Hali prieteni,

Uite ca nu am mai scris de ceva timp, ma gandeam ca nu prea am ce sa va scriu. Dar ar fi atat de multe de povestit!
A fost concediul meu, foarte placut, la Arieseni, la pensiunea Aries, la domnul Ghita si sotia dansului. In prima zi ne-au privit ciudat ( sau asa mi s-a parut mie dupa intrebarea: Dv. ati cerut camera matrimoniala? ), dar in ultima seara doamna ne-a facut placinte cu afine si scortisoara si ne-a zis ca putem sa le mancam in camera.
A fost Groapa Ruginoasa pana la care am urcat cu entuziasm, datorita traseului foarte frumos si faptului ca puteam mancat afine culese de pe tufe, chiar daca stiam ca eu una nu ma voi holba la nicio groapa ( am o oarecare problema cu inaltimea si cu haurile care se deschid sub mine ).
A fost Pestera Ursilor, foarte frumoasa, chiar daca mereu se gasea cate un copil care sa vrea afara si cate o bunica care sa se planga ca s-a saturat de intuneric si umezeala. Si am cumparat sirop de afine si dulceata de la niste tanti batrane, imbracate in negru, una surda bata si alta cu chef de viata cum numai oamenii trecuti prin multe o pot avea. Si chiar daca in mintea mea staruia intrebarea: oare la anul vor mai face dulceturi si zemuri?, eram in concediu, alaturi de Cris si lumea era a noastra.
A fost Pestera lui Ionele ( Ionel a cui? – intrebase o localnica de la care am vrut sa aflam pe unde s-o luam ) si cheile Ordancusei sau or...ceva. Si pana la urma am dat de pestera, dar pe drum ne-am mai cumparat si cate o pereche de incaltari de la o tinganca cu fuste in rauri caci am nimerit ziua de targ. A fost frumos in pestera, a fost frumos sa stiu ca ma asteapta, Cris ma asteapta sa ies.
Am fost la Scarisoara si am urcat 7 km cu masina lui nea Ghita ( un IMZ vopsit in albastru cu alb-argintiu, meserias de tot, toti ne faceau cu mana si unii faceau poze. Nu e de mirare, asa masina mai rar. IMZ-urile erau inainte de Aro, chestiile alea enorme cum intalnesti numai in Ucraina si in drum spre Scarisoara, dar asta avea acoperisul taiat, model cabrio ce mai! ) Deci, am urcat cu masina lui nea Ghita, ca asa i-am zis, si dansul ne tot zicea cum si-a luat si el goagal si cum incearca sa gaseasca niste oameni "realisti" ca de popi care ii spun sa de-a haina cand i se fura camasa s-a saturat si s-a saturat si de patriarhat si vrea matrirhat ca mamele isi poarta mai bine grija de copii decat tatii. Si eram eu bosumflata ca babe de 60 de ani fac traseul pe jos, dar cand am vazut ce scari tyrebuie sa cobor si sa urc pe urma, repede mi-a trecut supararea. Bine ca am fost si am facut un tur rapid. Am vazut, saru’mana, alta data nu mai merg. E frumos, chiar, adica sus sa fie + 20 de grade si la vreo 200-300 m mai jos sa fie un ghetar de 20 de m grosime, e ceva! Si e ceva ca am reusit sa ma intorc la lumina si soare fara sa se cheme pompierii sa ma taie cu balustrade cu tot si sa ma scoata de acolo. Bravo mie!
A fost cascada Varcioroc unde iarasi traseul a fost lejer si foarte frumos. Si dupa o cotitura de stanci dai de ... o tanti in costum de baie inaltandu-si mainile catre soare. A fost cata neasteptat, dar a fost tanti care in ziua precedenta a fost cu noi la Scarisoara, deci de-a casei, dupa atatea trairi si emotii.... Si cascada, in doi timpi ( cadea apa pe o stanca si pe urma pe alta ), chiar daca era de aprox...13 m, era placuta vederii.
Si nu v-am povestit inca de doamna, i-am uitat numele in secunda doi de cum ne-a zis domnul Ghita, de la care am luat cas adevarat si nu v-am zis de cum cautam afine sa-i ducem lui sora-mea ca i-am promis si de multe altele nu v-am povestit. Mergeti si voi si nu aveti ce regreta, sincer.

Si nici nu vroiam sa va povestesc de concediu ( daca esti cu cine vrei sa fii mereu, zi de zi, fiercare clipa ti se pare speciala, nu-i asa? ), ci de notarul la care am fost azi.

Am decis sa plecam in Canada si pentru asta avem nevoie de o groaza de hartii. Trebuie, printer altele, sa dovedim ca avem o relatie stabila de un an incoace. Aveam nevoie de declaratiile autentificate ale unor prieteni si cu aceasta ocazie am ajuns la notar. Sunasem mai demult la acest birou si atunci doamna imi zicea ca trebuie sa vada daca din punct de vedere moral poate autentifica o astfel de declaratie ( data de noi, sau de un tert care sa declare ca noi doua suntem impreuna de ceva timp ). Azi am fost cu sefa ca sa dea declaratia si am ramas placut surprinsa, doamna notar mai stia de mine, cea care a sunat, si s-a informat si a venit cu idei si a “inflorit” declaratia. Pe undeva ma asteptam la un refuz si am dat de bunavointa.
A fost o surpriza placuta
Poate nu e totul pierdut in tara ceasta? Poate trebuie doar sa nu te uiti la TV si sa nu dai niciun ban pe tot ce afli de la atii? Poate trebuie sa incerci si sa vezi totul cu ochii tai?
Eu totusi vreau sa ajungem in Canada, sau in orice alta tara.
A fost o surpriza placuta si poate daca ar mai fi cateva zeci m-as razgandi, dar raman deocamdata la aceasta varianta.
Voi cum stati cu surprizele placute? Ati avut parte de ele? V-ati gandit si voi sa plecati? Si daca ramaneti, de ce ramaneti?

Eu incerc sa-mi fac viata, viata noastra, intelegeti?

Numai bine.

5 comentarii:

motanul spunea...

Un sfat,

faceti procesul de emigrare pe cont propriu, nu prin firme de intermedere. Bani aruncati degeaba, procesul nu e greu.
Informatii aici:
site-ul oficial al guvernului canadian
http://www.cic.gc.ca/english/index.asp
si forumuri cu multe informatii utile:
www.montreal.ro
www.toronto.ro
www.vancouver.ro
site-ul este acelasi, dar fiecare are sectiune de anunturi locale, trebuie sa iti faci username.

daca stii deja informatiile astea poti sa stergi mesajul.

rita spunea...

Merci mult. Asa ne-am gandit si noi, sa mergem pe cont propriu. Sansele sa reusim ni se par un pic mai mari decat daca am incerca aici. Ma refer la o viata cat de cat normala.
Vedem.
Merci.

Anonim spunea...

Sa dea al de sus sa reusiti ce v-ati propus pentru ca aici sunt din ce in ce mai putine sanse pentru cei ca noi!
Dana B.

Anonim spunea...

Servus!Eu personal imi doresc sa plec in alta tara, unde sa ma simt mai libera. Unde sa ma pot tine de mana cu iubta pe strada si nimeni sa nu comenteze... Unde a fi LGBT si a fi vizibil e intrat in obisnuinta colectiva... Imi doresc sa plec, dar iubita mea nu..

Anonim spunea...

am luptat mult, si uite ca am reusit sa ma stabilesc cu iubita mea in olanda. suntem aici deja de jumatate de an. am invins familii, prieteni, obligatii, lipsa de bani, foamea si reprosurile...
avem o relatie de 4 ani, de jumatate de an suntem in olanda... insa ceva s-a intamplat..
acum fiecare e cu ale ei... ea cu scoala, eu cu serviciul...
nu ne mai 'vedem' cu adevarat.
va doresc voua numai bine, si tin pumnii sa nu cadeti in aceasta capcana a obisnuintei... :)