Se pare ca am un nou obicei!

Nu stiu cum reusesc, dar o data pe an raman afara din casa. Anul trecut am plecat dupa paine si mi-am uitat cheile inauntru, acum am fugit sa duc gunoiul, aveam cheile, dar cand am vrut sa deschid usa, pentru nimic in lume.
Si cand crede omul ca face un lucru banal, repetat de mii de ori, de cunoaste cum decurge si stie cum se termina, adica mergi sa iei paine si pe urma te intorci sau duci gunoiul si revii ca sa-ti continui treburile, uite ca mie mi se demostreaza ca nici lucrurile absolut banale nu sunt predictibile.
Si zici ca te poti baza pe experienta? Data trecuta m-a ajutat o prietena. E genul de om la care apelezi cand ai nevoie de ceva pentru ca stie pe cineva care stie pe cineva. Mare noroc ca o stiu si ca imi este prietena, dar ce fac cand e plecata in concediu?
Sun la vecini ca poate intre timp cineva a cumparat o scara pe care sa ma pot urca pana la etajul I ( si incep sa ma bucur ca maimuta ca are coada ca stau la I ), dar nu mai sun la vecinii la care am apelat acum un an. Merci, mi-a ajuns din "ca daca nu merge asa, poate pe invers". Nasol, nimeni nu si-a luat scara. Aproape de mine este o sectie de Politie, cei care acum un au treceau cu masina in timp ce eu urcam scara, dar nu m-au bagat in seama. ( Chiar nu stiu la cine trabuie sa apeleze un om cand se afla intr-o situatie de rahat si nu are pe nimeni ). Merg eu viteaza si dau de o tanti. Ii explic ce si cum la care ea "dar, doamna draga, eu cum sa va ajut?". Ii explic ca as avea nevoie de o scara ca sa urc etc, etc, poate au ei acolo, pentru situatii de urgenta sau naiba stie, Politia ar trebui sa aiba o scara. Merge doamna sa vada, dar ei nu au. Ii zic ca voi merge la cei cu telefoanele ca ei au sigur o scara la care doamana imi spune ca daca vreau, suna ea sa vada. Ii multumesc, dar prefer sa merg personal si sa explic situatia. Fug, dar sambata nu se lucreaza la caseria din apropiere. Fug eu inapoi si incerc la vreo trei-patru magazine "de specialitate", dar nimeni nu are o scara suficient de lunga. Intr-un magazin, o doamna foarte amabila imi spune ca daca nu e deschis la caseria respectiva, suna dansa la deranjamente si intreaba. Raspunsul: "nu ne ocupam de astfel de interventii". Merg inapoi la sectie s-o rog pe doamna sa sune la o alta firma/companie la care ea imi spune ca am inteles gresit, ea nu suna, dar imi da voie sa sun eu, problema e ca nu am numar de telefon si doamna nu ma poate ajuta. Intre timp s-au mai adunat vreo 4-5 politisti carora doamna le explica situatia mea si care dau din umeri, nimeni nu stie ce e de facut in asemenea situatii.
"Lasati, merg pana in centru, acolo dau de caseriile ambelor companii si rezolv eu cumva. Va multumesc pentru amabilitate" si fug pana nu se face ora 1 ca pe urma nu mai lucreaza nimeni.
Dau de prima caserie, intru si explic ce si cum si ii rog, daca au o echipa prin apropiere, sa ma ajute. Doamna suna si mi se spune ca echipa lucreaza in cealalta parte a orasului, dar in jumatate de ora vor fi la mine cu scara.
Alerg inapoi, trece jumatate de ora si vine masina. Punem scara, urca un domn, incearca sa deschida usa, nu merge. Urc si eu scarile si-mi dau seama ca nu mai ametesc si nici nu-mi mai tremura picioarele ca data trecuta. S-a blocat yala de jos, dar nenea reuseste s-o deblocheze, atata doar ca trebuie s-o scot daca nu vreau sa intru din nou de pe balcon. Platesc, pleca lumea si eu ma prabusesc in fotoliu. Trag o injuratura sanatoasa de tine un de minut si parca ma mai racoresc un pic. La ora 1 trebuia sa merg la o cununie, vad toate alea pregatite si vad ca as mai avea 10 minute sa ajung. Mai trag o injuratura si decid sa nu ma mai duc niciunde, ca nu se cade sa intarzii si numai de cununii si veselii nu-mi arde mie acum. Voi explica eu cumva. Voi spune toata povestea si daca e nevoie, voi schimba putin orele.
Acum stau si ma gandesc, dupa ce am lasat o cheie de rezerva la mama prietenei mele, ar trebui sa-mi iau si o scara si s-o las la sectia de Politie? Poate are si altcineva nevoie de ea, ca eu sunt pregatita ca la anul sa mai escaladez balconul, nunai sa am cu ce.
Mergi dupa paine sau duci gunoiul si crezi ca in trei minute esti inapoi, dar trec vreo 2-3 ore pana sa intri in casa din nou. Si cat e de bine ca esti intre cei patru pereti dintre care uneori ai vrea sa scapi!
Si stai si te gandesti. Se intampla sa ai nevoie de ajutor si nimeni din cei cunoscuti sa nu fie la indemana. Alergi in stanga 'n dreapta, rogi oameni absolut straini, apelezi la Politie, dar iti dai seama ca sunt mai "fara idei" sa nu zic mai batuti in cap decat tine si pana la urma te ajuta o necunosctuta de la o caserie si doi indivizi care au bunavointa de a veni pana la tine.
In fond, totul se rezuma la bunavointa. In fond, depinzi de bunavointa altora.
Mersi pentru ajutor. Mersi ca de data aceasta am mai dat de oameni binevoitori. Si cand ma gandesc ca si asta depinde de noi! Sa mai fie aceasta specie sau sa dispara de tot? Depinde si de noi.