de la Uka

...ninsa de albastru nu stau decat sa contemplez marea. Undeva intr-un colt de cer mazgalesc o foaie, daca voi gresi, marea va sterge. Tacerea este fara alternativa, pescarusii mi se joaca in palma, sunt inapta...pleoapele imi cad grele iar apasarea vantului nu ma face decat sa vad undeva la mal, pasind atat de frumos..un trup...o femeie... Fiecare gest devine secunda iar zborul pescarusilor nu devine decat o cursa abastracta...simt o betie proaspata, o betie de frumos...mintea imi zboara, sunt sedata, pe sevaletul mintii o pictez, totul devine dulce, ametitor...inchid ochii si ma las purtata de valsul in culori care imi impresoara mintea si trupul... Rezist la orice, dar nu am putut rezista sa nu ii fur un zambet... Contrastul devine atat de puternic incat nu mai vad decat trupul ei pe un fond albastru-marea... Raman acolo si daca ar fi sa ploua as hasura-o in ploi... Nu vreau sa plece...dar inevitabil ea se va pierde in noapte iar eu raman cu pictura si cu puterea de a ma mai naste o data...