Eu si amintirile mele.

Ce chestie sa reiei legatura cu cineva!
Ma refer la colegii de facultate. Sunt baba, copiii, asta e. Au trecut 8-9 ani de cand am terminat….adica nu am terminat facultatea caci nu mi-am mai dat licenta, dar am facut 5 ani alaturi de niste oameni de care m-am despartit fara sa schimb adrese, fara a cere numere de telefon, crezand ca niciodata nu-i voi mai vedea.
Acum cateva zile am dat de un mesaj pe un site, stiti voi mai bine, chestii unde iti gasesti prietenii , care mie imi sunt straine in fond, dar pe unde m-am inscris pentru ca cineva incarca niste poze aici, isi facea o chestie acolo. Am dat deci de un mesaj gen “sunt X, am fost colegi de fcultate, bine ca te-am gasit” etc. Si uite ca m-am bucurat si eu. Mi-am adus aminte de niste oameni. Si a mai venit cineva din fostii colegi si m-am bucurat din nou. Sunt baba, nu-i asa?
E ciudat. Scrii despre tine si 8 ani se pot rezuma in cateva propozitii. Si alti 8 ani, din viata altora, se rezuma la alte cateva propozitii. Ciudat sa-ti aduci aminte si sa vorbesti cu oameni pe care i-ai lasat stiind ca niciodata nu ii vei mai vedea, niciodata nu vei mai vorbi cu ei.
Ce pierdere de timp au fost si acei 5 ani! Am crezut ca vreau fiu ceva, am crezut ca pot sa fiu ceva, apoi mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce m-ar face o hartie si am zis ca nu vreau acea hartie, indiferent pe cati altii ranesc ( licenta! ). Am crezut ca mereu va fi ok ca am ales asa, cu mine si in mine va fi ok, dar uite ca mai nou sunt zile cand ma trezesc gandindu-ma ca nu sunt nimic si ca daca as fi avut hartia aceea as fi fost un nimic cu hartie.
Zetar, copii, zetar vreau sa ma fac. Daca tot trebuie sa fiu ceva, zetar as vrea sa fiu.
Ce seara aiurea, iertare.
A voastra sa fie mai buna.