articol scirs de altcineva

Am primit un mail, il asteptam de ceva timp si uite ca a venit! Fac copy-paste, cu acordul autoarei, dar fara sa-i trec numele ( deocamdata ) si prind ocazia sa-i multumesc.

Ti - am promis ca revin...
Uite am scris ceva pt inceput, iti las aici ce am scris..o zi linistita sa ai ,pe curand.

E devreme pentru prea tarziu...niciodata nu e tarziu, niciodata nu e prea devreme...mereu e timpul sa ne asumam responsabilitati,mereu crestem, mereu ne vom sprijini capul de cer, mereu vom rani, vom iubi...eu sunt eu, chiar daca sunt lesbiana asta nu ma face cu nimic diferita...am aceiasi prieteni, aceiasi parinti, aceleasi sentimente, aceeasi gandire..eu sunt eu...
Imi place muzica folk, imi iubesc chitara, ador cartile, iubesc marea si muntele...nu pot sa las ziua sau noaptea sa treaca fara sa scriu, imi place sa ma imbrac in asa fel incat sa ma simt libera, ajut oamenii atat cat imi sta in putinta si iubesc copilasii, ii urasc pe cei de o falsitate tampita, pe cei care nu vor stii niciodata ca viata lor e cea mai importanta, nu a parintilor, a fratilor, etc. pe cei care isi bat joc, pe cei care uita de multe ori definitia adevarata a "omului"...nu urasc barbatii, doar ca pe femei le iubesc cu intensitate...le ador finetea si sensibilitatea, asta e cam ce vreau in viata mea, e greu dar imi asum orice responsabilitate...ma lupt cu prejudecati, ma lupt cu respingeri, ma lupt cu privirile rele si in fapt pentru ce? Pentru ca vreau sa iubesc? Pentru ca vreau sa fac bine? Pentru ca nu "asa e normal"? De aici am preferat sa nu mai spun la nimeni chiar daca vreau sa strig ce sunt eu de fapt, dar pt ce? Rastignit nu va ramane decat Iisus. De multe ori vreau sa imi asez fruntea obosita pe genunchii timpului si sa urlu cat poate sufletul meu de tare ca sa pot sa ma mai nasc, toate intamplarile din viata noastra au un motiv precis ...in fapt multi ne vad cum suntem in aparenta si foarte putini ne vad cum suntem in realitate.
Avem timp pentru toate. Sa regretam ca am gresit ...si sa gresim din nou; avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu, am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese deloc.

La ce folos pamantul? Nu traim decat in sufletul si inimile celor de langa noi...in fapt orice plecare are vocea unei jucarii, suntem niste copii mari care uita sa deschida ochii si sa caute. Mereu deschidem harti, hasuram sentimente si apoi cadem in grota unei nopti, tot ce este solid nu are sens, o lume neincrezatoare incearca sa supravietuiasca; iertata de trup am deschis sufletul negasind pur si simplu un loc, nici macar nu am putut negocia...cuvintele moi se ascund printre ierburi crude, virgine, tocmai pt a se face auzite...dar in tacere...iubirea se-nfrupta din maci, nu raman decat gesturile iar pe propria-mi tabla de sah doar nebunii danseaza. Regina priveste spre pioni, albastra tacere....parca imi picura cineva ceara fierbinte pe piele, fluturele imi este peticul de inima care nu uita, fluturii scot dragostea din oameni...ei o poarta pana la linia de sosire care mie de multe ori imi taie calcaiul, in ochi nu vad decat o laguna albastra, cea pe care am trimis-o sa cerseasca din oameni iubirea. Urc gandul pe un nor si privesc cum flugerul imparte laguna in doua, akolo imi adun aripile si tac...sarut ideile perfid...si da, toate saruturile au parfumul unei femei desculţe ...

Dincolo de cuvinte si de dorintele nerostite nu raman decat tacerile noastre ...nu vreau decat sa fumam impreuna ramasitele zilei.