Sa ne jucam - “Momente” speciale din viata noastra!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca marea majoritate a oamenilor se situeaza sub stravechiul clopot al lui Gauss. E extrema care decreteaza “MOARTE POPONARILOR” cum am avut ocazia sa citim macar o data in viata noastra pe diverse forumuri sau ca si comentariu lasat pe marginea unei teme care tine ( si ) de noi; si e extrema care se zbate pentru noi chiar daca nu are nimic de castigat de pe urma acestei lupte, pe asta nu am intalnit-o la noi in tara, dar sincer sunt convinsa ca exista ( tare cred in acest clopot! ).
Si intre aceste doua extreme se afla marea masa a oamenilor, unii mai aproape de o extrema, altii de cealalta, iar marea majoritate cam pe la mijloc.
Ori noi traim in sociatate si avem de-a face cu tot soiul de “colectivitati” ( familie, prieteni, colegi de servici, vecini, vanzatoarele de la magazinul din colt etc. ) habar nu avem cine cum priveste lucrurile.
In cazul meu se intampla sa am un cerc de prieteni destul de ( adica foarte ) redus, nu stiu de ce??!! Cred ca ceea ce mi-a zis prietena mea cea mai apropiata: “auzi, Rita, nu-i asa ca nu de aceea nu ma suni niciodata pentru ca nu vrei sa te sun nici eu?” imi da de gandit. Relatiile cu vecinii sunt foarte bune: “Buna ziua”, “Vrem sa reparam…si trebuie sa platiti…”, Rita nu intreaba nimic si scoate banii, respectiv “Auziti, picura la mine in baie, uitati-va ca de la dumneavoastra trebuie sa fie” si Rita suna in sfarsit prietenii ca sa dea de un instalator. Ramane familia, serviciul si oamenii de la magazinl din colt.
Acum, faptul ca sunt gay si ca am eu si niste orientari activiste cam sterile, dar oricum le am, nu ineamna ca simt mereu nevoia sa-i strig lumii ca sunt gay. Se intampla uneori insa sa vina anumite momente cand e vorba de noi, deci si de mine si cand trebuie sa reactionez. M-am gandit sa fac o clasificare a “momentelor”, in functie de aceasta reactie:
1. Momentul cand tac pentru ca cineva vorbeste atat de urat despre oamenii gay incat imi dau seama ca mi-ar da in cap daca as deschide gura si oricum nu am cu cine discuta.
2. Momentul cand cineva face misto de oamenii gay, eu imi deschid gura, dar nu vorbesc despre mine, deci tot tac intr-un fel. Rezultatele variaza, ori ajung sa tac, ori ajung sa tac dupa ce am mai spus doua-trei vorbe.
3. Momentul cand trebuie sa mint ( exp, ma intreaba o colega de ce sunt atat de fericita si eu nu am cum sa-i zic ca mi se intampla cel mai firesc lucru, adica sa iubesc pe cineva ).
4. Momentul cand cineva ma intreaba daca sunt gay si eu vad cum persoana respectiva ar face trei infarcte daca as recunoaste acest lucru, ori eu nu vreau sa am pe constiinta moartea nimanui, mai ales ca, de cele mai multe ori e un om apropiat, deci tac, evit un raspuns direct sau bag o minciuna.
5. Momentul cand merg la magazin si vanzatoarea tocmai atunci se nimereste sa inceapa sa faca misto de oamenii gay, iar eu tac pentru ca nu stiu daca asta e o conincidenta sau se datoreaza faptului ca m-a vazut tinandu-ma de mana cu prietena mea.
Cam atat imi vine in minte acum, dar mai dezvolt acest “subiect”. Pe undeva e chiar haios, nu-i asa? Bine ca Dumnezeu ne-a binecuvantat si pe noi, oamenii gay, cu talentul de a face haz de necaz. Pe undeva e trist, mai ales cand ma gandesc la momentul 3.
Cred ca e interesant totusi felul nostru de a reactiona in anumite situatii care pentru altii nici macar nu sunt situatii! De ar vedea lumea macar cateva clipe din "momentele" noastre speciale, poate s-ar raporta altfel la noi, poate ar aprecia mai mult ceea ce ei au si li se pare atat de natural sa aiba incat habar nu au ca e vorba despre un lucru special, poate un drept. Dreptul de a spune de ce esti fericita, dreptul de a trai alaturi de omul pe care il iubesti, dreptul de a sta alturi de el cand ii este mai greu, dreptul de a avea persoana cea mai apropiata alaturi in anumite momente.

Niciun comentariu: