Am tot urmarit povestea cu Codurile. Imi venea sa urlu de nervi si suparare, pe de alta parte, cred ca m-am obisnuit ca in tara aceasta absurdul e la ordinea zilei si ceea ce m-ar mira ar fi daca lucrurile ar merge normal. E o porcarie ce e pe cale sa se intample, dar ceea ce m-a mirat a fost faptul ca niciunde nu am dat de noi. NOI. Niciunde nu am vazut ca s-ar lua atitudine, ca s-ar face ceva, macar un gest cat de mic pentru a ne manifesta dezacordul, pentru a spune ca isi bat joc de noi si ne calca in picioare. O stire, ceva, cum ca organizatiile/asociatiile, orice care are un pic de renume si spune ca e pentru noi si ne reprezinta, ar fi facut ceva, ar fi spus doua cuvinte.
Uite ca acum se face ceva. Este o petitie care poate fi citita si semnata AICI si va invit sa faceti acest lucru.
Stiti, poate nu inseamna nimic, poate nu va schimba lucrurile, dar macar se va afla ca suntem si ca ne pasa. Poate oamenii isi vor da seama ca existam. Eu, tu, 500, 5000 de oameni ( gay si hetero ), altceva decat manifestanti imbracati colorat incercand sa afisesze bucuria in timp ce se uita roata ca nu cumva sa fie pocniti in cap.
Poate nu inseamna nimic, dar macar am posibilitatea sa spun ca am incercat sa fac ceva. Eu, Rita, nu sunt de acord cu ceea ce e pe cale sa se intample. E nedrept, ma afecteaza, dar atat cat am putut, am facut si eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu