Intrebari

Am citit un articol despre Africa, situatia de acolo si mai ales situatia din Africa de Sud, singura tara a continetului unde se permite casatoria persoanelor de acelasi sex. Din 53 de state, in 38 exista o lege care pedepseste homosexualitatea sau relatiile homosexuale.
In acelasi articol se vorbeste despre un barbat gay care este casatorit cu o femeie, dar vrea sa divorteze pentru a se recasatori cu partenerul lui. Urmeaza sa se decida daca barbatul va fi sau nu condamnat pentru infidelitate!
Tot aici se spune ca, desi legile permit, societatea de multe ori si in multe cazuri condamna homosexualitatea si relatiile homosexuale.
Si ma gandesc la noi. Bietii de noi, nu avem nicio sansa. Legile se vor schimba cu timpul, poate in 200 de ani, dar tot se vor schimba ( ma gandesc la o presiune din exterior ), dar oamenii nu se vor schimba, asta e sigur.
Si de unde trebuie sa inceapa schimbarea? De la noi oare? Habar nu am, dar stiu ca nu vom ajunge niciunde, asa nu vom ajunge niciunde. Nu ma intrebati la ce ma refer, nu prea stiu. La mine, la comunitate, la cei care ne reprezinta, scuze, inteleg ca nu ne reprezinta ci lupta doar pentru drepturile noastre, habar nu am.
Stiu doar ca eu in toti acesti ani nu am ajuns niciunde si habar nu am daca din lasitate sau din dragoste pentru altii, din teama pentru mine, sau grija de a nu mai incarca o alta viata, doua, zece, a celora la care tin si care tin la mine, fara sa ma stie.
Niciodata nu am infruntat deschis pe cineva. Niciodata nu am spus nimanui si in nicio situatie ca sunt gay decat oamenilor la care am simtit ca tin la mine, ca sunt deschisi, ca le pot spune. Nu a fost certitudine, dar a fost o mare doza de speranta ca vor intelege.
Poate schimbarea trebuie sa vina din mine? Dar daca imi pierd parintii, prietenii, slujba?
Cine nu si-a pus aceste intrebari de zeci de ori?
De ce dupa atatia ani ma trezesc din nou intrebandu-ma aceste lucruri?

Si o ultima intrebare, voi cum o mai duceti?

Niciun comentariu: