Am uitat sa-i multumesc persoanei care imi trimite vesti despre noi si viata noastra.
Multumesc, Ileana.
Altele
Vreti sa vedeti niste sondaje?
vedeti aici Un scurt sondaj despre oamenii de diferite orientari sexuale
Si aici Casatoriile intre persoane de acelasi sex
In rest, ok. Putin obosita poate, dar tare mi-e dor sa rad de mine, stiti?
Cocotata pe Luna sub o umbrela ( ca e de efect ) sa ma privesc un moment si sa rad de tot ce vad.
Sunt un strop obosita, iertare. A trebuit sa ascult azi cuvantarile doamnei director si m-a luat un pic cu stomacul. Vorbea atat de frumos de te lua plansul daca nu stiai ca e in stare sa-si salte oamenii de la treburi importante pentru o cafea, un ceai ( aduse pe tavi de arginit! ), pentru a-i spala cestile si paharele murdare si altele cate si mai cate. Ce bine ca episcopul nu ne-a atras din nou atentia ca noi nu lucram pentru salar! Ne-a laudat si a zis ca organizatiile caritabile vor dainui vesnic si la fel cum nici biserica nu poate fi nimicita de fortele raului, la fel nici noi, parte a ei, nu putem fi nimiciti!
Hopa ca sunt gay! Oare prin mine Raul cel mare a patruns in locasul acesta sfant? Nu sunt mai ipocrita decat sunt toti cei care vorbesc frumos despre oameni si totusi ii folosesc drept hartie de buda.
Pe langa asta, am reusit sa dau fara un copil, ( Bravo, Rita! ), sa urlu jumatate de zi la niste copii amarati, cam rai si neastamparati, dar niste copii in fond. Un succes ziua de azi, numai buna sa fiu mandra de mine.
Sper ca voi sunteti ok, mai ok.
Numai bine voua, eu merg sa caut coltul de Luna din care pot sa rad de toate acestea, dar mai ales de mine.
vedeti aici Un scurt sondaj despre oamenii de diferite orientari sexuale
Si aici Casatoriile intre persoane de acelasi sex
In rest, ok. Putin obosita poate, dar tare mi-e dor sa rad de mine, stiti?
Cocotata pe Luna sub o umbrela ( ca e de efect ) sa ma privesc un moment si sa rad de tot ce vad.
Sunt un strop obosita, iertare. A trebuit sa ascult azi cuvantarile doamnei director si m-a luat un pic cu stomacul. Vorbea atat de frumos de te lua plansul daca nu stiai ca e in stare sa-si salte oamenii de la treburi importante pentru o cafea, un ceai ( aduse pe tavi de arginit! ), pentru a-i spala cestile si paharele murdare si altele cate si mai cate. Ce bine ca episcopul nu ne-a atras din nou atentia ca noi nu lucram pentru salar! Ne-a laudat si a zis ca organizatiile caritabile vor dainui vesnic si la fel cum nici biserica nu poate fi nimicita de fortele raului, la fel nici noi, parte a ei, nu putem fi nimiciti!
Hopa ca sunt gay! Oare prin mine Raul cel mare a patruns in locasul acesta sfant? Nu sunt mai ipocrita decat sunt toti cei care vorbesc frumos despre oameni si totusi ii folosesc drept hartie de buda.
Pe langa asta, am reusit sa dau fara un copil, ( Bravo, Rita! ), sa urlu jumatate de zi la niste copii amarati, cam rai si neastamparati, dar niste copii in fond. Un succes ziua de azi, numai buna sa fiu mandra de mine.
Sper ca voi sunteti ok, mai ok.
Numai bine voua, eu merg sa caut coltul de Luna din care pot sa rad de toate acestea, dar mai ales de mine.
Salut
Uite ca am trait intr-o confuzie totala! Contitutia nu a fost modificata in defavoarea noastra si casatoria a ramas sa fie incheiata intre soti. Doar Codul Civil vrea sa introduca aceasta mirifica modificare prin care casatoria se poate incheia intre barbat si femeie.
Dar acum mai stiu ceva. Noile Coduri un vor intra in vigoare pana cand un exista procedurile aferente, ori acestea un exista inca!!!!!
E poate ultima noastra sansa.
Habar nu am ce am putea face. Ar trebui sa fim organizati, ar trebui sa fie o organizatie, asociatie sau naiba stie ce care sa aiba statut juridic care sa ne reprezinte si care sa vrea sa faca ceva pentru noi.
Nu este asa ceva. Eu nu simt sa avem asa ceva.
M-am gandit si la petitia noastra. CEDO? Cu nici 200 de semnaturi? M-am gandit si la Avocatul Poporului:
Art. 58 - Numirea si rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3)Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.
Art. 59 - Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi in libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Art. 60 - Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Ce putem face?
Are cineva vreo idee?
Dar acum mai stiu ceva. Noile Coduri un vor intra in vigoare pana cand un exista procedurile aferente, ori acestea un exista inca!!!!!
E poate ultima noastra sansa.
Habar nu am ce am putea face. Ar trebui sa fim organizati, ar trebui sa fie o organizatie, asociatie sau naiba stie ce care sa aiba statut juridic care sa ne reprezinte si care sa vrea sa faca ceva pentru noi.
Nu este asa ceva. Eu nu simt sa avem asa ceva.
M-am gandit si la petitia noastra. CEDO? Cu nici 200 de semnaturi? M-am gandit si la Avocatul Poporului:
Art. 58 - Numirea si rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3)Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.
Art. 59 - Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi in libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Art. 60 - Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Ce putem face?
Are cineva vreo idee?
Sa ne jucam - “Momente” speciale din viata noastra!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca marea majoritate a oamenilor se situeaza sub stravechiul clopot al lui Gauss. E extrema care decreteaza “MOARTE POPONARILOR” cum am avut ocazia sa citim macar o data in viata noastra pe diverse forumuri sau ca si comentariu lasat pe marginea unei teme care tine ( si ) de noi; si e extrema care se zbate pentru noi chiar daca nu are nimic de castigat de pe urma acestei lupte, pe asta nu am intalnit-o la noi in tara, dar sincer sunt convinsa ca exista ( tare cred in acest clopot! ).
Si intre aceste doua extreme se afla marea masa a oamenilor, unii mai aproape de o extrema, altii de cealalta, iar marea majoritate cam pe la mijloc.
Ori noi traim in sociatate si avem de-a face cu tot soiul de “colectivitati” ( familie, prieteni, colegi de servici, vecini, vanzatoarele de la magazinul din colt etc. ) habar nu avem cine cum priveste lucrurile.
In cazul meu se intampla sa am un cerc de prieteni destul de ( adica foarte ) redus, nu stiu de ce??!! Cred ca ceea ce mi-a zis prietena mea cea mai apropiata: “auzi, Rita, nu-i asa ca nu de aceea nu ma suni niciodata pentru ca nu vrei sa te sun nici eu?” imi da de gandit. Relatiile cu vecinii sunt foarte bune: “Buna ziua”, “Vrem sa reparam…si trebuie sa platiti…”, Rita nu intreaba nimic si scoate banii, respectiv “Auziti, picura la mine in baie, uitati-va ca de la dumneavoastra trebuie sa fie” si Rita suna in sfarsit prietenii ca sa dea de un instalator. Ramane familia, serviciul si oamenii de la magazinl din colt.
Acum, faptul ca sunt gay si ca am eu si niste orientari activiste cam sterile, dar oricum le am, nu ineamna ca simt mereu nevoia sa-i strig lumii ca sunt gay. Se intampla uneori insa sa vina anumite momente cand e vorba de noi, deci si de mine si cand trebuie sa reactionez. M-am gandit sa fac o clasificare a “momentelor”, in functie de aceasta reactie:
1. Momentul cand tac pentru ca cineva vorbeste atat de urat despre oamenii gay incat imi dau seama ca mi-ar da in cap daca as deschide gura si oricum nu am cu cine discuta.
2. Momentul cand cineva face misto de oamenii gay, eu imi deschid gura, dar nu vorbesc despre mine, deci tot tac intr-un fel. Rezultatele variaza, ori ajung sa tac, ori ajung sa tac dupa ce am mai spus doua-trei vorbe.
3. Momentul cand trebuie sa mint ( exp, ma intreaba o colega de ce sunt atat de fericita si eu nu am cum sa-i zic ca mi se intampla cel mai firesc lucru, adica sa iubesc pe cineva ).
4. Momentul cand cineva ma intreaba daca sunt gay si eu vad cum persoana respectiva ar face trei infarcte daca as recunoaste acest lucru, ori eu nu vreau sa am pe constiinta moartea nimanui, mai ales ca, de cele mai multe ori e un om apropiat, deci tac, evit un raspuns direct sau bag o minciuna.
5. Momentul cand merg la magazin si vanzatoarea tocmai atunci se nimereste sa inceapa sa faca misto de oamenii gay, iar eu tac pentru ca nu stiu daca asta e o conincidenta sau se datoreaza faptului ca m-a vazut tinandu-ma de mana cu prietena mea.
Cam atat imi vine in minte acum, dar mai dezvolt acest “subiect”. Pe undeva e chiar haios, nu-i asa? Bine ca Dumnezeu ne-a binecuvantat si pe noi, oamenii gay, cu talentul de a face haz de necaz. Pe undeva e trist, mai ales cand ma gandesc la momentul 3.
Cred ca e interesant totusi felul nostru de a reactiona in anumite situatii care pentru altii nici macar nu sunt situatii! De ar vedea lumea macar cateva clipe din "momentele" noastre speciale, poate s-ar raporta altfel la noi, poate ar aprecia mai mult ceea ce ei au si li se pare atat de natural sa aiba incat habar nu au ca e vorba despre un lucru special, poate un drept. Dreptul de a spune de ce esti fericita, dreptul de a trai alaturi de omul pe care il iubesti, dreptul de a sta alturi de el cand ii este mai greu, dreptul de a avea persoana cea mai apropiata alaturi in anumite momente.
Si intre aceste doua extreme se afla marea masa a oamenilor, unii mai aproape de o extrema, altii de cealalta, iar marea majoritate cam pe la mijloc.
Ori noi traim in sociatate si avem de-a face cu tot soiul de “colectivitati” ( familie, prieteni, colegi de servici, vecini, vanzatoarele de la magazinul din colt etc. ) habar nu avem cine cum priveste lucrurile.
In cazul meu se intampla sa am un cerc de prieteni destul de ( adica foarte ) redus, nu stiu de ce??!! Cred ca ceea ce mi-a zis prietena mea cea mai apropiata: “auzi, Rita, nu-i asa ca nu de aceea nu ma suni niciodata pentru ca nu vrei sa te sun nici eu?” imi da de gandit. Relatiile cu vecinii sunt foarte bune: “Buna ziua”, “Vrem sa reparam…si trebuie sa platiti…”, Rita nu intreaba nimic si scoate banii, respectiv “Auziti, picura la mine in baie, uitati-va ca de la dumneavoastra trebuie sa fie” si Rita suna in sfarsit prietenii ca sa dea de un instalator. Ramane familia, serviciul si oamenii de la magazinl din colt.
Acum, faptul ca sunt gay si ca am eu si niste orientari activiste cam sterile, dar oricum le am, nu ineamna ca simt mereu nevoia sa-i strig lumii ca sunt gay. Se intampla uneori insa sa vina anumite momente cand e vorba de noi, deci si de mine si cand trebuie sa reactionez. M-am gandit sa fac o clasificare a “momentelor”, in functie de aceasta reactie:
1. Momentul cand tac pentru ca cineva vorbeste atat de urat despre oamenii gay incat imi dau seama ca mi-ar da in cap daca as deschide gura si oricum nu am cu cine discuta.
2. Momentul cand cineva face misto de oamenii gay, eu imi deschid gura, dar nu vorbesc despre mine, deci tot tac intr-un fel. Rezultatele variaza, ori ajung sa tac, ori ajung sa tac dupa ce am mai spus doua-trei vorbe.
3. Momentul cand trebuie sa mint ( exp, ma intreaba o colega de ce sunt atat de fericita si eu nu am cum sa-i zic ca mi se intampla cel mai firesc lucru, adica sa iubesc pe cineva ).
4. Momentul cand cineva ma intreaba daca sunt gay si eu vad cum persoana respectiva ar face trei infarcte daca as recunoaste acest lucru, ori eu nu vreau sa am pe constiinta moartea nimanui, mai ales ca, de cele mai multe ori e un om apropiat, deci tac, evit un raspuns direct sau bag o minciuna.
5. Momentul cand merg la magazin si vanzatoarea tocmai atunci se nimereste sa inceapa sa faca misto de oamenii gay, iar eu tac pentru ca nu stiu daca asta e o conincidenta sau se datoreaza faptului ca m-a vazut tinandu-ma de mana cu prietena mea.
Cam atat imi vine in minte acum, dar mai dezvolt acest “subiect”. Pe undeva e chiar haios, nu-i asa? Bine ca Dumnezeu ne-a binecuvantat si pe noi, oamenii gay, cu talentul de a face haz de necaz. Pe undeva e trist, mai ales cand ma gandesc la momentul 3.
Cred ca e interesant totusi felul nostru de a reactiona in anumite situatii care pentru altii nici macar nu sunt situatii! De ar vedea lumea macar cateva clipe din "momentele" noastre speciale, poate s-ar raporta altfel la noi, poate ar aprecia mai mult ceea ce ei au si li se pare atat de natural sa aiba incat habar nu au ca e vorba despre un lucru special, poate un drept. Dreptul de a spune de ce esti fericita, dreptul de a trai alaturi de omul pe care il iubesti, dreptul de a sta alturi de el cand ii este mai greu, dreptul de a avea persoana cea mai apropiata alaturi in anumite momente.
HAI, CA E SI DE NOI!
Nu stiu cine urmareste pe Hotnews, Think outside the box, dar uite ce am primit concurs:!!!
Noi, blogurile noastre, siteurile noastre se incadreaza in tema "viata urbana", de exp. Tot ce avem de facut e sa trecem un banner, sa trimitem un mesaj si sa scriem 4 articole legate de noi. Daca se strang suficient de multi gay, oamenii de acolo ne vor lua in considerare ( cititi si voi si veti vedea ca sunt ok ).
Hai, putem sa facem ceva si avem cu cine si avem unde.
Acum chiar depinde de noi.
Noi, blogurile noastre, siteurile noastre se incadreaza in tema "viata urbana", de exp. Tot ce avem de facut e sa trecem un banner, sa trimitem un mesaj si sa scriem 4 articole legate de noi. Daca se strang suficient de multi gay, oamenii de acolo ne vor lua in considerare ( cititi si voi si veti vedea ca sunt ok ).
Hai, putem sa facem ceva si avem cu cine si avem unde.
Acum chiar depinde de noi.
mai sunt
Nu stiu cine a vazut emisiunea de pe Antena1, dar cred ca merita vazuta, intr-un fel face istorie. Se poate vedea aici.
Bravo, Alexandra! Merci ca faci ceea ce eu si altele/altii nu avem inca curajul sa facem. Poate va veni si vremea cand vom putea sta si noi in fata lumii, macar a celei care ne inconjoara si vom avea curajul sa spunem: sunt lesbiana si sunt fericita!
M-am tot gandit cu groaza ca se apropie marsul gay, adica alta ocazie ca oamenii sa vada o imagine total deformata despre lumea gay.
Sincer, nu particip la acest mars pentru ca nu cred ca e timpul lui si cred ca face mai mult rau decat ajuta. Ok, puteti sa-mi spuneti ca as putea iesi in strada ca sa arat lumii cat sunt de ok ca om si astfel sa adaug un dram de "normalitate" in multimea paietelor si a penelor. Nu, nu am sa fac acest lucru. Nu cred in utilitatea lui, din contra, dar e parerea mea si atat.
Si gandindu-ma ca se apropie evenimentul datorita caruia romanii ma vor vedea ca pe cineva imbracat ciudat si luand in considerare si alte imagini, ca pe cineva "in curu' gol sarutand un alt barbat" ( citat dintr-o discutie de pe un forum )m-am gandit sa trimit zeci de mailuri la posturile de televiziune in care sa zic ca eu nu sunt asa, noi nu suntem asa, noi nu avem nimic de-a face cu toate acestea. M-am gandit, citind nu demult si statisticile care zic ca doar 8% dintre respondenti au avut de-a face cu homosexuali, m-am gandit ca trebuie sa fie cineva care sa le arate oamenilor ca eu, tu, noi putem fi oricine: vecin, electrician, medic de familie, coleg, vanzatoare de la magazinul din colt, consultant financiar. Nu stiam cum sa fac, nu stiam daca vor fi posturi care sa "receptioneze" mesajul meu, dar primind acest mail cu aceasta emisiune, eu zic ca lucrurile au inceput. Eu zic ca a fost cineva care s-a arata si a facut ceva, iar noi trebuie sa continuam. Fiecare isi asuma riscurile pe care crede ca si le poate asuma. Unii semneaza o petitie cu numele real, altii semneaza o petitie cu un pseudonim. Unii ies si se arata in fata lumii, altii trimit un mail, 10. Unii fac o asociatie, altii lasa un comentariu la o stire. Eu cred ca lucrurile au inceput. Eu cred ca fiecare putem face ceva. Nu trebuie sa iasa toata lumea, nu trebuie sa mergem la marsuri, dar fiecare dintre noi poate face cate ceva.
Va mai las o adresa, lesbine-romania.blogspot.com, vedei si voi.
Numai bine.
Bravo, Alexandra! Merci ca faci ceea ce eu si altele/altii nu avem inca curajul sa facem. Poate va veni si vremea cand vom putea sta si noi in fata lumii, macar a celei care ne inconjoara si vom avea curajul sa spunem: sunt lesbiana si sunt fericita!
M-am tot gandit cu groaza ca se apropie marsul gay, adica alta ocazie ca oamenii sa vada o imagine total deformata despre lumea gay.
Sincer, nu particip la acest mars pentru ca nu cred ca e timpul lui si cred ca face mai mult rau decat ajuta. Ok, puteti sa-mi spuneti ca as putea iesi in strada ca sa arat lumii cat sunt de ok ca om si astfel sa adaug un dram de "normalitate" in multimea paietelor si a penelor. Nu, nu am sa fac acest lucru. Nu cred in utilitatea lui, din contra, dar e parerea mea si atat.
Si gandindu-ma ca se apropie evenimentul datorita caruia romanii ma vor vedea ca pe cineva imbracat ciudat si luand in considerare si alte imagini, ca pe cineva "in curu' gol sarutand un alt barbat" ( citat dintr-o discutie de pe un forum )m-am gandit sa trimit zeci de mailuri la posturile de televiziune in care sa zic ca eu nu sunt asa, noi nu suntem asa, noi nu avem nimic de-a face cu toate acestea. M-am gandit, citind nu demult si statisticile care zic ca doar 8% dintre respondenti au avut de-a face cu homosexuali, m-am gandit ca trebuie sa fie cineva care sa le arate oamenilor ca eu, tu, noi putem fi oricine: vecin, electrician, medic de familie, coleg, vanzatoare de la magazinul din colt, consultant financiar. Nu stiam cum sa fac, nu stiam daca vor fi posturi care sa "receptioneze" mesajul meu, dar primind acest mail cu aceasta emisiune, eu zic ca lucrurile au inceput. Eu zic ca a fost cineva care s-a arata si a facut ceva, iar noi trebuie sa continuam. Fiecare isi asuma riscurile pe care crede ca si le poate asuma. Unii semneaza o petitie cu numele real, altii semneaza o petitie cu un pseudonim. Unii ies si se arata in fata lumii, altii trimit un mail, 10. Unii fac o asociatie, altii lasa un comentariu la o stire. Eu cred ca lucrurile au inceput. Eu cred ca fiecare putem face ceva. Nu trebuie sa iasa toata lumea, nu trebuie sa mergem la marsuri, dar fiecare dintre noi poate face cate ceva.
Va mai las o adresa, lesbine-romania.blogspot.com, vedei si voi.
Numai bine.
Trebuie sa cititi
Este un studiu INSOMAR realizat in 2009 la cererea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
"Fenomenul discriminarii in Romania - perceptii si atitudini"
"Fenomenul discriminarii in Romania - perceptii si atitudini"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)