Pe Voxpublica a aprut un proiect de lege privind recunoasterea parteneriatului civil.
Draftul se afla in dezbatere publica pana duminica, 16 iunie, cititi AICI si comentati, eventual solicitati si parlamentarilor din colegiul vostru electoral sa sprijine aceasta lege.
Numai bine.
Toate bune pe la voi?
...Asa sper.
Ok, uite ca am reusit sa intru relativ usor aici. Ttrebuie neaparat sa fac curat pe blogul acesta!!!!
Na, ce vroiam eu sa va spun?
Cabanova a sters site-ul cu subtitrarile, .... vina e numai si numai a mea, stiam ca daca nu fac nimic timp indeeeeeeelungat, asta se va intampla. Imi pare rau acum, dar nu mai pot face nimic.
Din acest motiv, am refacut un pic site-ul de pe weebly si am incarcat acolo toate subtitrarile pe care le-am avut si altele pe care le-am mai gasit.
Adresa este: lwordromanianews.weebly.com.
Eu tare sper sa va placa si sa fie de folos si as avea si o rugaminte, daca stiti de filme care nu sunt pe site, spuneti-mi si mie de ele, va rog.
Numai bine tuturor,
Rita
Ok, uite ca am reusit sa intru relativ usor aici. Ttrebuie neaparat sa fac curat pe blogul acesta!!!!
Na, ce vroiam eu sa va spun?
Cabanova a sters site-ul cu subtitrarile, .... vina e numai si numai a mea, stiam ca daca nu fac nimic timp indeeeeeeelungat, asta se va intampla. Imi pare rau acum, dar nu mai pot face nimic.
Din acest motiv, am refacut un pic site-ul de pe weebly si am incarcat acolo toate subtitrarile pe care le-am avut si altele pe care le-am mai gasit.
Adresa este: lwordromanianews.weebly.com.
Eu tare sper sa va placa si sa fie de folos si as avea si o rugaminte, daca stiti de filme care nu sunt pe site, spuneti-mi si mie de ele, va rog.
Numai bine tuturor,
Rita
Site nou!!!!
Asa, cred ca ar fi bine sa pun si aici.
Pentru cine nu a auzit inca, exista un nou site care se numeste "Lesbian film" , adresa: http://lesbian-film.blogspot.ro sau apasati aici.
Bafta multa fetelor din spatele lui.
Pentru cine nu a auzit inca, exista un nou site care se numeste "Lesbian film" , adresa: http://lesbian-film.blogspot.ro sau apasati aici.
Bafta multa fetelor din spatele lui.
Aloooo....
Salut tuturor
Ce mai faceti voi? Cum e viata?
Multumesc pentru comentariile lasate, le citesc si imi cer scuze ca nu prea ma grabesc cu raspunsurile, de fapt, nu raspund deloc (ma simt ca un porc, dar imi va trece).
Si nici de scris nu am mai scris de...ceva timp. Dar ce sa va povestesc??? Sa ma laud ca sambata merg la Parada Gay in conditiile in care chiar ieri am vazut la stiri cum se va desfasura aceasta in Romania? Nu imi vine. Voiam sa pun poze pe urma, dar mi s-a taiat si de asta. "Specific acestei editii a GayFest este ca urmarim sa-i facem mai vizibili nu doar pe romanii LGBT, ci si pe prietenii si sustinatorii acestora”- asta pentru cei care vor privi de la balcon marsul??? Nasol acolo, din ce in ce mai nasol.
Cineva ne-a urat multa fericire si s-a semnat "un cuplu care putem traim linistite si in Romania". Multumim mult si ma bucur ca puteti trai linistite si in Romania, va doresc din toata inima multi multi ani fericiti impreuna. Daca stau sa ma gandesc, da, puteam si noi trai linistite in Romania (mai ales ca au aflat si au mei de noi si nu au facut atac cerebral), dar cred totusi ca pentru noi, viata linistita acolo inseamna o groaza de compromisuri care nu sunt "normale", care nu ar trebui facute, care....nu stiu, in conditii normale nici nu s-ar pune problema. Na, mai stiu eu!
Asa, deci ma uit la stirile din Romania si .......... acum m-am distrat copios (de altfel, de cele mai multe ori imi vine sa ma bag in pamant). Cum stie toata lumea, toate posturile urla cazul sinuciderii. Pe mine nu ma intereseaza in mod special, dar sunt nevoita sa ascult pentru ca efectiv nu este altceva (naiba stie daca e rau sau e poate mai bine). Si am vazut cum l-au injurat, apoi cum l-au facut victima dupa care iar l-au facut netrebnic pe omul acela. Si ce m-a distrat? Am dat de un post ardelenesc....he, trebuie sa fie tare greu pentru ziaristii din Ardeal! unde, bineinteles, se discuta cazul Nastase. Si invitatii....pai ce sa zica invitatii? "Eu cred ca televiziunea face prea mult tam-tam", "eu cred ca orice om ar trebui lasat sa traiasca sau sa moara in pace" si numai asa. Moderatorul vine cu "dreptul la informatie" si "de multe ori televiziunea a surprins detalii foarte importante" la care unul dintre invitati da replica "bine, bine, dar nici dumneavoastra nu ar trebui sa intrati cu cizmele in sufletul omului si sa stati sa filmati si aerul pe care il respira".
Mi-a placut, sincer. Imi imaginam un interviu luat asa aiurea, intr-un satuc din Ardeal, legat de orice problema. - Si ce parere aveti despre faptul ca.... Si sta omul nostru intervievat si se scarpina in crestetul capului si dupa o buna vreme da din umeri si pleaca naibii sa-si vada de ale lui. E, uite o atitudine sanatoasa!
Na, pai ce sa va mai zic? Zile frumoase voua si ......
A...citisem de curand ca Pentagonul a organizat prima "Luna mandriei Gay", in conditiile in care abia anul trecut au anulat legea care interzicea recunoasterea deschisa a orientarii sexuale (de catre soldati, bineinteles). Mandrie Gay!!!!
Si am mai citit ca Asociatia Americana de Psihiatrie a catalogat drept "gresit si nefondat stiintific" studiul care a fost citat de mai multe grupari conservatoare si care afirma ca parintii gay, respectiv cuplurile gay, nu ofera o educatie la fel de buna copiilor lor ca si parintii, cuplurile heterosexuale. Nu stiu daca cineva le-a cerut sa faca acest lucru sau numai din constiinta morala si etica profesionala au facut-o, dar a fost frumos din partea lor, nu-i asa?
Si daca stau sa ma gandesc, mi-a facut placere sa va scriu....trec mai des pe aici.
Seara faina.
Ce mai faceti voi? Cum e viata?
Multumesc pentru comentariile lasate, le citesc si imi cer scuze ca nu prea ma grabesc cu raspunsurile, de fapt, nu raspund deloc (ma simt ca un porc, dar imi va trece).
Si nici de scris nu am mai scris de...ceva timp. Dar ce sa va povestesc??? Sa ma laud ca sambata merg la Parada Gay in conditiile in care chiar ieri am vazut la stiri cum se va desfasura aceasta in Romania? Nu imi vine. Voiam sa pun poze pe urma, dar mi s-a taiat si de asta. "Specific acestei editii a GayFest este ca urmarim sa-i facem mai vizibili nu doar pe romanii LGBT, ci si pe prietenii si sustinatorii acestora”- asta pentru cei care vor privi de la balcon marsul??? Nasol acolo, din ce in ce mai nasol.
Cineva ne-a urat multa fericire si s-a semnat "un cuplu care putem traim linistite si in Romania". Multumim mult si ma bucur ca puteti trai linistite si in Romania, va doresc din toata inima multi multi ani fericiti impreuna. Daca stau sa ma gandesc, da, puteam si noi trai linistite in Romania (mai ales ca au aflat si au mei de noi si nu au facut atac cerebral), dar cred totusi ca pentru noi, viata linistita acolo inseamna o groaza de compromisuri care nu sunt "normale", care nu ar trebui facute, care....nu stiu, in conditii normale nici nu s-ar pune problema. Na, mai stiu eu!
Asa, deci ma uit la stirile din Romania si .......... acum m-am distrat copios (de altfel, de cele mai multe ori imi vine sa ma bag in pamant). Cum stie toata lumea, toate posturile urla cazul sinuciderii. Pe mine nu ma intereseaza in mod special, dar sunt nevoita sa ascult pentru ca efectiv nu este altceva (naiba stie daca e rau sau e poate mai bine). Si am vazut cum l-au injurat, apoi cum l-au facut victima dupa care iar l-au facut netrebnic pe omul acela. Si ce m-a distrat? Am dat de un post ardelenesc....he, trebuie sa fie tare greu pentru ziaristii din Ardeal! unde, bineinteles, se discuta cazul Nastase. Si invitatii....pai ce sa zica invitatii? "Eu cred ca televiziunea face prea mult tam-tam", "eu cred ca orice om ar trebui lasat sa traiasca sau sa moara in pace" si numai asa. Moderatorul vine cu "dreptul la informatie" si "de multe ori televiziunea a surprins detalii foarte importante" la care unul dintre invitati da replica "bine, bine, dar nici dumneavoastra nu ar trebui sa intrati cu cizmele in sufletul omului si sa stati sa filmati si aerul pe care il respira".
Mi-a placut, sincer. Imi imaginam un interviu luat asa aiurea, intr-un satuc din Ardeal, legat de orice problema. - Si ce parere aveti despre faptul ca.... Si sta omul nostru intervievat si se scarpina in crestetul capului si dupa o buna vreme da din umeri si pleaca naibii sa-si vada de ale lui. E, uite o atitudine sanatoasa!
Na, pai ce sa va mai zic? Zile frumoase voua si ......
A...citisem de curand ca Pentagonul a organizat prima "Luna mandriei Gay", in conditiile in care abia anul trecut au anulat legea care interzicea recunoasterea deschisa a orientarii sexuale (de catre soldati, bineinteles). Mandrie Gay!!!!
Si am mai citit ca Asociatia Americana de Psihiatrie a catalogat drept "gresit si nefondat stiintific" studiul care a fost citat de mai multe grupari conservatoare si care afirma ca parintii gay, respectiv cuplurile gay, nu ofera o educatie la fel de buna copiilor lor ca si parintii, cuplurile heterosexuale. Nu stiu daca cineva le-a cerut sa faca acest lucru sau numai din constiinta morala si etica profesionala au facut-o, dar a fost frumos din partea lor, nu-i asa?
Si daca stau sa ma gandesc, mi-a facut placere sa va scriu....trec mai des pe aici.
Seara faina.
Doamne, greu am mai reusit....
sa intru aici din nou. Am uitat cum se face, am uitat parola si tot asa,..., dar nu am uitat de blog!
Cine mai e pe aici?
Ceva lume tot mai trebuie sa intre pentru ca am primit comentarii. Urat din partea mea ca nu le-am citit la timp si ca nu am raspuns. Vreau sa va multumesc acum ca mai intrati pe aici si.... de promis, nu promit.... incerc sa trec si eu mai des.
E, v-as scrie eu muuuuulte, dar nu prea este ce. Stiti cum e, zilele trec si cand se intampla ceva, din egoism, pastrez pentru mine fiecare moment.
Am venit acasa si e bine, adica e ciudat ca tocmai acum, cand in sfarsit suntem si noi impreuna si avem viata noastra, noi tocmai acum petrecem sarbatorile separat.
Ai mei stiu de noi si e ok, adica ceva de genul: "stim, stim, dar hai sa vorbim despre altceva", dar ce as putea cere mai mult?! Avand in vedere ca acum un an eram ferm convinsa ca ar face cate trei atacuti cerebrale la rand daca ar afla, eu cred ca stam foarte bine. Acum un an! Cate erau diferite acum un an!
Daca e sa trag o linie, ca tot e la moda in perioada aceasta a anului, eu zic, simt ca am mers spre bine.
Asta va urez si voua, un Craciun fericit si un An Nou in care sa mergeti spre bine, spre mai bine.
Cine mai e pe aici?
Ceva lume tot mai trebuie sa intre pentru ca am primit comentarii. Urat din partea mea ca nu le-am citit la timp si ca nu am raspuns. Vreau sa va multumesc acum ca mai intrati pe aici si.... de promis, nu promit.... incerc sa trec si eu mai des.
E, v-as scrie eu muuuuulte, dar nu prea este ce. Stiti cum e, zilele trec si cand se intampla ceva, din egoism, pastrez pentru mine fiecare moment.
Am venit acasa si e bine, adica e ciudat ca tocmai acum, cand in sfarsit suntem si noi impreuna si avem viata noastra, noi tocmai acum petrecem sarbatorile separat.
Ai mei stiu de noi si e ok, adica ceva de genul: "stim, stim, dar hai sa vorbim despre altceva", dar ce as putea cere mai mult?! Avand in vedere ca acum un an eram ferm convinsa ca ar face cate trei atacuti cerebrale la rand daca ar afla, eu cred ca stam foarte bine. Acum un an! Cate erau diferite acum un an!
Daca e sa trag o linie, ca tot e la moda in perioada aceasta a anului, eu zic, simt ca am mers spre bine.
Asta va urez si voua, un Craciun fericit si un An Nou in care sa mergeti spre bine, spre mai bine.
Salutari
Ce mai faceti voi? Nu am mai scris de ceva timp, nu-i asa?
Pai, sa vedem....
Am fost la parada gay din Madrid si mi s-a zis ca ar trebui sa scriu despre asta, dar eu nu stiu ce sa scriu. Adica sa va mai zic si eu ca se poate si altfle? Sa va mai zic ca exista locuri unde chiar te poti bucura si poti fi mandra, desi nu stiu daca e chiar mandrie, poate un sentiment de „uite ca sunt sute de mii ca mine si acum suntem impreuna si aceasta zi ne-a adus aici si e a noastra”? Bulevardul era plin de oameni, cat vedeai cu ochii era .... curcubeu.
Da, a fost extraordinar. Ma bucur ca am putut trai toate cele. Carurile treceau pe langa noi si oamenii ne faceau cu mana si .... si era veselie, era ceva pe care trebuie sa o traiesti.
Ma gandesc la concerte, la fel si acolo, se aduna sute de oameni si traiesc momente speciale, dar ei tot raman straini oarecum. Oarecum si noi am ramas straini de tot amalgamul de oameni, dar tot ne unea ceva. Ma uitam in jur si vedeam oameni ca mine, gay. Si ma uitam in jur si vedeam si cupluri hetero care isi purtau copilul in brate si copilul se uita la carele care treceau si le facea cu mana.
Oare e posibil? E posibil sa fie o lume unde copiii sa fie educati asa?
Si in multimea pestrita care trecea, la fiecare moment vedeai cate ceva care sa-ti capteze atentia. Femei invarsta cantand la instrumente, oameni cu handicap batand la tobe, un car plin cu copii, toti adunati sa te sarbatoreasca!
Travestiti cu nemiluita, machiati, aranjati si prietenosi. Altfel parca decat Naomi, desi poate acum inteleg mai bine ca „ea” nu are nicio vina. In alte impejurari si in alt moment..... Dar cand va sosi momentul acela?
M-a impesionat acel travestit batran care s-a imbracat frumos si mergea aproape cu lacrimi in ochi. Se vedea ca nu e ok, dar a venit. Oare cati ani a asteptat sa se poata imbraca astfel in fata unui public care nu-l mai scuipa?
M-a impresionat acea zi, marsul, oamenii, Chueca, batranul care a plans langa noi, barbatul care ne-a urat „pride fericit” si cate si mai cate.
Dar a fost doar o zi, o zi a noastra, departe din pacate de tot ce inseamna Romania.
Sa va mai zic?
As spune doar ca si aici a fost doar o zi, nimic mai mult.
Oare voi trai vreodata, chiar bartana sa fiu ca acel travestit vazut in Madrid, ca aceasta zi sa repete si in Romania?
Hola
Ca atat spaniola am reusit sa invat si eu, de ce sa nu ma mandresc?!
Ok, cum sunteti voi?
Eu nu am mai trecut pe aici de ceva timp si mare mi-a fost surpriza cand am vazut ca lumea mai lasa comentarii, multumesc mult.
Hai sa va povestesc ceva dragut.
Mai tineti minte ca le-am spus alor mei ca sunt gay, adica lui maica-mea, dar s-a discutat chestiunea in familie, o stiu de la mama caci in ziua in care plecam din tara parca, mi-a spus asa:
- Legat de cealalta chestiune, cred ca eu sunt de vina pentru treaba asta. Stii, cand eram gravida cu tine a trebuit sa merg mai des la control si tin minte ca odata eram atat de suparata pe taica-tau si pe taica-meu ca m-au lasat sa merg singura si sa fac autostopul desi aveam masina, incat i-am blestemat pe barbati si m-am rugat ca daca voi avea fata, ea sa nu treaca prin toate dezamagirile prin care am trecut eu.
!!!! Stiti, tare draga mi-a fost cand mi-a povestit asta. Am linistit-o si i-am spus ca asta nu are nicio legatura cu blestemele ei si nici cu nimic altceva.
- Am discutat asta si cu taica-tau ( a continuat ea ) ma gandeam ca poate o fi ceva genetic, dar el a zis ca in acest caz nu pot da vina pe el, ca el si-a facut treaba asa cum trebuie.
!!!! Vedeti voi cate le trec prin cap?
De discutat nu prea am avut ocazia sa discutam prea mult, dar totul pare ok. Mama ne-a zis ca suntem frumoase. Taica-meu iese din camera cand incep sa vorbesc despre Cris, dar asta e deocamdata.
Nu stiu daca distanta o face atat de prietenoasa pe maica-mea, cu siguranta e si asta, nu stiu daca eu am avut un noroc enorm sau doar frica de reactia celorlalti a fost exagerata, dar cred ca am avut o "iesire" relativ usoara.
Ok, cam atat pe ziua de azi ca e tarziu si mai trebuie sa fac tigari si sa pun de cafea pe maine.
Numai bine voua.
Ok, cum sunteti voi?
Eu nu am mai trecut pe aici de ceva timp si mare mi-a fost surpriza cand am vazut ca lumea mai lasa comentarii, multumesc mult.
Hai sa va povestesc ceva dragut.
Mai tineti minte ca le-am spus alor mei ca sunt gay, adica lui maica-mea, dar s-a discutat chestiunea in familie, o stiu de la mama caci in ziua in care plecam din tara parca, mi-a spus asa:
- Legat de cealalta chestiune, cred ca eu sunt de vina pentru treaba asta. Stii, cand eram gravida cu tine a trebuit sa merg mai des la control si tin minte ca odata eram atat de suparata pe taica-tau si pe taica-meu ca m-au lasat sa merg singura si sa fac autostopul desi aveam masina, incat i-am blestemat pe barbati si m-am rugat ca daca voi avea fata, ea sa nu treaca prin toate dezamagirile prin care am trecut eu.
!!!! Stiti, tare draga mi-a fost cand mi-a povestit asta. Am linistit-o si i-am spus ca asta nu are nicio legatura cu blestemele ei si nici cu nimic altceva.
- Am discutat asta si cu taica-tau ( a continuat ea ) ma gandeam ca poate o fi ceva genetic, dar el a zis ca in acest caz nu pot da vina pe el, ca el si-a facut treaba asa cum trebuie.
!!!! Vedeti voi cate le trec prin cap?
De discutat nu prea am avut ocazia sa discutam prea mult, dar totul pare ok. Mama ne-a zis ca suntem frumoase. Taica-meu iese din camera cand incep sa vorbesc despre Cris, dar asta e deocamdata.
Nu stiu daca distanta o face atat de prietenoasa pe maica-mea, cu siguranta e si asta, nu stiu daca eu am avut un noroc enorm sau doar frica de reactia celorlalti a fost exagerata, dar cred ca am avut o "iesire" relativ usoara.
Ok, cam atat pe ziua de azi ca e tarziu si mai trebuie sa fac tigari si sa pun de cafea pe maine.
Numai bine voua.
Hali, va spun despre mine
Plec in Spania.
Canada m-a refuzat, adica imi recomanda sa aplic individual contra sumei de...( Cris poate mege, dar "noi" nu suntem dorite ) si imi strecoara un sfat, sa consult lista ocupatiilor care se accepta.
Cris si-a gasit un job foarte ok in Spania. A tras din greu, a reusit si saptamana viitoare plec si eu.
Spunandu-le alor mei, maica-mea m-a intrebat daca intre mine si Cris mai e si altceva? "Esti lesbiana?"
Eu am tacut, dar inainte sa plec de la ei, ea mi-a spus ca mai asteapta un raspuns.
"Esti lesbiana? Daca ai curaj, imi spui."
Si i-am spus.
Mi-a zis ca a vazut semnele, intreband-o care au fost, mi-a zis de batic!
Am ramas la fel de surprinsa ca si voi.
Obisnuiesc sa port un batic la gat si cand mi-e tare cald, il leg la mana sau la pantaloni, e ceva instinctual parca.
Ea zice ca a vazut la TV si ca asta e un semn.
Nu a fost marea iesire pe care am dorit-o, dar nu ma pot plange, nimeni nu a facut atac cerebral sau infarct.
Mama l-a sunat pe preotul ei favorit si i-a zis sa vorbeasca cu mine, dar preotul a refuzat ( mare minune sa dai de un preot catolic cu o relatie deschisa si cu un copil, dar care sa-si stie de lungul nasului! ).
Gandindu-ma ca ar iesi nasol sa ma trezesc cu un sobor de clerici la usa si care mormaie incantatii si arunca cu apa sfintita peste urmele mele ( acum exagerez un pic, trebuie sa recunosc ca a primit vestea mult mai bine decat ma asteptam ), am zis ca ar fi mai bine sa plec cat pot de repede.
Pe 12 imi expira preavizul cu zilele de concediu de rigoare si pe 13 plec la sora-meaiar pe 14 plec cu autocarul spre Spania.
Am doua zile de mers, ceea ce este bine pentru mine. Am doua zile sa simt ca plec de aici. Am doua zile sa las in urma minciunile, ale mele si ale celor care mi-au spus ca va fi bine odata, numai rabdare sa ai.
Si iata, povestea coming out-ului meu.
Nu m-as fi gandit nicio clipa ca asa se vor petrece lucrurile. Habar nu am ce va mai veni, dar zarurile au fost aruncate si nu am decat sa merg mai departe.
Voi fi cu Cris, vom fi impreuna si e tot ce conteaza.
Dar noi ne mai auzim.
Numai bine.
Canada m-a refuzat, adica imi recomanda sa aplic individual contra sumei de...( Cris poate mege, dar "noi" nu suntem dorite ) si imi strecoara un sfat, sa consult lista ocupatiilor care se accepta.
Cris si-a gasit un job foarte ok in Spania. A tras din greu, a reusit si saptamana viitoare plec si eu.
Spunandu-le alor mei, maica-mea m-a intrebat daca intre mine si Cris mai e si altceva? "Esti lesbiana?"
Eu am tacut, dar inainte sa plec de la ei, ea mi-a spus ca mai asteapta un raspuns.
"Esti lesbiana? Daca ai curaj, imi spui."
Si i-am spus.
Mi-a zis ca a vazut semnele, intreband-o care au fost, mi-a zis de batic!
Am ramas la fel de surprinsa ca si voi.
Obisnuiesc sa port un batic la gat si cand mi-e tare cald, il leg la mana sau la pantaloni, e ceva instinctual parca.
Ea zice ca a vazut la TV si ca asta e un semn.
Nu a fost marea iesire pe care am dorit-o, dar nu ma pot plange, nimeni nu a facut atac cerebral sau infarct.
Mama l-a sunat pe preotul ei favorit si i-a zis sa vorbeasca cu mine, dar preotul a refuzat ( mare minune sa dai de un preot catolic cu o relatie deschisa si cu un copil, dar care sa-si stie de lungul nasului! ).
Gandindu-ma ca ar iesi nasol sa ma trezesc cu un sobor de clerici la usa si care mormaie incantatii si arunca cu apa sfintita peste urmele mele ( acum exagerez un pic, trebuie sa recunosc ca a primit vestea mult mai bine decat ma asteptam ), am zis ca ar fi mai bine sa plec cat pot de repede.
Pe 12 imi expira preavizul cu zilele de concediu de rigoare si pe 13 plec la sora-meaiar pe 14 plec cu autocarul spre Spania.
Am doua zile de mers, ceea ce este bine pentru mine. Am doua zile sa simt ca plec de aici. Am doua zile sa las in urma minciunile, ale mele si ale celor care mi-au spus ca va fi bine odata, numai rabdare sa ai.
Si iata, povestea coming out-ului meu.
Nu m-as fi gandit nicio clipa ca asa se vor petrece lucrurile. Habar nu am ce va mai veni, dar zarurile au fost aruncate si nu am decat sa merg mai departe.
Voi fi cu Cris, vom fi impreuna si e tot ce conteaza.
Dar noi ne mai auzim.
Numai bine.
Cris a lucrat mult
Avem subtitrari pentru cateva documentare foarte interesante.
Cea mai recenta subtitrare este pentru "For the Bible tells me so" facut in 2007. Filmul exploreaza intersectarea dintre religie si homosexualitate in Statele Unite si modul in care religia a folosit interpretarea Bibliei pentru a stigmatiza comunitatea homosexualilor.
Avem subtitrare pentru "The celluloid closet" - un documentar facut in 1995 de cei care au facut si "Paragraph 175" si care prezinta modul in care cinematografia americana a prezentat homosexualitatea de-a lungul timpului, chiar si in timpul cenzurii. E interesant daca vrei sa vezi dincolo de L Word, daca vrei sa vezi cum s-au facut lucrurile atunci cand nu se putea face mare lucru si cum s-au schimbat personajele, povestile, scenele. Si totusi, azi exista un L Word si cate si mai cate!
Avem traducere pentru "A Jihad for Love" - un documentar despre situatia musulmanilor homosexuali, lesbiene si transsexuali, atat pe teritoriile musulmane cat si in lumea vestica.
Cris a lucrat mult si ii multumesc.
Vedeti si voi pe lwordromania.cabanova.com
Speram sa fie cu folos toate aceste traduceri si sa va placa filmele.
Cea mai recenta subtitrare este pentru "For the Bible tells me so" facut in 2007. Filmul exploreaza intersectarea dintre religie si homosexualitate in Statele Unite si modul in care religia a folosit interpretarea Bibliei pentru a stigmatiza comunitatea homosexualilor.
Avem subtitrare pentru "The celluloid closet" - un documentar facut in 1995 de cei care au facut si "Paragraph 175" si care prezinta modul in care cinematografia americana a prezentat homosexualitatea de-a lungul timpului, chiar si in timpul cenzurii. E interesant daca vrei sa vezi dincolo de L Word, daca vrei sa vezi cum s-au facut lucrurile atunci cand nu se putea face mare lucru si cum s-au schimbat personajele, povestile, scenele. Si totusi, azi exista un L Word si cate si mai cate!
Avem traducere pentru "A Jihad for Love" - un documentar despre situatia musulmanilor homosexuali, lesbiene si transsexuali, atat pe teritoriile musulmane cat si in lumea vestica.
Cris a lucrat mult si ii multumesc.
Vedeti si voi pe lwordromania.cabanova.com
Speram sa fie cu folos toate aceste traduceri si sa va placa filmele.
Paragraful 175
Aveti chef de un documentar?
Avem acum si subtitrare, multumim mult, Cris.
Nu e o poveste romantica, nu e un serial grozav, nu e nici macar un film cu muuuulte scene "tematice", e doar istorie.
E povestea supravietuitorilor Paragrafului 175 din Germania nazista. Peste 100.000 de homosexuali au fost trimisi in lagare de concentrare pe baza acestui paragraf, si nici macar nu-i stie nimeni. Poate evreii au fost mult mai multi, si poate si tiganii au fost mult mai multi si "politicii" si "antisocialii" au fos mult mai multi, dar cum se zice: "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima".
Macar sa ne amintim de ei. Acum aveti ocazia.
Filmul "Paragraph 175" s-a facut in 2000, de catre Rob Epstein, Jeffrey Friedman. Se poate descarca de pe isohunt iar subtitrarea de pe lwordromania.cabanova.com.
Vizionare placuta.
P.S. Acum vreo 10 ani, poate si mai bine, am vazut o piesa de teatru, eram in Timisoara atunci. Era vorba despre doi barbati gay, deportati, si care erau pusi sa care pietre dintr-un loc in altul. Nu imi amintesc numele piesei, poate ati vazut si voi ceva asemanator?
Si poate stiti si de alte documentare care trebuie sa fie vazute si pentru care am putea poate sa facem o subtitrare?
Avem acum si subtitrare, multumim mult, Cris.
Nu e o poveste romantica, nu e un serial grozav, nu e nici macar un film cu muuuulte scene "tematice", e doar istorie.
E povestea supravietuitorilor Paragrafului 175 din Germania nazista. Peste 100.000 de homosexuali au fost trimisi in lagare de concentrare pe baza acestui paragraf, si nici macar nu-i stie nimeni. Poate evreii au fost mult mai multi, si poate si tiganii au fost mult mai multi si "politicii" si "antisocialii" au fos mult mai multi, dar cum se zice: "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima".
Macar sa ne amintim de ei. Acum aveti ocazia.
Filmul "Paragraph 175" s-a facut in 2000, de catre Rob Epstein, Jeffrey Friedman. Se poate descarca de pe isohunt iar subtitrarea de pe lwordromania.cabanova.com.
Vizionare placuta.
P.S. Acum vreo 10 ani, poate si mai bine, am vazut o piesa de teatru, eram in Timisoara atunci. Era vorba despre doi barbati gay, deportati, si care erau pusi sa care pietre dintr-un loc in altul. Nu imi amintesc numele piesei, poate ati vazut si voi ceva asemanator?
Si poate stiti si de alte documentare care trebuie sa fie vazute si pentru care am putea poate sa facem o subtitrare?
Muncesc si eu!
Ok, copii. Sa zicem ca va indrug verzi si uscate tip de 15 minute, ceva gen: “spre sfarsitul lunii octombrie soarele rasare mai tarziu si apune mai devreme, mai incalzeste un pic si majoritatea oamenilor de bucura si profita de de aceasta “incalzire” care poate nici nu ne mai incalzeste. E bine sa vezi soarele in octombrie pentru ca te gandesti ca te asteapta o iarna luuuunga si va fi frig si daca vei vrea sa te incalzesti, va trebui sa-ti pui “dosul” pe calorifer, dar caloriferul nu mai seamana deloc cu soarele, nici macar cu soarele din octombrie, care poate nu mai incalzeste, dar parca totusi. Ne gandim sa facem niste calorifere care sa semene cu soarele, oamenii ar retrai senzatia aceea de…. sorele rasare mai tarziu si apune mai devreme…..etc”. Si ma opresc aici pentru ca oricum nu are niciun sens sa mai continui, desi as putea sa va ofer 15 minute de plictiseala curata.
Am fost la o sedinta, foooaarte importanta si asta m-a inspirat!
Si dupa ce insir timp de 15 minute ceva ce se poate spune in doua-trei cuvinte (oricum neimportante), dupa aceea urmeaza cireasa de pe tort.
Fiindca am facut zece cursuri de nici-nu-mai-stiu-la-ce-sa-ma-inscriu-ca-sa-par-mai-important(a), si tot auzind de feed-back-ul asta, cum ca ar fi fooaarte important si parca, la un moment dat, lumea s-a si invartit numai in jurul lui, dupa care a luat-o in jurul “intelegerii mesajului transmis” si dupa care iar a cotit-o spre “structurarea mesajului” ( dar pe asta nu am mai prins-o prea bine, dovada ca va plictisesc de moarte ), pun marea intrebare:
Spune-mi, Andrada, ce ai inteles din ce am spus eu mai devreme?
Si Andrada se fastaceste si face niste ochi mari caci nu pricepe ca eu am facut atata pregatire, atat efort intelectual, atatea cursuri pentru a pune aceasta intrebare mareata si fooarte inteleapta si ea, in nestiinta ei, se uita la mine cu ochii aceia mari care parca imi spun ceva de genul: “Doamne, esti nebuna rau, sau am ajuns din nou la gradinita?”, dar eu stiu, eu stiu ca ea nu intelege cat sunt eu de pregatita in ale comunicarii.
Cam asa a fost sedinta de azi, fooooarte importanta, pentru care a trebuit sa strabat tot orasul pentru ca prezenta era obligatorie! ( Acum, dupa ce am participat, inteleg de ce ne-au “obligat”.)
Si intrebarea mea: daca noi te consideram tampita si tu ne vezi tampite, pana cand vom mai putea lucra impreuna?
Am fost la o sedinta, foooaarte importanta si asta m-a inspirat!
Si dupa ce insir timp de 15 minute ceva ce se poate spune in doua-trei cuvinte (oricum neimportante), dupa aceea urmeaza cireasa de pe tort.
Fiindca am facut zece cursuri de nici-nu-mai-stiu-la-ce-sa-ma-inscriu-ca-sa-par-mai-important(a), si tot auzind de feed-back-ul asta, cum ca ar fi fooaarte important si parca, la un moment dat, lumea s-a si invartit numai in jurul lui, dupa care a luat-o in jurul “intelegerii mesajului transmis” si dupa care iar a cotit-o spre “structurarea mesajului” ( dar pe asta nu am mai prins-o prea bine, dovada ca va plictisesc de moarte ), pun marea intrebare:
Spune-mi, Andrada, ce ai inteles din ce am spus eu mai devreme?
Si Andrada se fastaceste si face niste ochi mari caci nu pricepe ca eu am facut atata pregatire, atat efort intelectual, atatea cursuri pentru a pune aceasta intrebare mareata si fooarte inteleapta si ea, in nestiinta ei, se uita la mine cu ochii aceia mari care parca imi spun ceva de genul: “Doamne, esti nebuna rau, sau am ajuns din nou la gradinita?”, dar eu stiu, eu stiu ca ea nu intelege cat sunt eu de pregatita in ale comunicarii.
Cam asa a fost sedinta de azi, fooooarte importanta, pentru care a trebuit sa strabat tot orasul pentru ca prezenta era obligatorie! ( Acum, dupa ce am participat, inteleg de ce ne-au “obligat”.)
Si intrebarea mea: daca noi te consideram tampita si tu ne vezi tampite, pana cand vom mai putea lucra impreuna?
Ce spuneti? Va place banner-ul?
Iar m-a luat un nustiuce de a face ceva, dar nu prea am idei. E mai altfel decat pe vremuri, cand simteam ca trebuie sa fac orice numai sa fie ceva, acum sunt deja o groaza de chestii.
Ce trebuie sa fac, sa facem, cand lumea merge inainte?
Imi storc mintea si nu dau decat de "cat mai multe informatii", dar pe cine intereseaza ce se intampla in alte tari, in alta lume? Pe cine intereseaza ce a fost si altii cum au reusit? Si chiar daca v-ar interesa, ce sa faceti cu informatia respectiva?
Mergem inainte asa. Subtitrari (multumesc Cris), si cateva cuvinte pe ici pe colo.
Dar va place banner-ul?
Nu stiu de ce l-am facut, poate pentru ca nu aveam si mi s-a parut interesant sa vad cum se poate face unul. Mi-a luat aproape 5 minute - deci e mult de invatat!
Na, o seara faina.
Iar m-a luat un nustiuce de a face ceva, dar nu prea am idei. E mai altfel decat pe vremuri, cand simteam ca trebuie sa fac orice numai sa fie ceva, acum sunt deja o groaza de chestii.
Ce trebuie sa fac, sa facem, cand lumea merge inainte?
Imi storc mintea si nu dau decat de "cat mai multe informatii", dar pe cine intereseaza ce se intampla in alte tari, in alta lume? Pe cine intereseaza ce a fost si altii cum au reusit? Si chiar daca v-ar interesa, ce sa faceti cu informatia respectiva?
Mergem inainte asa. Subtitrari (multumesc Cris), si cateva cuvinte pe ici pe colo.
Dar va place banner-ul?
Nu stiu de ce l-am facut, poate pentru ca nu aveam si mi s-a parut interesant sa vad cum se poate face unul. Mi-a luat aproape 5 minute - deci e mult de invatat!
Na, o seara faina.
Hali
Revin cu o veste, am mai facut un site. Na, nu va speriati, nu e nimic nou, am refacut site-ul cu subtitrarile + alte noutati, gen documentare si carti.
Dupa vreo doua-trei zile de munca in echipa, (multumesc, Cris) am "realizat" ceea ce gasiti aici.
Acum fug sa mananc crumpi, sper ca sunteti bine.
Asteptam comentariile, sugestiile, ideile, orice bazaconie ce va trece prin cap.
Dupa vreo doua-trei zile de munca in echipa, (multumesc, Cris) am "realizat" ceea ce gasiti aici.
Acum fug sa mananc crumpi, sper ca sunteti bine.
Asteptam comentariile, sugestiile, ideile, orice bazaconie ce va trece prin cap.
Nu credeam sa apuc
Dar uite ca s-a intamplat, bravo Accept! Intrati pe site si cititi, sper sa fim cat mai multi care sa trimita vederea clic aici
Numai bine si sarbatori fericite.
Numai bine si sarbatori fericite.
Hali
Uite ce de lume trece pe aici!!!
Si ultima chestia care mi-a venit ca si comentariu m-a distrat. Nu stiu daca a fost o intamplare sau doar " o intamplare ", dar eu am ras bine.
Cum sunteti voi? Ce mai faceti? Care e viata voastra?
Nu stiu daca voi mai reusi, dar va trimit o melodie pe care tocmai am ascultat-o ( de vreo zece ori ) si cand am citit si despre lenjeria intima, m-a luat un chef de ... chef. In fond, muzica sa fie si ... lenjerie intima, daca se poate.
Aici e muzica, e Bregovic, in rest, aveti si voi adresa!
Ma bucur ca mai sunteti aici. Las' ca ( imi ) revin eu si voi fi mai activa...de maine.
Si ultima chestia care mi-a venit ca si comentariu m-a distrat. Nu stiu daca a fost o intamplare sau doar " o intamplare ", dar eu am ras bine.
Cum sunteti voi? Ce mai faceti? Care e viata voastra?
Nu stiu daca voi mai reusi, dar va trimit o melodie pe care tocmai am ascultat-o ( de vreo zece ori ) si cand am citit si despre lenjeria intima, m-a luat un chef de ... chef. In fond, muzica sa fie si ... lenjerie intima, daca se poate.
Aici e muzica, e Bregovic, in rest, aveti si voi adresa!
Ma bucur ca mai sunteti aici. Las' ca ( imi ) revin eu si voi fi mai activa...de maine.
si uite ca mai sunt
Ce v-as putea spune?
Ca mi s-a acrit de a fi gay aici? Ca mi s-a acrit de a fi om aici? Ce altceva fata de ce nu simtit si voi?
Am vazut la stiri sfintirea basilicii din Spania si un nou discurs al Papei pro "familia traditionala" in timp ce nu se stie cum e cu tainuirea cazurilor de pedofilie. Ma gandesc si la cate lucruri pozitive s-au mai intamplat intre timp. Toate la mii de km distanta. Si din Viena nu vine niciun semn. Ce-mi pasa ce se intampla in lume daca lumea nu ne vrea, pe mine si pe Cris.
Precum o dependenta zic, "de maine...". De maine voi crede iar. De maine ma apuc de lucru. De maine nu imi va pasa de tot ce se intampla si voi relua partea mea din toate cele care tin de noi.
Si zilele trec si eu nu mai stiu. Parca nu mai cred. La ce bun si traducerile? Uite ca de saptamani lucrez la una si numai n-o termin. Uneori mi se cere cate ceva. Inseamna ca mai sunt oameni care dau de mine. Macar pentru ei ar trebui sa fac cate ceva. Dar lucrurile in lume nu merg prea bine si din Viena nu vine niciun semn.
Am obosit oare?
Voi cum sunteti?
Mai treceti pe aici?
Mai e cineva pe aici?
Ca mi s-a acrit de a fi gay aici? Ca mi s-a acrit de a fi om aici? Ce altceva fata de ce nu simtit si voi?
Am vazut la stiri sfintirea basilicii din Spania si un nou discurs al Papei pro "familia traditionala" in timp ce nu se stie cum e cu tainuirea cazurilor de pedofilie. Ma gandesc si la cate lucruri pozitive s-au mai intamplat intre timp. Toate la mii de km distanta. Si din Viena nu vine niciun semn. Ce-mi pasa ce se intampla in lume daca lumea nu ne vrea, pe mine si pe Cris.
Precum o dependenta zic, "de maine...". De maine voi crede iar. De maine ma apuc de lucru. De maine nu imi va pasa de tot ce se intampla si voi relua partea mea din toate cele care tin de noi.
Si zilele trec si eu nu mai stiu. Parca nu mai cred. La ce bun si traducerile? Uite ca de saptamani lucrez la una si numai n-o termin. Uneori mi se cere cate ceva. Inseamna ca mai sunt oameni care dau de mine. Macar pentru ei ar trebui sa fac cate ceva. Dar lucrurile in lume nu merg prea bine si din Viena nu vine niciun semn.
Am obosit oare?
Voi cum sunteti?
Mai treceti pe aici?
Mai e cineva pe aici?
Raspuns la ultimul comentariu
Din pacate ai dreptate, asa credem si noi. Vedem, speram sa reusim.
Ma gandeam sa las doar un raspuns la comentariul lasat de tine si sa zic in doua vorbe ce s-a mai intamplat, dar merita o postare noua.
V-am mai zis ca ni se cer niste declaratii ale unor prieteni, membrii de familie... care sa "demonstreze" ca avem o relatie reala si stabila de cel putin un an.
Ok, sora-mea la Arad nu a intampinat nicio dificultate, primul notar la care a intrat a legalizat declaratia.
La Satu Mare doua prietene au dat aceeasi declaratie si nu a fost nicio problema, din contra, d-na notar a fost foarte binevoitoare, s-a interesat in plus ( ok, acum am aflat ca in prealabil consultase un avocat, dar macar nu ne-a refuzat din start si nu i-a fost greu sa dea un telefon )si a facut cum a stiut ea mai bine.
In Bucuresti, o cunostinta a fost la doi notari si niciunul nu i-a legalizat declaratia. Primul i-a zis ca nu legalizeaza asa ceva deoarece "in aceasta tara aceste relatii nu sunt permise", al doilea a plusat cat incape si i-a zis ca in loc sa de-a o astfel de declaratie ar face mai bine sa ne denunte pentru comportamentul nostru. Cand cunostinta noastra a zis ca in tara s-au mai dat astfel de declaratii, d-na notar a tinut sa precizeze ca dansa nu se compara cu notarii din provincie care habar nu au pentru ca nu au facut facultatea in Bucuresti.
Cris a facut sesizare la Camera sau Colegiul Notarilor sau cum se numeste minunea care poate ii mai tine in frau pe d-nele foarte instruite si profesioniste, deocamdata i s-a zis sa faca o plangere in scris ceea ce a si facut, vedem ce se mai intampla.
Si zic ca e trist. Trist pentru omul care a incercat sa ne faca un bine. Trist pentru noi, in general. Trist pentru ca nu exista o organizatie, asociatie, orice la care sa poti apela in astfel de cazuri si care sa-ti reprezinte drepturile.
Si daca a mai fost nevoie de ceva care sa ne spuna ca aici nu vom avea niciodata o viata cat de cat normala...cred ca ni s-a aratat.
Voi .... voi mai stiti de asfel de cazuri?
Ma gandeam sa las doar un raspuns la comentariul lasat de tine si sa zic in doua vorbe ce s-a mai intamplat, dar merita o postare noua.
V-am mai zis ca ni se cer niste declaratii ale unor prieteni, membrii de familie... care sa "demonstreze" ca avem o relatie reala si stabila de cel putin un an.
Ok, sora-mea la Arad nu a intampinat nicio dificultate, primul notar la care a intrat a legalizat declaratia.
La Satu Mare doua prietene au dat aceeasi declaratie si nu a fost nicio problema, din contra, d-na notar a fost foarte binevoitoare, s-a interesat in plus ( ok, acum am aflat ca in prealabil consultase un avocat, dar macar nu ne-a refuzat din start si nu i-a fost greu sa dea un telefon )si a facut cum a stiut ea mai bine.
In Bucuresti, o cunostinta a fost la doi notari si niciunul nu i-a legalizat declaratia. Primul i-a zis ca nu legalizeaza asa ceva deoarece "in aceasta tara aceste relatii nu sunt permise", al doilea a plusat cat incape si i-a zis ca in loc sa de-a o astfel de declaratie ar face mai bine sa ne denunte pentru comportamentul nostru. Cand cunostinta noastra a zis ca in tara s-au mai dat astfel de declaratii, d-na notar a tinut sa precizeze ca dansa nu se compara cu notarii din provincie care habar nu au pentru ca nu au facut facultatea in Bucuresti.
Cris a facut sesizare la Camera sau Colegiul Notarilor sau cum se numeste minunea care poate ii mai tine in frau pe d-nele foarte instruite si profesioniste, deocamdata i s-a zis sa faca o plangere in scris ceea ce a si facut, vedem ce se mai intampla.
Si zic ca e trist. Trist pentru omul care a incercat sa ne faca un bine. Trist pentru noi, in general. Trist pentru ca nu exista o organizatie, asociatie, orice la care sa poti apela in astfel de cazuri si care sa-ti reprezinte drepturile.
Si daca a mai fost nevoie de ceva care sa ne spuna ca aici nu vom avea niciodata o viata cat de cat normala...cred ca ni s-a aratat.
Voi .... voi mai stiti de asfel de cazuri?
Hali prieteni,
Uite ca nu am mai scris de ceva timp, ma gandeam ca nu prea am ce sa va scriu. Dar ar fi atat de multe de povestit!
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.
Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.
Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?
Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?
Numai bine.
sebo ferec si cu asta inchei muzicile unguresti
+
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Palya Bea Lydiahoz
Jozsef Attila A hetedik
Jozsef Attila Tiszta szivvel - doamne, cat am repetat aceste versuri pe vremuri
Jozsef Attila Harmatocska si pe urma m-am impacat
++++ Ki viszi at a szerelemet
Doamne, cate versuri si cate simtiri spuse mult mai bine decat le-as putea spune eu.
Si iar imi vine sa traduc versurile, dar sunt constienta ca nimeni nu e curios si nici nu le-as putea traduce.
E bina sa-l poti citi pe Rebreanu cu placere si sa asculti si aceste versuri. E bine sa asculti Tudor Gheoghe si sa ciesti Madacs.
Daca nu pot trai, macar pot primi trairile altora!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)