retineti doar partea serioasa si stiintifica!

Am ratat un documentar super meserias. Oamenii de stiinta au descoperit ca elefantii au niste “senzori” in talpi! Cum s-a produs marea descoperire?
Pai vroiau acesti oameni sa urmareasca elefantii si au deghizat o camera de filmat intr-o ( ?!! – ce e mai normal si mai natural??? ) balega de elefant!!!
Sa fii tu elefantul si sa te urmareasca o bucata de rahat cu mot ( asta fiind camera! )!!!, va imaginati cum poate fi?
Si au facut elefantii ce au facut, ce fac elefantii de obicei si bucata de rahat i-a urmarit timp indelungat, pana cand…unul mai perspicace sau mai plictisit de toate cele s-a decis sa vada ce e cu minunea aceea umblatoare!!!
S-a apropiat de camera-balega si si-a ridicat talpile deasupra ei, dar nu a calcat-o ci doar si-a balanganit piciorul pe deasupra. Faza s-a repetat cu mai multi elefanti. Cercetatorii au tras concluzia ca elefantii au niste “senzori” in talpi! Nu stiu la ce fel de senzori s-au gandit, dar nu cred ca la cei olfactivi.
Eu am tras concluzia ca elefantii sunt niste animale foarte indecise. Pentru mine s-a petrecut urmatorul lucru: elefantul care a observat minunea miscatoare “ Poate am dat eu in paranoia, dar bucata asta de rahat ne-a urmarit toata ziua! Ieri tot in urma noastra a fost! Si alaltaierei a fost tot aici, ne-a urmarit si in timp ce ne scaldam! Ce naiba se intampla? Mi-am facut si eu treburile azi dimineata, dar unde le-am lasat, acolo au ramas. Cu asta ce o fi? Si am urmarit-o si pe Hermina facandu-si treburile, si nici ale ei nu s-au clintit din loc. E ceva necurat la mijloc. S-o calc sau sa n-o calc? De-o calc, sigur nu mai misca, insa put eu pe urma! Dar tot e culmea ca o bucata de rahat sa ne urmareasca zi si noapte! Mai bine o calc!.... Dar ma fac de rusine. Lumea va spune ca am imbatranit si nu mai vad bine. Si nu mai am nici sanse la Hermina! Deci ce sa fac, s-o calc sau sa n-o calc? Hei, baieti, ia veniti incoace! Bucata asta de rahat ne urmareste de trei zile, ce sa facem? “ si tot asa.
Sunt sigura ca daca as fi vazut documentarul nu mi s-ar fi parut atat de haios, sau poate m-as fi prapadit de ras, asta am facut oricum.
Merci.
Stiti, ma gandesc ca in viata reala, rahatul nu ca ne urmareste discret si de la o oarcare distanta ci da navala peste noi si ne forteaza sa-l inghitim. Ma gandesc ca noi facem invers, deghizam rahatul si-l si varam pe gatul altora.

Pentru Ileana: multumesc mult. Tare, tare, tare te mai iubesc eu. Iarta-ma ca am facut misto de ce mi-ai povestit, dar tare bine am putut sa rad. Regret ca nu am vazut documentarul, sau poate e mai bine asa?
Merci.