Ca atat spaniola am reusit sa invat si eu, de ce sa nu ma mandresc?!
Ok, cum sunteti voi?
Eu nu am mai trecut pe aici de ceva timp si mare mi-a fost surpriza cand am vazut ca lumea mai lasa comentarii, multumesc mult.
Hai sa va povestesc ceva dragut.
Mai tineti minte ca le-am spus alor mei ca sunt gay, adica lui maica-mea, dar s-a discutat chestiunea in familie, o stiu de la mama caci in ziua in care plecam din tara parca, mi-a spus asa:
- Legat de cealalta chestiune, cred ca eu sunt de vina pentru treaba asta. Stii, cand eram gravida cu tine a trebuit sa merg mai des la control si tin minte ca odata eram atat de suparata pe taica-tau si pe taica-meu ca m-au lasat sa merg singura si sa fac autostopul desi aveam masina, incat i-am blestemat pe barbati si m-am rugat ca daca voi avea fata, ea sa nu treaca prin toate dezamagirile prin care am trecut eu.
!!!! Stiti, tare draga mi-a fost cand mi-a povestit asta. Am linistit-o si i-am spus ca asta nu are nicio legatura cu blestemele ei si nici cu nimic altceva.
- Am discutat asta si cu taica-tau ( a continuat ea ) ma gandeam ca poate o fi ceva genetic, dar el a zis ca in acest caz nu pot da vina pe el, ca el si-a facut treaba asa cum trebuie.
!!!! Vedeti voi cate le trec prin cap?
De discutat nu prea am avut ocazia sa discutam prea mult, dar totul pare ok. Mama ne-a zis ca suntem frumoase. Taica-meu iese din camera cand incep sa vorbesc despre Cris, dar asta e deocamdata.
Nu stiu daca distanta o face atat de prietenoasa pe maica-mea, cu siguranta e si asta, nu stiu daca eu am avut un noroc enorm sau doar frica de reactia celorlalti a fost exagerata, dar cred ca am avut o "iesire" relativ usoara.
Ok, cam atat pe ziua de azi ca e tarziu si mai trebuie sa fac tigari si sa pun de cafea pe maine.
Numai bine voua.
Hali, va spun despre mine
Plec in Spania.
Canada m-a refuzat, adica imi recomanda sa aplic individual contra sumei de...( Cris poate mege, dar "noi" nu suntem dorite ) si imi strecoara un sfat, sa consult lista ocupatiilor care se accepta.
Cris si-a gasit un job foarte ok in Spania. A tras din greu, a reusit si saptamana viitoare plec si eu.
Spunandu-le alor mei, maica-mea m-a intrebat daca intre mine si Cris mai e si altceva? "Esti lesbiana?"
Eu am tacut, dar inainte sa plec de la ei, ea mi-a spus ca mai asteapta un raspuns.
"Esti lesbiana? Daca ai curaj, imi spui."
Si i-am spus.
Mi-a zis ca a vazut semnele, intreband-o care au fost, mi-a zis de batic!
Am ramas la fel de surprinsa ca si voi.
Obisnuiesc sa port un batic la gat si cand mi-e tare cald, il leg la mana sau la pantaloni, e ceva instinctual parca.
Ea zice ca a vazut la TV si ca asta e un semn.
Nu a fost marea iesire pe care am dorit-o, dar nu ma pot plange, nimeni nu a facut atac cerebral sau infarct.
Mama l-a sunat pe preotul ei favorit si i-a zis sa vorbeasca cu mine, dar preotul a refuzat ( mare minune sa dai de un preot catolic cu o relatie deschisa si cu un copil, dar care sa-si stie de lungul nasului! ).
Gandindu-ma ca ar iesi nasol sa ma trezesc cu un sobor de clerici la usa si care mormaie incantatii si arunca cu apa sfintita peste urmele mele ( acum exagerez un pic, trebuie sa recunosc ca a primit vestea mult mai bine decat ma asteptam ), am zis ca ar fi mai bine sa plec cat pot de repede.
Pe 12 imi expira preavizul cu zilele de concediu de rigoare si pe 13 plec la sora-meaiar pe 14 plec cu autocarul spre Spania.
Am doua zile de mers, ceea ce este bine pentru mine. Am doua zile sa simt ca plec de aici. Am doua zile sa las in urma minciunile, ale mele si ale celor care mi-au spus ca va fi bine odata, numai rabdare sa ai.
Si iata, povestea coming out-ului meu.
Nu m-as fi gandit nicio clipa ca asa se vor petrece lucrurile. Habar nu am ce va mai veni, dar zarurile au fost aruncate si nu am decat sa merg mai departe.
Voi fi cu Cris, vom fi impreuna si e tot ce conteaza.
Dar noi ne mai auzim.
Numai bine.
Canada m-a refuzat, adica imi recomanda sa aplic individual contra sumei de...( Cris poate mege, dar "noi" nu suntem dorite ) si imi strecoara un sfat, sa consult lista ocupatiilor care se accepta.
Cris si-a gasit un job foarte ok in Spania. A tras din greu, a reusit si saptamana viitoare plec si eu.
Spunandu-le alor mei, maica-mea m-a intrebat daca intre mine si Cris mai e si altceva? "Esti lesbiana?"
Eu am tacut, dar inainte sa plec de la ei, ea mi-a spus ca mai asteapta un raspuns.
"Esti lesbiana? Daca ai curaj, imi spui."
Si i-am spus.
Mi-a zis ca a vazut semnele, intreband-o care au fost, mi-a zis de batic!
Am ramas la fel de surprinsa ca si voi.
Obisnuiesc sa port un batic la gat si cand mi-e tare cald, il leg la mana sau la pantaloni, e ceva instinctual parca.
Ea zice ca a vazut la TV si ca asta e un semn.
Nu a fost marea iesire pe care am dorit-o, dar nu ma pot plange, nimeni nu a facut atac cerebral sau infarct.
Mama l-a sunat pe preotul ei favorit si i-a zis sa vorbeasca cu mine, dar preotul a refuzat ( mare minune sa dai de un preot catolic cu o relatie deschisa si cu un copil, dar care sa-si stie de lungul nasului! ).
Gandindu-ma ca ar iesi nasol sa ma trezesc cu un sobor de clerici la usa si care mormaie incantatii si arunca cu apa sfintita peste urmele mele ( acum exagerez un pic, trebuie sa recunosc ca a primit vestea mult mai bine decat ma asteptam ), am zis ca ar fi mai bine sa plec cat pot de repede.
Pe 12 imi expira preavizul cu zilele de concediu de rigoare si pe 13 plec la sora-meaiar pe 14 plec cu autocarul spre Spania.
Am doua zile de mers, ceea ce este bine pentru mine. Am doua zile sa simt ca plec de aici. Am doua zile sa las in urma minciunile, ale mele si ale celor care mi-au spus ca va fi bine odata, numai rabdare sa ai.
Si iata, povestea coming out-ului meu.
Nu m-as fi gandit nicio clipa ca asa se vor petrece lucrurile. Habar nu am ce va mai veni, dar zarurile au fost aruncate si nu am decat sa merg mai departe.
Voi fi cu Cris, vom fi impreuna si e tot ce conteaza.
Dar noi ne mai auzim.
Numai bine.
Cris a lucrat mult
Avem subtitrari pentru cateva documentare foarte interesante.
Cea mai recenta subtitrare este pentru "For the Bible tells me so" facut in 2007. Filmul exploreaza intersectarea dintre religie si homosexualitate in Statele Unite si modul in care religia a folosit interpretarea Bibliei pentru a stigmatiza comunitatea homosexualilor.
Avem subtitrare pentru "The celluloid closet" - un documentar facut in 1995 de cei care au facut si "Paragraph 175" si care prezinta modul in care cinematografia americana a prezentat homosexualitatea de-a lungul timpului, chiar si in timpul cenzurii. E interesant daca vrei sa vezi dincolo de L Word, daca vrei sa vezi cum s-au facut lucrurile atunci cand nu se putea face mare lucru si cum s-au schimbat personajele, povestile, scenele. Si totusi, azi exista un L Word si cate si mai cate!
Avem traducere pentru "A Jihad for Love" - un documentar despre situatia musulmanilor homosexuali, lesbiene si transsexuali, atat pe teritoriile musulmane cat si in lumea vestica.
Cris a lucrat mult si ii multumesc.
Vedeti si voi pe lwordromania.cabanova.com
Speram sa fie cu folos toate aceste traduceri si sa va placa filmele.
Cea mai recenta subtitrare este pentru "For the Bible tells me so" facut in 2007. Filmul exploreaza intersectarea dintre religie si homosexualitate in Statele Unite si modul in care religia a folosit interpretarea Bibliei pentru a stigmatiza comunitatea homosexualilor.
Avem subtitrare pentru "The celluloid closet" - un documentar facut in 1995 de cei care au facut si "Paragraph 175" si care prezinta modul in care cinematografia americana a prezentat homosexualitatea de-a lungul timpului, chiar si in timpul cenzurii. E interesant daca vrei sa vezi dincolo de L Word, daca vrei sa vezi cum s-au facut lucrurile atunci cand nu se putea face mare lucru si cum s-au schimbat personajele, povestile, scenele. Si totusi, azi exista un L Word si cate si mai cate!
Avem traducere pentru "A Jihad for Love" - un documentar despre situatia musulmanilor homosexuali, lesbiene si transsexuali, atat pe teritoriile musulmane cat si in lumea vestica.
Cris a lucrat mult si ii multumesc.
Vedeti si voi pe lwordromania.cabanova.com
Speram sa fie cu folos toate aceste traduceri si sa va placa filmele.
Paragraful 175
Aveti chef de un documentar?
Avem acum si subtitrare, multumim mult, Cris.
Nu e o poveste romantica, nu e un serial grozav, nu e nici macar un film cu muuuulte scene "tematice", e doar istorie.
E povestea supravietuitorilor Paragrafului 175 din Germania nazista. Peste 100.000 de homosexuali au fost trimisi in lagare de concentrare pe baza acestui paragraf, si nici macar nu-i stie nimeni. Poate evreii au fost mult mai multi, si poate si tiganii au fost mult mai multi si "politicii" si "antisocialii" au fos mult mai multi, dar cum se zice: "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima".
Macar sa ne amintim de ei. Acum aveti ocazia.
Filmul "Paragraph 175" s-a facut in 2000, de catre Rob Epstein, Jeffrey Friedman. Se poate descarca de pe isohunt iar subtitrarea de pe lwordromania.cabanova.com.
Vizionare placuta.
P.S. Acum vreo 10 ani, poate si mai bine, am vazut o piesa de teatru, eram in Timisoara atunci. Era vorba despre doi barbati gay, deportati, si care erau pusi sa care pietre dintr-un loc in altul. Nu imi amintesc numele piesei, poate ati vazut si voi ceva asemanator?
Si poate stiti si de alte documentare care trebuie sa fie vazute si pentru care am putea poate sa facem o subtitrare?
Avem acum si subtitrare, multumim mult, Cris.
Nu e o poveste romantica, nu e un serial grozav, nu e nici macar un film cu muuuulte scene "tematice", e doar istorie.
E povestea supravietuitorilor Paragrafului 175 din Germania nazista. Peste 100.000 de homosexuali au fost trimisi in lagare de concentrare pe baza acestui paragraf, si nici macar nu-i stie nimeni. Poate evreii au fost mult mai multi, si poate si tiganii au fost mult mai multi si "politicii" si "antisocialii" au fos mult mai multi, dar cum se zice: "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima".
Macar sa ne amintim de ei. Acum aveti ocazia.
Filmul "Paragraph 175" s-a facut in 2000, de catre Rob Epstein, Jeffrey Friedman. Se poate descarca de pe isohunt iar subtitrarea de pe lwordromania.cabanova.com.
Vizionare placuta.
P.S. Acum vreo 10 ani, poate si mai bine, am vazut o piesa de teatru, eram in Timisoara atunci. Era vorba despre doi barbati gay, deportati, si care erau pusi sa care pietre dintr-un loc in altul. Nu imi amintesc numele piesei, poate ati vazut si voi ceva asemanator?
Si poate stiti si de alte documentare care trebuie sa fie vazute si pentru care am putea poate sa facem o subtitrare?
Muncesc si eu!
Ok, copii. Sa zicem ca va indrug verzi si uscate tip de 15 minute, ceva gen: “spre sfarsitul lunii octombrie soarele rasare mai tarziu si apune mai devreme, mai incalzeste un pic si majoritatea oamenilor de bucura si profita de de aceasta “incalzire” care poate nici nu ne mai incalzeste. E bine sa vezi soarele in octombrie pentru ca te gandesti ca te asteapta o iarna luuuunga si va fi frig si daca vei vrea sa te incalzesti, va trebui sa-ti pui “dosul” pe calorifer, dar caloriferul nu mai seamana deloc cu soarele, nici macar cu soarele din octombrie, care poate nu mai incalzeste, dar parca totusi. Ne gandim sa facem niste calorifere care sa semene cu soarele, oamenii ar retrai senzatia aceea de…. sorele rasare mai tarziu si apune mai devreme…..etc”. Si ma opresc aici pentru ca oricum nu are niciun sens sa mai continui, desi as putea sa va ofer 15 minute de plictiseala curata.
Am fost la o sedinta, foooaarte importanta si asta m-a inspirat!
Si dupa ce insir timp de 15 minute ceva ce se poate spune in doua-trei cuvinte (oricum neimportante), dupa aceea urmeaza cireasa de pe tort.
Fiindca am facut zece cursuri de nici-nu-mai-stiu-la-ce-sa-ma-inscriu-ca-sa-par-mai-important(a), si tot auzind de feed-back-ul asta, cum ca ar fi fooaarte important si parca, la un moment dat, lumea s-a si invartit numai in jurul lui, dupa care a luat-o in jurul “intelegerii mesajului transmis” si dupa care iar a cotit-o spre “structurarea mesajului” ( dar pe asta nu am mai prins-o prea bine, dovada ca va plictisesc de moarte ), pun marea intrebare:
Spune-mi, Andrada, ce ai inteles din ce am spus eu mai devreme?
Si Andrada se fastaceste si face niste ochi mari caci nu pricepe ca eu am facut atata pregatire, atat efort intelectual, atatea cursuri pentru a pune aceasta intrebare mareata si fooarte inteleapta si ea, in nestiinta ei, se uita la mine cu ochii aceia mari care parca imi spun ceva de genul: “Doamne, esti nebuna rau, sau am ajuns din nou la gradinita?”, dar eu stiu, eu stiu ca ea nu intelege cat sunt eu de pregatita in ale comunicarii.
Cam asa a fost sedinta de azi, fooooarte importanta, pentru care a trebuit sa strabat tot orasul pentru ca prezenta era obligatorie! ( Acum, dupa ce am participat, inteleg de ce ne-au “obligat”.)
Si intrebarea mea: daca noi te consideram tampita si tu ne vezi tampite, pana cand vom mai putea lucra impreuna?
Am fost la o sedinta, foooaarte importanta si asta m-a inspirat!
Si dupa ce insir timp de 15 minute ceva ce se poate spune in doua-trei cuvinte (oricum neimportante), dupa aceea urmeaza cireasa de pe tort.
Fiindca am facut zece cursuri de nici-nu-mai-stiu-la-ce-sa-ma-inscriu-ca-sa-par-mai-important(a), si tot auzind de feed-back-ul asta, cum ca ar fi fooaarte important si parca, la un moment dat, lumea s-a si invartit numai in jurul lui, dupa care a luat-o in jurul “intelegerii mesajului transmis” si dupa care iar a cotit-o spre “structurarea mesajului” ( dar pe asta nu am mai prins-o prea bine, dovada ca va plictisesc de moarte ), pun marea intrebare:
Spune-mi, Andrada, ce ai inteles din ce am spus eu mai devreme?
Si Andrada se fastaceste si face niste ochi mari caci nu pricepe ca eu am facut atata pregatire, atat efort intelectual, atatea cursuri pentru a pune aceasta intrebare mareata si fooarte inteleapta si ea, in nestiinta ei, se uita la mine cu ochii aceia mari care parca imi spun ceva de genul: “Doamne, esti nebuna rau, sau am ajuns din nou la gradinita?”, dar eu stiu, eu stiu ca ea nu intelege cat sunt eu de pregatita in ale comunicarii.
Cam asa a fost sedinta de azi, fooooarte importanta, pentru care a trebuit sa strabat tot orasul pentru ca prezenta era obligatorie! ( Acum, dupa ce am participat, inteleg de ce ne-au “obligat”.)
Si intrebarea mea: daca noi te consideram tampita si tu ne vezi tampite, pana cand vom mai putea lucra impreuna?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)