleratie pana incetineam bine de tot, dupa care, apasa iar si tot asa. Fain. Si Doamne, problema s-a ivit cand in fata ne-a aparut o dacie care mergea mai incet decat noi. Doamna s-a uitat de vreo zece ori in oglinda si dai sa depaseasca. Domnul, pana atunci tacut ( taceam cu totii de altfel ) incepe sa …latre mai degraba decat sa vorbeasca:
“De ce depasesti? Nu depasii, nu ne grabim!”
“Depasesc ca asa vreau eu!” – raspunse doamna si a mai aruncat iute vreo doua priviri in oglinda.
Urla motorul si noi cu un Peugeot depasim o Dacie 1300!!!! Bravo tanti! Hai, traieste o clipa! Depaseste in viata ta o masina! Arata-i barbatului ca tu esti la volan! ( tot restul drumului nu am mai depasit nimic )
“Ai vazut, am depasit si nu s-a intamplat nimic!”
Si mie imi venea sa bat din palme pentru ca tanti se bucura atat de mult incat simteam ca trebuie sarbatorit momentul, dar am stat tacuta pe bancheta din spate.
Oprim sa luam apa. Am iesit si eu sa-i ajut ca prea mi se parea ca nenea nu prea e in stare sa mai faca mare lucru ( si saraca tanti ar fi fost tare nelinistita daca eu ramaneam in masina ). Am oprit la fantana din partea drapta a drumului, ca fantana din partea stanga curge mai bine si era mai putina lume acolo, dar nici nu vine apa de la 100 metri adancime! Ma gandeam ca avem de umplut vreo doua flacoane, dar am scos vreo 6-7 bidoane. Ok, in fata noastra mai vreo doua masini, cam tot cu atatea recipiente pentru “apa curata si proaspata si dupa doua saptamani “. Asteptam vreun sfert de ora si admiram peisajul ( campie si multe flacoane imprastiate! ).
Vine randul nostru. Tanti umple bidoanele, eu pun capacul pe primul bidon, dar tanti nu e multumita si mai invarte si ea. Ramane ca eu sa car la masina bidoanele, nenea imi da instrctiuni unde sa la pun si cum sa le asez. Terminam cu toate si dai sa ne vedem de drum. Lui nenea i se face sete. Tanti nu vrea sa mai astepte si zbeara la dansul sa ia flaconul in masina ( ca printre bidoane s-a strecurat si un flacon ). Nenea nici de-al dracului, dansul vrea sa bea chiar acolo. Tanti urca in masina si porneste, nenea apuca sa bea doua guri ca sa-si satisfaca hatarul si alearga dupa noi. Credeam ca nu mai apuca sa intre, dar a reusit. Iesim la dumul mare fara prea mari eforturi ( nu venea nicio masina ) si ne continuam drumul la fel, in localitati foarte incet, in afara localitatilor mai cu vlaga, dar numai pana atingem 100 km/h.
Intre timp cei doi straini se tot joaca cu lumina din masina. Becul acela blestemat tot arde si nu se stie de ce?! Ba apasa tanti pe un buton, ba apasa nenea, rezultatul e acelasi, dupa cateva secunde se aprinde din nou.
Nenea se plictiseste de bec si crezand ca ii este cald, lasa geamul. Se face un curent de cred ca imi zboara si creierii. Ma trag intr-o parte, ma trag in alta, e la fel. Dupa un timp, doama se decide sa vorbeasca:
“Auzi, de ce ai lasat geamul?”
“Asa am vrut eu, na!”
“Trage geamul ca doar avem aer conditionat.”
“Nu-l trag ca nu vreau.”
Si mergem noi mai departe si ajungem in oras. Pe mine ma ia groaza, ce ne facem cu atatea masini in jurul nostru? Slava Domnului, ne oprim destul de aproape de marginea orasului.
“Noi aici ne oprim.”
“Ok, e foarte bine si asa” ii dau lui tanti banii si cobor. Sunt la mama dracului de casa, dar mai aproape decat inainte. Ciudat cum pot ajunge doi oameni in asemenea hal, credeam ca numai ai mei sunt asa.
Si tot muzica
Salif Keita, ati auzit de el?
Vine din Africa si traieste in Franta. S-a intamplat sa fie albinos, adica sa sufere de albinism ( "anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului" - cf. Dex )
A fost respins de tribul sau, chiar daca tatal lui a fost conducatorul tribului, se credea ca aduce nenorocire, e "semn rau". Si nu se stie cum ( cu un tata care trebuie sa-si renege fiul, dar fiind conducator, ii asigura anumite portite ) a ajuns in Franta si a cantat in genul alor sai.
Va las o piesa cantata impreuna cu Cesaria Evora, pe dansa o stiti cu siguranta, o alta legenda. Stiti ce m-a impresionat la ea? De tanara canta in diferite baruri, e din Capo Verde, Africa. A incetat sa cante in momentul cand la unul dintre baruri i-au cerut sa plateasca consumatia. Diva desculta! Sa speram ca e bine. Ati/am avut sansa s-o vedem de cateva ori. Eu nu am vazut-o, dar as vrea sa vad de unde a pornit, unde a trait, unde si ce anume au facut-o sa cante toate cele.
Si ei doi canta impreuna in aceasta piesa. Cum s-au intalnit? O fi si asta o poveste, dar eu nu o stiu, poate o stiu numai ei.
Si de acelasi Salif Keita va recomand "Ecodo D'amoru", "Madam" si multe altele si de la aceeasi Cesaria Evora....dar sper ca nu mai trebuie sa va recomand nimic.
Clipul se poate vedea aici
Vine din Africa si traieste in Franta. S-a intamplat sa fie albinos, adica sa sufere de albinism ( "anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului" - cf. Dex )
A fost respins de tribul sau, chiar daca tatal lui a fost conducatorul tribului, se credea ca aduce nenorocire, e "semn rau". Si nu se stie cum ( cu un tata care trebuie sa-si renege fiul, dar fiind conducator, ii asigura anumite portite ) a ajuns in Franta si a cantat in genul alor sai.
Va las o piesa cantata impreuna cu Cesaria Evora, pe dansa o stiti cu siguranta, o alta legenda. Stiti ce m-a impresionat la ea? De tanara canta in diferite baruri, e din Capo Verde, Africa. A incetat sa cante in momentul cand la unul dintre baruri i-au cerut sa plateasca consumatia. Diva desculta! Sa speram ca e bine. Ati/am avut sansa s-o vedem de cateva ori. Eu nu am vazut-o, dar as vrea sa vad de unde a pornit, unde a trait, unde si ce anume au facut-o sa cante toate cele.
Si ei doi canta impreuna in aceasta piesa. Cum s-au intalnit? O fi si asta o poveste, dar eu nu o stiu, poate o stiu numai ei.
Si de acelasi Salif Keita va recomand "Ecodo D'amoru", "Madam" si multe altele si de la aceeasi Cesaria Evora....dar sper ca nu mai trebuie sa va recomand nimic.
Clipul se poate vedea aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)