Ca raspuns la Provocare

Stiti ce ma inspaimanta pe mine cel mai mult?
Mi-e o frica nebuna ca am sa dau in paranoia. Mi s-a mai intamplat de cateva ori, fie vizavi de nationalitate, fie de orientare. Adica sa am ideea total stupida cum ca oamenii, lumea ar fi impotriva mea. Nu zic ca ideea in sine ar fi total absurda si fara temei, dar nici ca trebuie sa-mi vina in minte la cea mai mica remarca sau gest.
Pe vremea scolilor mi s-a intamplat sa stau un an in camin. Fetele de nationalitate maghiara au fost “cazate” in aceeasi camera. A fost ok, mai ales pentru cele doua fete din Miercurea Ciuc care erau pierdute bine in Timisoara.
S-a intamplat intr-o noapte ca studentii de la drept sa faca un chef. Ca moment culminant probabil, au ales sa dea cu pumnii si picioarele in usa noastra strigand ca toti ungurii trebuie sa moara si ca acum ne vor arunca pe geam. Eu dormeam ca un prunc, ca doar la ce bun sa ma trezesc pentru niste lovituri cat sa sparga usa, dar dimineata colegele de camera mi-au zis ca erau sa moara de frica. Hop ca m-am revoltat si eu! Si ce da Domnul, aveam eu un coleg de grupa care abia daca stia vreo doua vorbe in maghiara, invatate de la cine stie care bunica, si care a doua zi se trezeste sa ma intrebe in maghiara ce mai fac?! Revoltata eu, ca nu-mi trece mie cu una cu doua, ma trezesc urlandu-i in maghiara, de-mi ies ochii din cap, ceva de genul “ de ce ma intrebi asa? Nu pricepi o iota daca iti raspund in maghiara! De ce ma intrebi asa?”
N-am sa uit niciodata fata colegului meu. Si-a cerut scuze. Mi-a zis ca nu a inteles nimic din ce am zis, dar ca i se pare ca m-am suparat si ca nu a avut intentia de a ma supara.
Mi-e o frica nebuna sa nu mai pot face distinctia intre cei care intr-adevar nu ma accepta si cei care nu au nimic cu mine.
Mi-e o frica enorma ca, trecand prin atatea, am sa incep sa discriminez si eu pe altii doar pentru ca e comod, e “normal”, e atat de usor si “firesc” sa dai ceea ce ai primit si tu.
Dar sper sa nu trebuiasca sa-mi fie frica ca am sa reduc lumea la problema orientarii mele sexuale. Este doar o parte din mine, la fel ca si nationalitatea mea, la fel ca multe altele.
Sunt asa cum sunt. Cei care ma stiu si ma iubesc vad dincolo de toate acestea, ma vad pe mine, sper. Altfel, nu prea am cum sa-i iubesc nici eu. Poate ramane un simt al responsabilitatii, poate ramane un sentiment de datorie, dar nu am cum sa iubesc niste oameni care habar nu au de mine.
De-o fi ceva de capul meu, de mine, nu cred sa fie nationalitatea, orientarea mea sexuala sau faptul ca sunt blonda ( ca si blondele sunt discrimintate, nu-i asa?! ), chiar daca in majoritatea timpului sunt aproape cheala.
Desigur, e greu. Fricile, indoielile sunt intemeiate. Mergem mai departe cu ceea ce avem. Si ce avem? Ne avem pe noi insene, pe altele care sunt ca noi, poate mai pierdute ca noi si responsabilitatea celora care vor veni dupa noi.

5 comentarii:

Anonim spunea...

..servus . imi pare bine.Andra ma numesc.ciudat nu?apar de nicaieri.yeap.am intrat pe blogul tau.imi place f mult sa citesc bloguri.al tau mi-a placut f mult.sicer iti spun.nu ma cunosti...nu te cunosc....inca o data pare ciudat.dar..va e ok.nu fac rau .Andra - Antonia ma numesc.am 19 ani.am plecat pe 20 pe 13 mai ii fac.ce sa zic..sunt din Rosiorii de Vede,jud.Teleorman.si am rude in Miercurea Ciuc,bunica,matusa,etc.mama e de -acolo.e unguroaica.eu nu.eu n-am habar de un pic de maghiara.stiu decat vreo 2 injuraturi pt prostovanii astia de prin zona asta
cam asta...sper sa nu fi picat prost.inca o data mi-a palcut mult blogul tau, tot ce ai scris, tot ceea ce gandesti...super.te felicit.
.. astept mail:andra_gheo@yahoo.com
Ai grija de tine! Bafta.

Anonim spunea...

multumesc rita, imi pare bine ca mi-ai raspuns, mie, si altora... :)

o zi placuta si usoara.

Iulian B. spunea...

hmmm...ei zic ca nu ai de ce sa iti faci griji....

rita spunea...

Chiar crezi?
Nu zic ca am 500 de ani, dar la cei 30 pe care ii stiu in spate, m-am trezit de cateva ori facand lucruri pe care nu as fi crezut ca am sa le fac vreodata. Cred ca asa se intampla cu majoritea oamenilor, atata doar ca eu imi si dau seama de asta, uneori.
Chiar as vrea sa nu repet "istoria", dar cum sa fiu eu o axceptie?!
P.S.
Imi pare bine ca mai dai pe aici. Merg sa vad ce e nou pe la tine.

ratusca vesela spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.