De la Uka

Am luat creionul roz si am inceput sa-mi colorez pas cu pas lumea, sentimentele, identitatea, viata....intregul univers.
Mi-am ales asemeni unui pictor lipsit de inspiratie, sau orb, o singura culoare pentru a creiona pe panza un "destin perfect" Si mult timp am crezut ca voi reusi. Rad si acum de mine. Eram atat de mandra de "opera mea"...ce trist..ciudat e ca incepuse sa imi placa, insa cand credeam ca reusisem sa creez "tabloul" ideal, mi-am dat seama ca de fapt uram rozul. Acel roz!uram pt ca era fals. Il uram si poate pt ca undeva in sufletul meu stiam ca nu va rezista. Si,ca oricat as incerca eu nu voi putea acoperi niciodata adevarata "culoare" a lucrurilor...iar daca la inceput mi s-a parut singura cale de "supravietuire", acum rozul meu capata parca un sens bacovian. De rece, de nevroza, de iritare, de crud...si toate mi se pareau intr-un amestec de satisfactie a regasirii, a redescoperirii realitatii cu deziluzia produsa de destramarea unui vis parca "stropite cu dispret lichid". Mi se parea atat de simplu. Credeam ca daca imi voi inchide sufletul intr-o "cutiuta de cristal" si voi arunca cheia rezolvam ceva. Incercam in simplitatea mea sa ma conving conform unei idei preconcepute ca viata e mai frumoasa-n roz. Dar asa cum se intampla adeseori, m-am inselat. Si desi eu am sprijinit intotdeauna ideea ca optimismul este o cale vitala pt supravietuirea intr-o lume prea dura, eram constienta ca ceea ce facusem depasise cu mult sensul cuvantului. Si totusi parca nu-mi pasa, participam, ascunzandu-ma in spatele unei credinte a mea, la construirea lucida a unei iluzii, a propriului meu "castel de nisip", asezat strategic - undeva in apropierea marii...si asta numai ca sa ma simt "printesa" incercand sa-mi inteleg atitudinea. Am realizat insa ca n-as fi putut gasi niciodata o explicatie care sa ma poate trece prin filtrul ratiunii, al constiintei si nici macar al inimii mele. Sau mai bine spus, trecerea mi-ar fi transformat creatia in scrum! Iar mai tarziu la o inevitabila "privire inapoi" as fi regretat, cu siguranta, ca mi-am petrecut viata incercand sa-mi construiesc alta...De aceea am hotarat ca mie nu-mi trebuie o viata "roz" pt a fi fericita...Caci, asa cum am realizat intr-un final, iubesc toate aceste culori...iubesc viata asa cum este si nu cred ca mi-as dori cu adevarat alta...