Stiti, eu m-am cam saturat de minunea de a fi gay.
Tac, spun jumatati de adevaruri sau mint cum ma pricep mai bine ( si trist e ca incep sa ma pricep ), niciodata un sunt eu, imi vine sa-i urlu lumii ca asa sunt eu, asta sunt si atat, dar tac, mereu tac.
Imi vine sa stau de vorba cu ai mei. De ceva timp tot astept “momentul potrivit”, de parca ar exista asa ceva! Imi vine sa-i spun mamei ca atunci cand m-a intrebat daca sunt lesbiana, atunci a avut dreptate, lucru pe care atunci un am avut curajul sa ii spun ( avand in vedere tonul ei ) si atunci cand m-a intrebat de prietena mea “intima”, iar un i-am spus nimic deoarece a avut acelasi ton care nu promitea nimic bun, din contra.
Dar la ce “mai bun” ma astept? De ce nu am curajul sa-i zic scurt si cat se poate de simplu “mama, sunt lesbiana. Iti place sau un, asta e. Nu-ti face griji in privinta a ce va zice lumea, cu prima ocazie o sterg de aici, iar daca pana atunci te incomodez intr-un fel sau altul, spune-mi si dispar in cel mai scurt timp posibil.”
De ce? Si de ce le trec pe toate acestea aici in loc sa va scriu de noile declaratii ale mai marilor Vaticanului, cum ca pedofilia nu are de-a face cu criminalitatea ci mai degraba cu homosexualiatea ( conform studiilor citite de mai marii statului ), sau in loc sa va scriu ca L Word va continua cu un reality show in care personajele sunt la fel de “ca-n filme” ca si in film?
Un trailer se poate vedea aici , poate l-ati vazut si poate stiti mult mai multe decat stiu eu.
Dar eu de ce mai tac atunci cand ar trebui sa vorbesc si vorbesc atunci cand ar trebui sa tac?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Cred ca odata cu trecerea timpului tot mai greu e sa gasesti acel moment potrivit. Mai ales ca parintii sunt cum sunt si dintr-o generatie mult mai conservatoare. In cazul meu au avut altii grija sa spuna lumii, asa ca am fost scutita de mari marturisiri. Nici nu stiu cum sa zic ca e mai bine...
Mai bine?! Nu stiu daca este un "mai bine". Stiu cum ar fi bine pentru mine, pentru noi, stiu ce vreau, dar nu stiu cum ar fi "mai bine" in conditiile date. Nici nu cred ca exista un "mai bine". Mai bine decat ceea ce este acum? Sunt convinsa ca niciodata nu vom gasi aici viata pe care ne-o dorim. Poate nici nu exista, poate sunt doar vise care ne fac sa mergem mai departe si ele ar exista in oricare alta lume. Intelegi?
Sunt incoerenta? Parca nu reusesc sa spun ceea ce gandesc, dar poate nici nu se poate spune in cateva vorbe.
Am stat cateva zile cu buna-mea care are Alzheimer si ma obsedeaza privirea ei, felul cum statea si se uita pe geam, sentimentul neputintei. Poate acelasi lucru ma asteapta si pe mine si aceleasi sentimente o asteapta si pe Ileana. Si intre timp pierdem zilele si anii cautand un "mai bine" care mereu se schimba, mereu e altceva.
Na, mai bine o las balta cu vorbele, ajung sa nu ma mai inteleg nici eu.
Ma bucur ca mai intri pe blog, sper sa ne mai auzim si poate sa ne si vedem. Salutari voua si numai bine.
Nu cred ca tine de lasitate ori de ceva de felul asta. Instinctiv facem ceea ce ni se pare a fi bine pentru a ne proteja si pe noi si pe ei de suferinte pur inutile.
Nici eu nu am avut curajul sa le spun alor mei, iubita mea insa a facut-o si ...
In fine, incerc sa iau putinul care ni se da, nu insa ca pe ceva care ni se cuvine ori pe care il meritam, ci ca pe un dar si.. atata timp cat ne mai putem bucura de daruri cred ca suntem bine si cu noi insine si oarecum si cu ceilalti...
Dana
ok. Nu stiu daca o sa apara comentul sau daca o sa aiba o cat de mica semnificatie pt cineva dar nu ma pot abtine sa nu zic si eu ceva.Am gasit de curand acest blog si l-am citit ca pe un roman tragic. Nimeni nu e fericit pe aici? Ce conteaza parerea celorlalti, ce conteaza ca doamna vanzatoare de la magazinul din colt stie sau nu stie ca esti gay sau ca ai tai sunt impotriva ta sau ca prieteni tai nu stiu ca esti lesby, in concluzie ce conteaza daca lumea stie sau nu ca esti cea ce esti? Chiar nu inteleg in ce mod si cum poate sa te afecteze daca vanzatoarea stie sau nu? Parerea mea este ca esti tot tu chiar daca vanzatoarea stie sau o lume intreaga sau doar ai tai. Ai aceleasi defecte sau aceleasi calitati, poti fi fericita in aceasi masura ca pana acuma, iubesti la fel chiar daca lumea stie ca iubesti sau ce iubesti (ba chiar e mai palpitant sa iubesti in ascuns, ceva gen romeo si julieta:). Nimeni nu are nici o putere asupra ta, nimeni nu poate sa-ti afecteze dragostea sau fericirea. M-am cam lungit cu vorba cand voiam sa-ti spun ca nu trebuie sa suferi atat sau sa te inchizi in tine si sa fi atat de trista pt simplu fapt ca cineva nu e de acord cu cea ce esti. Cine te iubeste te va accepta asa cum esti si va vedea dincolo de faptul ca esti gay. Fi fericita si iubeste liber fara sa te mai gandesti la cilalti caci viata merge inainte si trece pe langa tine iar cand te vei trezi vei vedea ca e prea tarziu si nu o sa mai ai timp nici macar de regrete. Uita trecutul si schimba-ti viitorul si timpul ramas, da o sansa fericirii.Pooopici . kata
P.S: scuza-mi incoerenta dar sunt foarte obosita.
Salut,
Cred ca ai dreptate, am tendinta sa dramatizez lucrurile, dar sa nu crezi ca in fiecare moment sunt sfasiata de disperare si intrebari tampe si fara rost. Imi pare rau ca am lasat aceasta impresie.
"Uita trecutul si schimba-ti viitorul si timpul ramas, da o sansa fericirii." - cred ca iti urmez sfatul.
Merci.
Numai bine.
Trimiteți un comentariu