"Cetatea construita pe umbra palmelor noastre a rasarit spre apus...nu mai am putere nici macar sa arunc un pumn de pamant,
calare pe cutit ne pierde timpul si in viata noastra nu mai intra decat masti...dam cuvinte la tocmit atunci cand ploile ne stinge setea...cand puterea de a muta din loc e inexistenta, cand cersim poezia ori mila..cand suntem mai credinciosi cu o jertfa...cand pur si simplu iertam...
putem strange iubirea in pumni...putem sa urâm dand cu pumnul
putem deschide pumnul sa-i hranim pe cei din jurul nostru...
putem fi curati ca un delfin..cand toate in jur sunt neclare...
nici un basm nu se suprapune cu viata,miscari stangace in
exercitii de reproducere a formelor...cata prefacere atata
fiinta ....atat trebuie sa stim ca trupul ramane intreg dupa
ruperi..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu