Uite ce de lume trece pe aici!!!
Si ultima chestia care mi-a venit ca si comentariu m-a distrat. Nu stiu daca a fost o intamplare sau doar " o intamplare ", dar eu am ras bine.
Cum sunteti voi? Ce mai faceti? Care e viata voastra?
Nu stiu daca voi mai reusi, dar va trimit o melodie pe care tocmai am ascultat-o ( de vreo zece ori ) si cand am citit si despre lenjeria intima, m-a luat un chef de ... chef. In fond, muzica sa fie si ... lenjerie intima, daca se poate.
Aici e muzica, e Bregovic, in rest, aveti si voi adresa!
Ma bucur ca mai sunteti aici. Las' ca ( imi ) revin eu si voi fi mai activa...de maine.
si uite ca mai sunt
Ce v-as putea spune?
Ca mi s-a acrit de a fi gay aici? Ca mi s-a acrit de a fi om aici? Ce altceva fata de ce nu simtit si voi?
Am vazut la stiri sfintirea basilicii din Spania si un nou discurs al Papei pro "familia traditionala" in timp ce nu se stie cum e cu tainuirea cazurilor de pedofilie. Ma gandesc si la cate lucruri pozitive s-au mai intamplat intre timp. Toate la mii de km distanta. Si din Viena nu vine niciun semn. Ce-mi pasa ce se intampla in lume daca lumea nu ne vrea, pe mine si pe Cris.
Precum o dependenta zic, "de maine...". De maine voi crede iar. De maine ma apuc de lucru. De maine nu imi va pasa de tot ce se intampla si voi relua partea mea din toate cele care tin de noi.
Si zilele trec si eu nu mai stiu. Parca nu mai cred. La ce bun si traducerile? Uite ca de saptamani lucrez la una si numai n-o termin. Uneori mi se cere cate ceva. Inseamna ca mai sunt oameni care dau de mine. Macar pentru ei ar trebui sa fac cate ceva. Dar lucrurile in lume nu merg prea bine si din Viena nu vine niciun semn.
Am obosit oare?
Voi cum sunteti?
Mai treceti pe aici?
Mai e cineva pe aici?
Ca mi s-a acrit de a fi gay aici? Ca mi s-a acrit de a fi om aici? Ce altceva fata de ce nu simtit si voi?
Am vazut la stiri sfintirea basilicii din Spania si un nou discurs al Papei pro "familia traditionala" in timp ce nu se stie cum e cu tainuirea cazurilor de pedofilie. Ma gandesc si la cate lucruri pozitive s-au mai intamplat intre timp. Toate la mii de km distanta. Si din Viena nu vine niciun semn. Ce-mi pasa ce se intampla in lume daca lumea nu ne vrea, pe mine si pe Cris.
Precum o dependenta zic, "de maine...". De maine voi crede iar. De maine ma apuc de lucru. De maine nu imi va pasa de tot ce se intampla si voi relua partea mea din toate cele care tin de noi.
Si zilele trec si eu nu mai stiu. Parca nu mai cred. La ce bun si traducerile? Uite ca de saptamani lucrez la una si numai n-o termin. Uneori mi se cere cate ceva. Inseamna ca mai sunt oameni care dau de mine. Macar pentru ei ar trebui sa fac cate ceva. Dar lucrurile in lume nu merg prea bine si din Viena nu vine niciun semn.
Am obosit oare?
Voi cum sunteti?
Mai treceti pe aici?
Mai e cineva pe aici?
Raspuns la ultimul comentariu
Din pacate ai dreptate, asa credem si noi. Vedem, speram sa reusim.
Ma gandeam sa las doar un raspuns la comentariul lasat de tine si sa zic in doua vorbe ce s-a mai intamplat, dar merita o postare noua.
V-am mai zis ca ni se cer niste declaratii ale unor prieteni, membrii de familie... care sa "demonstreze" ca avem o relatie reala si stabila de cel putin un an.
Ok, sora-mea la Arad nu a intampinat nicio dificultate, primul notar la care a intrat a legalizat declaratia.
La Satu Mare doua prietene au dat aceeasi declaratie si nu a fost nicio problema, din contra, d-na notar a fost foarte binevoitoare, s-a interesat in plus ( ok, acum am aflat ca in prealabil consultase un avocat, dar macar nu ne-a refuzat din start si nu i-a fost greu sa dea un telefon )si a facut cum a stiut ea mai bine.
In Bucuresti, o cunostinta a fost la doi notari si niciunul nu i-a legalizat declaratia. Primul i-a zis ca nu legalizeaza asa ceva deoarece "in aceasta tara aceste relatii nu sunt permise", al doilea a plusat cat incape si i-a zis ca in loc sa de-a o astfel de declaratie ar face mai bine sa ne denunte pentru comportamentul nostru. Cand cunostinta noastra a zis ca in tara s-au mai dat astfel de declaratii, d-na notar a tinut sa precizeze ca dansa nu se compara cu notarii din provincie care habar nu au pentru ca nu au facut facultatea in Bucuresti.
Cris a facut sesizare la Camera sau Colegiul Notarilor sau cum se numeste minunea care poate ii mai tine in frau pe d-nele foarte instruite si profesioniste, deocamdata i s-a zis sa faca o plangere in scris ceea ce a si facut, vedem ce se mai intampla.
Si zic ca e trist. Trist pentru omul care a incercat sa ne faca un bine. Trist pentru noi, in general. Trist pentru ca nu exista o organizatie, asociatie, orice la care sa poti apela in astfel de cazuri si care sa-ti reprezinte drepturile.
Si daca a mai fost nevoie de ceva care sa ne spuna ca aici nu vom avea niciodata o viata cat de cat normala...cred ca ni s-a aratat.
Voi .... voi mai stiti de asfel de cazuri?
Ma gandeam sa las doar un raspuns la comentariul lasat de tine si sa zic in doua vorbe ce s-a mai intamplat, dar merita o postare noua.
V-am mai zis ca ni se cer niste declaratii ale unor prieteni, membrii de familie... care sa "demonstreze" ca avem o relatie reala si stabila de cel putin un an.
Ok, sora-mea la Arad nu a intampinat nicio dificultate, primul notar la care a intrat a legalizat declaratia.
La Satu Mare doua prietene au dat aceeasi declaratie si nu a fost nicio problema, din contra, d-na notar a fost foarte binevoitoare, s-a interesat in plus ( ok, acum am aflat ca in prealabil consultase un avocat, dar macar nu ne-a refuzat din start si nu i-a fost greu sa dea un telefon )si a facut cum a stiut ea mai bine.
In Bucuresti, o cunostinta a fost la doi notari si niciunul nu i-a legalizat declaratia. Primul i-a zis ca nu legalizeaza asa ceva deoarece "in aceasta tara aceste relatii nu sunt permise", al doilea a plusat cat incape si i-a zis ca in loc sa de-a o astfel de declaratie ar face mai bine sa ne denunte pentru comportamentul nostru. Cand cunostinta noastra a zis ca in tara s-au mai dat astfel de declaratii, d-na notar a tinut sa precizeze ca dansa nu se compara cu notarii din provincie care habar nu au pentru ca nu au facut facultatea in Bucuresti.
Cris a facut sesizare la Camera sau Colegiul Notarilor sau cum se numeste minunea care poate ii mai tine in frau pe d-nele foarte instruite si profesioniste, deocamdata i s-a zis sa faca o plangere in scris ceea ce a si facut, vedem ce se mai intampla.
Si zic ca e trist. Trist pentru omul care a incercat sa ne faca un bine. Trist pentru noi, in general. Trist pentru ca nu exista o organizatie, asociatie, orice la care sa poti apela in astfel de cazuri si care sa-ti reprezinte drepturile.
Si daca a mai fost nevoie de ceva care sa ne spuna ca aici nu vom avea niciodata o viata cat de cat normala...cred ca ni s-a aratat.
Voi .... voi mai stiti de asfel de cazuri?
Hali prieteni,
Uite ca nu am mai scris de ceva timp, ma gandeam ca nu prea am ce sa va scriu. Dar ar fi atat de multe de povestit!
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
sebo ferec si cu asta inchei muzicile unguresti
+
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)