Muncesc si eu!

Ok, copii. Sa zicem ca va indrug verzi si uscate tip de 15 minute, ceva gen: “spre sfarsitul lunii octombrie soarele rasare mai tarziu si apune mai devreme, mai incalzeste un pic si majoritatea oamenilor de bucura si profita de de aceasta “incalzire” care poate nici nu ne mai incalzeste. E bine sa vezi soarele in octombrie pentru ca te gandesti ca te asteapta o iarna luuuunga si va fi frig si daca vei vrea sa te incalzesti, va trebui sa-ti pui “dosul” pe calorifer, dar caloriferul nu mai seamana deloc cu soarele, nici macar cu soarele din octombrie, care poate nu mai incalzeste, dar parca totusi. Ne gandim sa facem niste calorifere care sa semene cu soarele, oamenii ar retrai senzatia aceea de…. sorele rasare mai tarziu si apune mai devreme…..etc”. Si ma opresc aici pentru ca oricum nu are niciun sens sa mai continui, desi as putea sa va ofer 15 minute de plictiseala curata.
Am fost la o sedinta, foooaarte importanta si asta m-a inspirat!
Si dupa ce insir timp de 15 minute ceva ce se poate spune in doua-trei cuvinte (oricum neimportante), dupa aceea urmeaza cireasa de pe tort.
Fiindca am facut zece cursuri de nici-nu-mai-stiu-la-ce-sa-ma-inscriu-ca-sa-par-mai-important(a), si tot auzind de feed-back-ul asta, cum ca ar fi fooaarte important si parca, la un moment dat, lumea s-a si invartit numai in jurul lui, dupa care a luat-o in jurul “intelegerii mesajului transmis” si dupa care iar a cotit-o spre “structurarea mesajului” ( dar pe asta nu am mai prins-o prea bine, dovada ca va plictisesc de moarte ), pun marea intrebare:

Spune-mi, Andrada, ce ai inteles din ce am spus eu mai devreme?

Si Andrada se fastaceste si face niste ochi mari caci nu pricepe ca eu am facut atata pregatire, atat efort intelectual, atatea cursuri pentru a pune aceasta intrebare mareata si fooarte inteleapta si ea, in nestiinta ei, se uita la mine cu ochii aceia mari care parca imi spun ceva de genul: “Doamne, esti nebuna rau, sau am ajuns din nou la gradinita?”, dar eu stiu, eu stiu ca ea nu intelege cat sunt eu de pregatita in ale comunicarii.

Cam asa a fost sedinta de azi, fooooarte importanta, pentru care a trebuit sa strabat tot orasul pentru ca prezenta era obligatorie! ( Acum, dupa ce am participat, inteleg de ce ne-au “obligat”.)
Si intrebarea mea: daca noi te consideram tampita si tu ne vezi tampite, pana cand vom mai putea lucra impreuna?