o alta "experienta"

Hai ca am uitat sa va povestesc o experienta extraordinara din viata mea. S-a intamplat nu prea demult s-o fi trait si pe aceasta.

E vorba de experienta de a cauta prin containere.
Lucrez in domeniul social si am de-a face cu oamenii care traiesc din asta, adica din tot ce gasesc prin gunoaiele aruncate de altii.
Facand si ceva voluntariat pe langa o asociatie franceza, am avut ocazia sa si mananc din ceea ce se poate “recupera” de acolo. Doamne, cata votca am mai baut dupa aceea! Mie imi placea ideea francezilor, ca nu suntem oamenii “albi”, oamenii “civilizati”, care le stiu pe toate mai bine si care ii vor educa pe altii. Imi aduc aminte de Eva, Doamne, cat de simpatica era! O femeie de vreo 45-50 de ani care avea tot timpul mainile murdare si care tot timpul cand “iesea in oras” isi tragea niste manusi de dantela si se farda, exagerat bineinteles, pentru a “arata ca o domana”. Mereu imi zicea de vreun inginer sau un doctor pe care il cunostea de ceva timp si la care urma sa se mute in curand, “peste vreo luna”. Imi povestea ce casa mare si minunata avea inginerul sau doctorul respectiv. Mereu imi zicea “Rituca, draga, saptamana viitoare primesc niste bani, cumpar o oala de 10 litri si fac niste sarmale cum nu ai mai mancat!”. Uneori era vorba de rata. Ce-o fi avut ea cu sarmalele si ratele, nu stiu! Ii placea sa-mi zica de matusa ei care canta la pian “la cele mai scumpe restaurante”, si de sotul ei care avea drept tata pe inginerul cutare, am uitat numele, dar cred ca pe vremuri era o persoana foarte importanta caci prea era mandra de aceasta descendenta. Eu o ascultam si tare imi era draga pentru toate povestile pe care mi le zicea. Ea mi-a dat sa manac niste chiftele “primite de la o doctorita care imi este prietena” in ziua in care nu o mai puteam refuza. Am mai mancat eu la ei, dar erau niste lucruri gatite in fata mea, chiftelele insa erau destul de greu de inghitit.
Si inapoi la experienta mea...niciodata nu am avut ocazia si nici intentia de a cauta eu insami prin containere. Asta pana cand nu am reusit sa arunc ceva desul de important pentru a fi nevoita sa traiesc aceasta experienta.
Habar nu aveti cat gunoi se poate strange in cateva ore! Habar nu aveti cat de norocoase va simtiti cand gasiti macar o bucata de lemn destul de ok pentru a nu fi nevoita sa umblati cu mainile printre coji de cartofi, scutece murdare si tot ce va puteti imagina.
Deci am gasit eu un instrument corespunzator si alaturi de un caine care manca ceva resturi de prajitura si se uita la mine cu niste ochi care parca imi ziceau “vino, colega, este loc pentru amandoi” am inceput marea cautare.
Nasol ca inaintea mea mai fusesera si altii. Nici o pungulita nu era intacta, toate erau rupte. Hai sa dau de gunoiul meu! - ca mi se parea logic s-o iau asa, si dai cu scormonitul. Mirific!
Sari tu dintr-o parte in alta a containerului, ca aici nu prea se arata nimic cunoscut, dar nici dincolo asa ca, hai inapoi si tot asa. Mai vine niste lume sa mai arunce gunoiul si tare iti vine sa le zici oamenilor “ va rog, aruncati in celalat container ca aici e mult prea mult” dar taci si iti vezi mai departe de treaba. Nu prea te intereseaza de cei care vin. Daca nu-i cunosti, nu-ti pasa de ei; daca ii stii, le vei explica situatia. Important e sa gasesti ceea ce cauti!
Stii ca daca vei gasi ceea ce cauti, vei rade si cu curul de toate acestea, dar deocamdata nu apare nimic cunoscut asa ca, disperata, incerci din nou in cealalta parte.
La un moment dat apar pachetele mele de tigari, niste cutii de bere pe care le bausem cu cateva zile in urma. Atee fiind, zic un "Doamne, iti multumesc!"
Recuperez ceea ce am arucat si incep sa rad. Ajung in casa si ma bag direct sub dus sperand ca nu va trebui sa mai fac asa ceva cat voi trai.
Pai asta e! Asa e!
Sunt oameni, oameni pe care ii cunosc, cu care stau de vorba, pe care ii ascul, cu care rad sau incerc sa-i fac sa rada si care fac zilnic aceasta treaba.
Nu e foarte placut, credeti-ma.
Te miri ca viseaza la ingineri, doctori, case mari cu niste bai cat un apartament, sau macar la oale mari pline cu sarmale?!
Sper ca Eva e bine. As vrea sa pot spera ca s-a mutat la inginerul, doctorul sau oricine are o casa mare, sau ca macar si-a cumparat o oala de 10 litri si a facut sarmalele sau rata aceea. O mai vad din cand in cand si stiu ca nu pot spera decat ca isi mai pastreaza visele.
O alta lume. Din nou o alta lume.

Niciun comentariu: