Sora-mea, stii ca esti singurul om care se bucura pentru noi? Iti imaginezi... din doua familii + prieteni foarte apropiati, esti singurul om care se bucura pentru noi.
Altii, cei "normali" sunt petrecuti cu muzicanti si veselie, noi pornim cu minciuni, dureri si mustrari de constiinta. Nunta noastra, daca ar fi se intample acum, ar semana cu o inmormantare.
Ce viata e asta? Cerem prea mult?
Ma gandesc la altele, probabil mult mai tinere decat mine. Ma intreaba cum s-o cucereasca sau daca sa se intoarca la barbati? Domane, habar nu au de ce le asteapta daca e vorba de alegere si aleg aceasta cale ( dar nu e vorba de alegere ). Oricat de mult as vrea, nu pot schimba situatia, nu am cum sa schimb lumea care le asteapta.
Am incepe o viata si tu esti singurul om care se bucura pentru noi, adica s-ar bucura daca am reusi. O viata impreuna, cu aceleasi bucurii si aceleasi greutati comune cuplurilor "normale".
Si stau si ma intreb ce inseamna a fi gay?
A fi gay inseamna sa-i ranesti pe cei dragi? A fi gay inseamna sa pornesti cu capul plecat, cu mustrari de constiinta, vinovata pentru ca iubesti?
Sa nu crezi ca minimalizez iubirea si acceptarea ta. Din contra, esti tot ce am, avem, si raman cu respect pentru ca ai vazut dincolo de ceea ce vad ceilalti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
Poate o fi ceva de la legatura aceea invizibila dintre frati. Pentru ca si pe mine m-a acceptat si sustinut fra de la inceput. Si ce important a fost sa simt ca ma sustine cineva neconditionat, fara dezamagire in ochi.
Eu va doresc toata fericirea din lume. Si un drum frumos , chiar daca dificil, inainte!
Szia!
Saru'mana, la fel si voua. Ciudat cum ma cred pregatita pentru diverse chestii, alea multe legate de noi si ceilalti, dar cand dau cu capul si mai si pic in fund, ma...doare pe moment, apoi ma obisnuiesc si merg mai departe. Mergem mai departe, asta e important.
Numai bine.
A fi gay inseamna sa pornesti intr-o relatie cu capul plecat? Nu, nu, nu! Atunci cand iubesti faci credit: persoanei iubite, iubirii dintre voi, destinului vostru comun. Si nu stiu daca acceptarea din partea celorlalti chiar trebuie sa conteze atat de mult, insa exista cu siguranta destui oameni pe care fericirea altora ii face fericiti. Pana la urma, nefiind nemuritori, nu ne putem permite sa risipim in frustrari si in nefericire propriii ani, atunci cand soarta ne ofera sansa unei impliniri. Mult noroc!
usor de zis, ajungi sa te bucuri si de sora care te accepta asa cum esti, fara sa judece, cu inocenta specifica varstei.
pornesti cu elan, depinde multe de partenera. poti infrunta o lume intreaga cu mandrie daca si ea crede ca e frumos - e frumos - e frumos ce este intre voi.
restul sunt doar vorbe.
fericire si din partea mea. orice ar fi sa nu pleci capul.
Multumim, asemenea.
mda..din pacate ai dreptate cu ceai ai spus.si eu am fost intr-o relatrie cu o femeie si stiu cate minciuni a trebuit sa spun.din pacate le-am spus degeaba pt ca m-a parasit...
Si pana la urma, minciunile erau si pentru tine, nu-i asa?! Te-a parasit sau nu, a meritat sau nu, tu ramai aceeasi. Minciunile erau legate si de tine, de mine, de noi toti.
Vor fi si alte ocazii, mi-ar place sa-ti spun ca nu va mai trebui sa minti, dar nu am cum.
Pot sa-ti zic doar ca nu esti singura care trece prin asa ceva, sunt ca tine, alaturi de tine.
Cu respect,
din greseala am scris ceai spus..sorry s-a pierdut liniuta am vrut sa scriu "ce-ai"
mersi pt ca mi-ai raspuns...
minciunile erau pentru parintiii mei, (pt ca stiam ca vor reaactiona f rau), pt mine , pt ea ,pt prieteni, pt mama ei, pt societate in general...ca sa pastez aparenta ca sunt "normala " in conceptia lor....dar oricate minciuni au fost totusi dc stau bine sa ma gandesc nu regret.pt ca am iubit-o cel mai mult,mai mult decat pe oricare barbat pe care l-am iubit si m-a facut sa sufar mai mult decat toti barbatii care m-au parasit..uneori stiu ca numai cu ea as putea fi fericita si trebuie sa accept pentru ca altceva nu pot face.... iti doresc succes in relatia ta ...
ps. oricate minciuni , oricate rautati o sa auzi de la oamenii din jur, nu exista nimic mai frumos decat adragostea dintre doua femei..si vorbesc din experienta ..toata viata am fost cu barbati si am crezut ca sunt totul pana cand am incercat alceva si totul s-a prabusit.....
ah si am uitat un lucru..nu mai sunt aceeasi, din pacate totul s-a rupt cand a plecat, nimic nu mai are sens de atunci....si nimic nu va mai schimba acest lucru....
crezi ca nu am priceput ceea ce ai vrut sa spui?
regulile ortografice si ortoepice isi au rostul lor, dar noi ne intelegem si din doua vorbe scrise poate aiurea, dar sincere.
E tot ce conteaza pentru mine. E tot ce ne ramane.
iarta-ma, comentariul imi aparuse pe urma.
Multumesc, la fel si tie si tuturor. Fiecare din noi vrem un singur lucru, nu-i asa?
Sa fim fericite, oamenii sa fie fericiti. Eu nu arunc cu noroi, sa nu aruce nimeni nici asupra mea. Sunt la fel ca tine. Sunt si esti la fel ca toti ceilalti.
Eu cred ca meritam mai mult. Eu cred ca exista locuri unde oameii au realizat ca suntem asemenea lor, ca nu gresim cu nimic. Eu, cu o naivitate absurda, mai cred ca si aici putem trai cat de cat sincer, mai ales ca platim pretul acestui cat de cat.
Sunt ca tine, sunt alaturi de tine.
Cu respect,
Rita.
mersi ca mi-am raspuns, inca o data . :)
eu mai am multe de lamurit daca aleg calea acesta.desi uneori cred ca nu o sa mai am nicodata sansa sa gasesc o femeie care sa-mi placa...pentru ca mi-e asa greu sa-mi dau seama care femei sunt lesbiene si care nu...poate voi ,cele cu mai multa ecperienta camine va dati seama mie mi-e imposibil sa deosebesc....
salut,
mergi tu pe forum si vei da de o groaza de fete, apoi vine si experienta. Sper sa gasesti ceea ce cauti, eu iti urez numai bine.
Abia te-am descoperit si m-am gandit sa scriu si eu ceva pentru ca m-a impresionat profund postarea ta... suntem al naibii de multe cu acelasi gen de frustrari si nici macar cu un OM care ne accepta asa cum suntem(norocoaselor!).
Daca pe iubita mea si pe mine ne iubeste cineva ca si cuplu? he-he... Nu! Pe fiecare din noi, separate, una ici si una colo - evident, ne iubesc ai nostri, da' nu stiu cum naiba de nu vad ca impreuna chiar ne atingem potentialul maxim de bunatate, chiar suntem o familie, cu cate trebi numai ale noastre, cu planuri, cu dorinta de a ne dainui un Acasa...
In anii astia (aproape) 8 de cand suntem impreuna, am devenit maestre in ascundere si disimulare; am invatat sa ne uitam de o mie de ori in jur daca, asa, pe nepusa masa, ne vine sa ne pupam afar' din casa..
De ce ne ascundem?? Pentru a-i proteja pe ei si, evident, si pe noi - pentru ca stim ca nu ii putem face sa vada, pentru ca suntem ale lor si n-are sens sa-i supunem unui chin fara sfarsit. Pentru ca asa suntem noi cu toatele, copiii parintilor nostri, si ii iubim neconditionat si ii iertam ca nu pot sa ne inteleaga pentru ca, ma tem, chiar nu e vina lor.
Trimiteți un comentariu