mai sunt

Buna tuturor!
Ma ia uneori cu niste mustrari de ma doare! Adica incep eu sa fac ceva si ajung sa nu mai scriu nimic de zile intregi!
Eu zic ca vara si caldura sunt de vina. Neuronii mei sau au plecat in concediu si urmaresc furnicile in Madagascar, sau au murit de caldura. In orice caz, cei cativa care au mai ramas, au grija ca inima sa-mi bata, plamanii sa respire, rinichii sa nu se apuce sa faca altceva decat e treaba lor si tot asa. Poate au mai ramas si cativa care m-ar putea face sa gandesc ( ?!?! ), dar ei bantuie prin haul care ii inconjoara si tare sunt derutati, dar asta numai atunci cand nu stau cu terminatiile intr-un lighean cu apa rece asteptand sa le se aduca comanda.
Si o parte din ei au privit si la niste site-uri din strainatate cu speranta ca poate ii ademenenesc acasa pe cei plecati, sau ii trezesc din letargie pe ceilalti, dar slabe sperante.
Au citit despre festivalul din Amsterdam. Succes de zile mari, 500.000 de participanti ( cu spectarori cu tot, dar ei nu au huiduit si nici nu au aruncat cu oua! ), 50 de vapoare, pentru prima data au participat si autoritatile locale, barurile impodobite cu baloane roz, bautura pe gratis, chef care a cuprins tot orasul. Un vapor gol ca memento pentru tarile unde homosexualii sunt discriminati sau chiar condamnati la moarte.
Stockholmul a avut mai putin noroc, acolo a plouat si in loc de 50.000 participanti au fost doar 45.000.
La Barcelona au avut loc jocurile sportive gay, Eurogames. 5300 de participanti, 40% femei, 30.000 de spectatori.
Mai mult de 20.000 de oameni au protestat in Costa Rica impotrica casniciilor gay.
In Cehia, la urmatorul recensamant, nu e obligaoriu sa declari daca partenerul de viata e de acelasi sex sau nu.

Bine, si ce e cu asta?
Ce e cu toate acestea pe caldura de afara, in Romania, in 2008?

Eu nu sunt o persoana prea optimista, dar nici pesimista nu ma consider. De cand am inceput sa ma dau in spectacol cu site-ul si blog-ul mi-am dat seama insa ca sunt de o naivitate sora cu infantilismul.
Uite ca vara, caldura, discutiile cu prietenii incep sa ma lecuiasca!
Incep si eu sa ma intreb, de ce mai citesc toate acestea? La ce bun daca in alta parte lucrurile merg bine sau sunt cat de cat ok, daca la noi …la noi… noi… . Care noi?

Cativa neuroni si-au scos terminatiile din lighean si au inceput sa-si faca treaba. S-au trezit ei revoltati si si-au intins axonii spre alti neuroni ca sa-mi spuna ca nu e bine sa gandesc asa. Nu e bine pentru ca depinde si de mine!
Bine, sunt de acord, dar ce sa scriu, fratilor?! Ce sa scriu cand parca toate sunt moarte in jurul meu?! Rectific: in capul meu!
Ma trezesc eu candva din letargia aceasta si sa vezi cum ma apuc de treaba!
Pana atunci, poate mai scrie si altcineva.