de la kingwitha

O nuntă de la care n-aş fi vrut să lipsesc pentru nimic în lume...

Sâmbăta trecută am fost la o nuntă care prin felul ei particular, a fost total nouă pentru mine. A fost nunta a doua femei, prietena mea (încă din timpul facultatii) şi iubita ei. Doamne,...a fost fantastic!

Ceremonia s-a desfăşurat într-un restaurant (Margaritha) din Budapesta, unde locuiesc ele de 2 ani. La cererea prietenei mele, eu am celebrat această căsătorie, în faţa prietenilor mireselor. 13 oameni, prieteni adevăraţi, hetero şi homosexuali deopotrivă.
Din cauza că ştiam ce importanţă are acest eveniment unic pentru ele şi vroiam să le ofer o ceremonie demnă de acest eveniment, eram foarte agitată. Am vorbit câteva minute despre iubire, căsătorie şi despre iubirea lor in particular. Au promis sinceritate, respect şi acceptare, răbdare una faţă de cealaltă, că nu vor uita să-şi spună „te iubesc” (măcar o dată pe săptămână).
Mi se pare că într-o relaţie se uită după un timp acest gest simplu, dar foarte important, crezând că e un lucru cert, de la sine inteles; sigur că aşa e, numai trebuie să şi spunem uneori. Lucrurile despre care se crede că sunt certitudini, de fapt nu sunt aşa.

Când au intrat în restaurant, am rămas cu gura căscată; niciodată nu au fost mai frumoase. A fost ceva fantastic să urmăresc intrarea lor pe o muzică lentă, până în faţa mea.
La sfârşitul ceremoniei, în timp ce spuneau una alteia câteva cuvinte frumoase, tot ce simţeau şi vroiau să împărtăşească celeilalte, au tras verighetele, iar după aceea au semnat şi certificatul de căsătorie.
După ceremonie a urmat cina şi un chef ce s-a sfărşit abia dimineaţa următoare, într-un club gay.

Au trecut deja 3 zile şi jumătate de atunci, dar încă zâmbesc când îmi amintesc de nuntă. A fost unică, importantă, fantastică în acelaşi timp. Şi nu numai pentru tinerele căsătorite, ci şi pentru invitaţi. Ştiu. Am fost prezentă.

p.s. Mulţumesc celor patru martori că au promis să protejeze această căsătorie şi pentru că au fost şi sunt alături de proaspetele căsătorite.

4 comentarii:

rita spunea...

Merci pentru articol.
Le urez casa de piatra si mult noroc fetelor!
Iat tu nu uita sa mentionezi aceasta “experienta” cand iti faci urmatorul CV!
Hai ca ai facut o treaba faina!

Anonim spunea...

am inceput o provocare - vei raspunde si tu? :

http://lumierre.wordpress.com/2008/09/08/o-provocare/

Iulian B. spunea...

hmmm...abia astept sa ma casatoresc si eu cu ubi :)

kingwitha spunea...

Ciao Lumierre,
Citesc siteul tău, de când se recomandă pe acest blog.
Nu mă preocupă în prezent de ce mă tem.
Mulţumesc pentru comentariu.
Numai bine!