Uka

Am avut o perioada in care ma gandeam la mine si la tot ce este in jurul meu, la ce folos? nu mereu ne putem apara cu pietre. In fuga mea printre cuvinte mi-am dat seama ca muzica ma poate "umple" de frumos, ca un film bun ma face sa ma gandesc mult mai bine la niste lucruri sau amanunte cum le-ar numi unii, chitara mea, cu care impreuna putem face lucruri frumoase, cat de fericita ma simt sa sarut obrazul unui copil care este uitat intr-un orfelinat, sunt poate niste lucruri marunte dar care pe mine ma fac sa simt ca pur si simplu, traiesc! ...tristetea e ca supravietuiesc intr-o lume in care dragostea nu mai decat de bani, in care iubirea nu mai este neconditionata, in care zambetul este interpretat, in care viteza isi spune cuvantul iar tehnologia ne lasa cicatrice adanci. Supravietuiesc intr-o lume in care sunt arata cu degetul-si daca ar avea cum, poate si o lume care ma vrea moarta si vorbesc acum pt NOI toti...e trist ca in loc sa ne iubim -ne uram, in loc sa ne imbratisam-ne batem...Am inceput acum nu demult timp un proiect sa zic asa literar, am castigat dreptul de a merge mai departe in locurile fruntase, urmatorul pas era sa scriu despre mine si depre Dumnezeu...am ales sa scriu "despre mine in relatie cu El" puteam sa mint, puteam sa scriu atat de estetic, mai frumos ca in basme...dar am ales sa ma portretizez intru-totul, parca m-am asezat pe un perete si cineva cu un marker mi-a facut conturul, apoi l-am hasurat in culorile curcubeului..un discret umor si o fina ironie...evident nu a iesit bine pt ca cei din jurul meu care cu cateva zile inainte imi spuneau "tu pictezi cuvintele" au ajuns sa spuna ...nu poti trece mai departe pentru ca "te-ai abatut de la normal" ...dar oare ce reprezinta normalul pt ei?...lucrarea era despre mine ,asa cum sunt eu si sunt tare mandra de mine...da,sunt lesbiana si?
...tacerea durea . Eu raman eu, cea care "picteaza cuvintele", cea care iubeste frumosul, cea care putea sa ajunga cu lucrarea undeva mult prea departe de ceilalti "care nu s-au abatut de la normal"...am avut de ales-sa ma mint pe mine si pe cei care imi citesc lucrarea? sau pur si simplu sa fi pictat atat de frumos si perfect si sa ajung la un premiu Nobel? pt ce? de ce ? cum? in ce fel? nu are rost sa te sustragi de la ceea ce esti...sunt trista ca mi s-a pus piedica tocmai pt ca unii sunt umbriti de prejudecati, pt ca in capsorul lor lumina nu poate intra...dar sunt fericita ca am demonstrat ca ati recunoaste identitatea este mult mai important decat orice premiu pe lumea asta, si Nobel de a fi!... sunt mandra ca eu, una singura am demonstrat ce multi nu vor avea curajul niciodata!...nu isi vor recunoaste identitatea de calai ce sunt...!"