Plec in Spania.
Canada m-a refuzat, adica imi recomanda sa aplic individual contra sumei de...( Cris poate mege, dar "noi" nu suntem dorite ) si imi strecoara un sfat, sa consult lista ocupatiilor care se accepta.
Cris si-a gasit un job foarte ok in Spania. A tras din greu, a reusit si saptamana viitoare plec si eu.
Spunandu-le alor mei, maica-mea m-a intrebat daca intre mine si Cris mai e si altceva? "Esti lesbiana?"
Eu am tacut, dar inainte sa plec de la ei, ea mi-a spus ca mai asteapta un raspuns.
"Esti lesbiana? Daca ai curaj, imi spui."
Si i-am spus.
Mi-a zis ca a vazut semnele, intreband-o care au fost, mi-a zis de batic!
Am ramas la fel de surprinsa ca si voi.
Obisnuiesc sa port un batic la gat si cand mi-e tare cald, il leg la mana sau la pantaloni, e ceva instinctual parca.
Ea zice ca a vazut la TV si ca asta e un semn.
Nu a fost marea iesire pe care am dorit-o, dar nu ma pot plange, nimeni nu a facut atac cerebral sau infarct.
Mama l-a sunat pe preotul ei favorit si i-a zis sa vorbeasca cu mine, dar preotul a refuzat ( mare minune sa dai de un preot catolic cu o relatie deschisa si cu un copil, dar care sa-si stie de lungul nasului! ).
Gandindu-ma ca ar iesi nasol sa ma trezesc cu un sobor de clerici la usa si care mormaie incantatii si arunca cu apa sfintita peste urmele mele ( acum exagerez un pic, trebuie sa recunosc ca a primit vestea mult mai bine decat ma asteptam ), am zis ca ar fi mai bine sa plec cat pot de repede.
Pe 12 imi expira preavizul cu zilele de concediu de rigoare si pe 13 plec la sora-meaiar pe 14 plec cu autocarul spre Spania.
Am doua zile de mers, ceea ce este bine pentru mine. Am doua zile sa simt ca plec de aici. Am doua zile sa las in urma minciunile, ale mele si ale celor care mi-au spus ca va fi bine odata, numai rabdare sa ai.
Si iata, povestea coming out-ului meu.
Nu m-as fi gandit nicio clipa ca asa se vor petrece lucrurile. Habar nu am ce va mai veni, dar zarurile au fost aruncate si nu am decat sa merg mai departe.
Voi fi cu Cris, vom fi impreuna si e tot ce conteaza.
Dar noi ne mai auzim.
Numai bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Felicitari!
asta chiar ca e o veste buna!
sa fiti fericite - o meritati din plin!
dana b.
Sa fiti fericite impreuna si libere sa traiti asa cum simtiti, fara minciuni, ascunzisuri fara sa va negati propria identitate.
Desi ma doare intr-un fel egoist poate plecarea ta, ma bucur foarte mult pentru tine si pentru noua ta/ voastra viata.
Astept vesti, impresii cand vei avea timp.
Sper sa va gaseasca bine comentariul asta:) Iti scriu ca poate ma poti ajuta cu informatii ca vad ca ai trecut pe acolo- aplicatia pentru viza de Canada. Sunteti singurele despre care aflu ca au incercat. Cum e cu acest "noi" ? E posibil sa-mi dai o adresa de email sa te intreb mai multe?
Buna,
Da, am batut pe la usile respective, adica am trimis formularele si toate cele in Viena, dar cei de acolo ne-au oprit spunand ca nu putem demostra ca am stat un an impreuna ( ceea ce este perfect adevarat). Atat doar ca citisem pe diferite site-uri ca toate acestea nu se aplica cu foarte mare strictete si ca e ok si daca poti demostra ca ai o relatie stabila care dureaza de cel putin un an si noi am trimis poze facute in concediile petrecute impreuna, declaratiile prietenilor comuni, facturi de telefon care sa demonstreze ca vorbeam zilnic ( mai mult ca sa nu creada ca de o saptamana ne-am hotarat sa aplicam si ca am gasit niste prieteni care au dat declaratii false ), toate degeaba.
Asta e.
Daca te pot ajuta cu ceva, scrie pe zazie29@gmail.com.
Numai bine.
Felicitari,
plecati unde va simtiti bine si sinteti acceptate!!!!!
acum vad ca postarea este veche, hmm, eu de abia acum am aflat de plecarea in Spania...
oriunde v-ati afla, succes!
multa fericire din partea noastra un cuplu care putem trai linistite si in romania
Trimiteți un comentariu