Apropo de “Ghidul autostopistului galactic” si eu fac destul de des autostopul. E o chestie faina, mai putin atunci cand nu e deloc asa.
Nu ai ocazia sa dai de veloci, strandulari si merentoti ( nu ca ar fi vorba despre asa ceva in cartea aceea, dar cine imi poate demonstra ca nu exista si aceste specii? ), dar poti da de umanoizi foarte interesanti si de niste "nave" exotice.
Ultima data, adica alaltaieri, am venit cu o Dacia 1300. Super! ( nici nu ma sinchisesc sa dau din maini cand vine o masina mai “de straluceste”, nu de alta, dar vin cu viteza si cum eu nu sunt un om prea zdravan, m-as inalta pe loc. )
Ma urc eu in masina si dupa ce nenea canta un timp la schimbatorul de viteze o si pornim din loc. Ma uit in jur…toate atarna, toate balangane, geamurile sunt inchise dar sulfa nene, sulfa de ma bucur ca sunt iar aproape cheala. Praf, mult praf, pe unde o fi circulat nenea cu masina? Si o intrebare si mai importanta: cand? Ok, se vede ca vine primavara daca a avut curajul sa porneasca la drum cu …chestia asta.
Si mergem noi cat mergem, depasim si o caruta si deodata ce sa vezi, zboara ceva pe parbriz! E o bucata de sarma care a iesit de undeva de sub capota. Nenea se opreste, vara sarma la loc si…..dai bataie!
Incearca nenea sa lege o conversatie, dar eu nu prea am chef de asa ceva si nici el nu e omul care iti tot zice si tu nu trebuie sa faci decat sa-l aprobi si sa te minunezi uneori, asa ca se hotareste sa puna muzica!!!!
La asa o masina se potriveste o manea minunata. Si urla muzica din difuzoarele care harsaie de-l intrec pe baiatul care ba se vaita de iubita, de bani, de prieteni, ba se bucura pentru toate acestea.
Si iar zboara ceva pe parbriz. Naiba s-o ia de sarma care nu vrea sa stea locului! Nenea baga o frana de ma proiecteaza cu bancheta cu tot in scaunul soacrei. Noroc ca nu am stat in spatele lui, l-as fi strans de gat de surprinsa ce am ramas.
Iese nenea, baga sarma la loc si iar o pornim.
Si vine o piesa, o capodopera de piesa despre maicuta care a plans amarnic candva si acum plange si baiatul, dar treaba e ca nu poate sa planga asa cum a plans maicuta si atunci trebuie sa le cante pe toate acestea. Mi-am dat seama ca e o capodopera pentru ca nenea a dat si mai tare muzica de saracele difuzoare stateau sa crape. Pacat ca nenea nu s-a pus sa cante si el…n-o fi stiind versurile, sau n-o fi stiind sa faca tremolourile acelea superbe?
Gata si cu minunea de piesa. Ma uit pe geam si sunt pierduta in ale mele cand ma trezesc proiectata iar pe scaunul soacrei. Sarma!!!!
Iar urmeaza interpretarea la schimbatorul de viteze, dar nenea reuseste de fiecare data.
Doamne, ce minune mai poate fi si muzica! Te unge la suflet, asta este adevarul! Vine o piesa in care baiatul zice despre lumea pe care a ajutat-o ( si multi au fost, o fi asistent social! ) si care acum nici nu-l baga in seama. Ce poveste trista! Nenea al meu da din cap aprobator si mi-e frica, mi-e groaza ca acum incepe sa cante si el. Ce ma fac daca incepe sa cante? Sigur ma tavalesc de ras. Doamne, scapa-ma de rusine si nedreptate! Bietul om m-a luat in aceasta “experienta”, Doamne, fa sa nu deschida gura! Si uite ca exista Dumnezeu si rugaciunile mele sunt ascultate.
E fain sa faci autostopul, mai putin atunci cand nu e fain deloc. Nu dai de astrofogiti, marteperesti si carpenterosculi ( stiu ca nu pe astea le-am amintit prima data, dar cine imi poate demonstra ca aceste specii nu exista? ), dar poti avea ocazia sa dai de oameni faini.
Cat despre nenea, lasand gluma, m-a adus si m-a lasat aproape de casa. Sa fie sanatos si sa aiba noroc. Merci pentru tot.
Ma gandesc la sora-mea. Daca era si ea, daca faceam autostopul impreuna, sigur nu ajungeam acasa asa de usor ( ea nu prea are noroc la asa ceva ). Imi pare rau ca nu a fost, ar fi fost mai interesant.
O zi frumoasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
E cam periculos sa faci autostopul.Cand opresti o masina te incearca acelasi sentiment mai mereu : hai ca poate am noroc si de data asta...e o questie egala cu mersul ulciorului la apa.
Ce ma fac daca incepe sa cante? Sigur ma tavalesc de ras. Doamne, scapa-ma de rusine si nedreptate! Bietul om m-a luat in aceasta “experienta”, Doamne, fa sa nu deschida gura!
:)))
povestea ta imi aduce aminte (nu ca ar fi nevoie sa imi amintesc ca doar le traiesc zilnic) de experientele mele cu cfrul si ratbul. dar mie imi e de ajuns sa incep sa ma gandesc ca NU TREBUIE sa rad si gata! am izbucnit in hohote.
Făcând autostopul îţi asumi nişte riscuri ;)) dar nu te gândeşti că exact aceleaşi lucruri descrise de tine se pot întâmpla şi în cazul în care cineva îţi oferă un serviciu contra-cost, aşa zis profesionist şi mă refer aici la taxi sau la tren CFR. Manelele răsună la maxim şi după o "octavă" îi transmiţi şoferului să stopeze miaunăturile alea, dar el, de-a dreptul şocat, îţi zice: "Daaahhh, glumeşti?! Încă nu am auzit de feciori cărora să nu le placă manelele!"....în tren, aceiaşi poveste, cu telefoanele...interferează vreo 4 melodii din diverse părţi...şi genuri.
Doar lipsa respectului face ca aceste lucruri să se întâmple foarte des în viaţa noastră de zi cu zi....merită felicitat ministerul educaţiei pentru că a văzut necesară o singură oră de educaţie civică pe săptămână, doar în clasa a IV-a dacă bine îmi amintesc....
Eu nu prea am avut cum sa zic vreun cuvant, merci ca m-a luat. Oricum, cu manelele tabloul a fost perfect.
Cat despre cat e de periculos sa faci autostopul…., practic acest sport de cativa ani si de doua ori mi-a venit sa ies, sa fug, sa zbor, sa scap oricum din masina. Prima data a fost cand am dat de trei tigani vanjosi dintre care doi se tot uitau la mine, ziceau ceva, zambeau, iar mai ziceau ceva pana cand, la un moment dat, cel care statea langa mine a inceput sa cotrobaie pe sub bancheta si a scot un cutit de vreo 15 cm. La pus frumos langa mine si pe urma a mai cotrobait dupa o bucata de slanina si niste paine. Dar pana a scos slanina!!!!!!!!!!!!! Cred ca atunci lor le-a venit sa se tavaleasca de ras.
A doua oara m-am enervat eu la culme pentru ca ma luasera niste flacai care s-au oprit la fiecare birt si benzinarie pentru a cumpara bere si dupa fiecare bere bauta se opreau pentru a se usura. Credeam ca nu mai ajung niciodata.
Vedem ce mai aduce ziua de maine.
deci f tare:)))mi-a plakut f mult povestea cu nenea
Am practicat sportul cu autostopul si spun, cu mana pe inima, nu mi-a fost frica niciodata. Oamenii care opresc sunt, de cele mai multe ori, cetateni de treaba. Evident, riscurile cu manele incluse sunt inerente! Splendid povestit :)
Trimiteți un comentariu