sunt lesbiana

stau si ma intreb, de ce oare uneori inca imi vine greu sa zic aceste cuvinte? Ok, nu e chiar asa ca atunci cand am zis pentru prima data, dar uneori mi se mai intampla, pana cand oare?
Si apropo de prima data, hai sa va povestesc cum a fost si asta. S-a intamplat cu ceva timp in urma, nu foarte mult si prima persoana careia ii spusesem a fost sora-mea. Stiam pe undeva ca va fi Ok deoarece ea este un om super fain si ma uibeste enorm, dar mi-a trebuit ceva timp s-o pot face. Ea locuieste in Arad si ne vedem destul de rar, poate de vreo doua-trei ori pe an si eu ma tot pregatisem sa-i zic toate acestea, dar numai nu reuseam. Intr-o zi, cand eram destul de "cu nasul in pamant" am zis ca asa nu se mai poate si i-am scirs un mail ( asa ceva sa nu faceti! ). Ea sta pe net cat timp e la servici, eu cat timp stau la servici nu am cum sa-mi verific mail-urile, asa ca a trecut o zi pana cand am aflat raspunsul ei ( cred ca a fost cea mai lunga zi din viata mea, de zeci de ori mi-a venit sa iau telefonul s-o sun sau sa-i scriu mesaj sa nu citeasca mail-ul, iar stomacul si inima mea imi erau toate adunate gramada in gat ). Deci nu e tocmai metoda optima sa-i spui cuiva important ca esti lesbiana. Desigur, raspunsul a fost pe masura asteptarilor, deci habar nu am de ce mi-a fost asa de greu.
In alte ocazii, am invitat persoana careia vroiam sa-i spun ca sun lesbiana la o bere si trecand de la un subiect la altul, i-am spus-o. Nici atunci nu a fost usor, dar macar nu a mai trebuit sa astept o zi pana vad reactia. Si vreau sa stiti ca inca nimeni nu mi-a dat cu paharul in cap, nu a tipat sau a fugit de langa mine. Adevarul e ca, nu sunt genul de om care sa se apuce sa-si trambiteze viata pe strazi ( ma si mir cum de fac acest blog, dar motivul cu care am pornit nu a fost acela de a spune lumii ca mai exista o alta lesbiana )asa ca nu va pot spune ca mi-am afirmat identitatea in fata a zeci de oameni, dar cred ca numarul nici nu conteaza prea mult.
Si uite ca uneori ma mai trezesc ca imi trebuie o pauza si o gura de aer inainte de a putea spune: sunt lesbiana!

23 de comentarii:

Anonim spunea...

Si eu sant an aceeasi situatie,e foarte greu ca lumea sa anteleaga asta,nici familia nici rude...,dar eu ma mandresc ca sunt lesbiana,decat cu un barbat................,.............,mai bine lesbiana!asa ca fii mandra ,si discreta!

Anonim spunea...

ce kestie... si eu sunt L..de 2 ani.. si pana acum, personal n am spus nimanui...imi este foarte greu sa ascund asta pe zi ce trece, si nu am 15 ani s zici k nu stiu ce fac...la 20 ani n sunt in stare s mi recunosc inclinatia sexuala de frik celor din jurul meu...nu ma mandresc cu ceea ce sunt desi imi iubesc partenera... ar fi frumos sa existe cineva p lumea asta cu care sa vorbesc despre asta dar cum n am gasit persoana potrivita, tac si inghit... nu e prea placut sa nu iti poti afisa fericirea niciodata si asta ma afecteaza... dar una peste alta iti admir curajul de a ii pune surorii tale, eu nu am, asa k scot de pe lista ...

rita spunea...

salut,
sincera sa fiu, eu am norocul prostilor cu sora mea. e o fata foarte faina si nu stiu ce a fost mai greu, sa-i zic ei ca sunt lesbiana sau sa zic aceste cuvinte cu voce tare?!
imi pare rau ca nu ai cui sa-i zici despre tine. imi pare rau ca mai sunt nenumarate femei care sunt in aceasi situatie. nu stiu daca vreodata societatea va fi suficient de deschisa incat sa ne accepte si sa ne priveasca "normal" ( adica fara injuraturi, dar si fara acea bunavointa si interes exagerat). eu, noi vom ramane aici, habar nu am cat inseamna acest lucru, dar suntem si ramanem alaturi de voi.

Ionela spunea...

Buna fetelor. De ce nu apelati la un psiholog, va va face ff bine, eu am incercat si nici nu va dati seama ce minuni poate face cateva sedinte de terapie. Merita orice banut . ideea este k va fi greu la inceput sa vb cu un strain despre asta, dar dak sati bine si va ganditi, astea este mesarie lui, dar o sa va destineti in urmatoarele 10 min si o sa va simtiti in al 9-lea cer. Stiu prin ce treceti, va inteleg prea bine. Sper sa reusiti sa luati legatura cu un psiholog, sa nu credeti k sunteti nebune dak veti face asta, din potriva, este pt bunul vostru psihic... Toate cele bune si noroc in dragoste

Anonim spunea...

si eu sunt in aceeasi situaia. Defapt inca nu sunt sigura ce vrea si mi-e tare greu sa imi dau seama. Sora-mea stie ca am avut o relatie cu o femeie . la inceput nu a zis nimic , pentru ca credea ca e ceva trecator. dupa cateva luni imi zicea sa renunt..pana la urma a renuntat iubita mea la mine si acum nu stiu ce sa fac...sa ma intorc la barbati (desi nu prea ma incanta) sau sa caut alta femeie ? (aici problema e mai complicata pt ca nu stiu unde sa caut)

rita spunea...

Daca asta e problema, ca nu stii unde sa cauti, uita-te in jur. Ok, uite si adresa unui forum: www.lesbianlife-romania.amforum.net ( sau .com, nu mai stiu, daca nici asa nu merge, vezi ultimul meu articol.)
Si daca e vorba de alegere, dupa parerea mea variantele sunt urmatoarele:
1. sa mergi pe strada tinandu-te de mana cu cineva si lumea sa nu zica nimic
2. sa mergi pe strada tinand-o de mana pe prietena ta si lumea sa se uite insistent, ciudat, sa ai parte de comentarii si poate de un ghiveci in cap.
Vezi si tu ce alegi.
Numai bine.

sunetul vietii spunea...

Ouf,nici nu stiu cum am dat de blogul tau dar ma bucur.Imi este extrem de greu sa recunosc ca imi place o fata.Am aproape 20 de ani si vad o schimbare ciudata in mine,simt cum cad mii de sentimente cand sunt alaturi de fata pe care o plac.Am avut 2 relatii mai serioase cu baietii pe unul l am si iubit.Pot afirma ca inca sunt atrasa de barbati dar de ceva timp ea mi a luat mintile.Nici cand ma trezesc nu pot scapa de imaginea ei.As vrea sa o pot cuceri dar nu ma pricep.Daca ar fi fost vba de un baiat nici nu s ar fi pus problema.Orice sfat e bine venit.kiss

rita spunea...

Salut,

Imi pare rau, nu cred ca sunt persoana potrivita pentru a da sfaturi. In tineretile mele, atunci cand am simtit pentru prima data fluturii in stomac, m-am oprit aici si nu mi-am pus problema cuceririi. Nu s-a intamplat nimic si a fost ok si asa. Mai tarziu, lucrurile au venit de la sine. Personal, nu cred ca am cucerit vreodata pe cineva. Daca ai dat de mine, ai dat si de forum. Inscrie-te si intreba acolo, mai multi oameni, mai multe pareri si idei. Curaj si numai bine. Imi pare rau ca nu te-am putut ajuta.

Anonim spunea...

buna...nu stiu povestea mea incepe de mai mult timp,cred ca sunt atrasa de femei cam de pe la 11 ani,s-a intamplat ca pe la acea varsta sa ma masturbez impreuna cu o fata mai mik cu un an decat mine,am mers la baie cu ea,nu stiu ce naiba am vorbit k nu-mi mai aduc aminte nimic doar imi aduc aminte perfect scena cand eu o masturbam pe ea si ea pe mine,nu stiu ne-am simtit asa de bine impreuna,ne-am si sarutat,dar asta s-a intamplat doar de cateva ori iar dupa aceea ne-a fost rusine sa mai deschidem acest subiect,nu ne-am vazut o perioada buna de vreme si cand ne-am reantalnit nu am vorbit despre nimic si nu s-a mai intamplat nimic intre noi de atunci.Insa eu am avut un iubit la varsta de 19 ani,l-am iubit ff tare,dar dupa o vreme ne-am despartit,,,in vara cand am implinit 20 de ani am cunoscut o fata de care m-am simtit atrasa foarte tare de ea,in fine,ne-am cunoscut,ea avea un iubit cu care avea si relatii sexuale,ma rog tipu era plecat in strainatate pt o vreme,ne-am inteles fff bine ca pritene dar pe masura ce vremea trecea noi ne pupam ff mult pe obraz,ne imbratisam f mult dar asta era reciproc si din partea ei si din partea mea,ajunsesem sa ne spunem te iubesk,,dar ca intre prietene,si pana la un memendat cand eu am inceput sa-i trimit mesaje ca o iubesk mult si k de cand am cunoscut-o pe ea pt mine soarele rasare doar cand o vad pe ea si chestii din astea siropoase,ea imi raspundea si imi spunea ca si ea simte ceva puternic pt mine si cand ne-am intalnit a doua zii din gluma din joaca ne-am sarutat pe buze,iar apoi am inceput sa radem si celalalte prietene ale noastre li s-a parut suspecta iubirea asta a noastra si au inceput sa intervina intre noi si noi am lasat-o mai moale in fata lor,dar intr-o seara m-am apropiat mai mult de ea si i-am spus ceea ce simt pt ea si am intrebat-o ce simte si ea pt mine si mi-a spus ca ceva foarte puternic la fel ce simtise pt prietenul ei dar ca era ceva mai placut si mai prifund si atunci eu i-am spus mai in gluma mai in serios,,,fata cred ca suntem lezbi si ea a inceput sa rada si atunci m-a luat in brate,am vrut sa ne sarutam dar a intrat in scara blocului o alta fata si s-a dus sansa noastra,,,,mai pe la 1 noaptea eu i-am dat mesaj si i=am sp sa coboare sa o vad ca nu mai rezistam fara ea si ea mi-a spus acelasi lucru ca simtea nevoia sa ma vada...si ne atingeam amndoua pe corp dar nu ne-am sarutat si simteam asa o bucurie imensa cand eram langa ea,.simteam ca ma iubeste si ea....si ne-am facut multe poze impreuna si culmea ca semanam cam mult!!!!dar povestea mea nu a mers mai departe pt ca fetele care ne cunosteau au intervenit intre noi si ne-au facut da ne certam....acum cand ne intalnim pe strada si mai vorbim am senzatia ca ink ma iubeste si park vad asta in ochii ei!!nu regret nici-o clipa petrecuta alaturi de ea si cred ca tin si acum l-a ea....a si am uitat sa sp atunci cand ne-am desp am plans foarte mult eu de ea nu stiu nimic dar tot ce stiu e ca a suferit si ea la cateba sapt am stat de vb si mi-a zzz ca si ea a suferit mult!!!!acum am 21 de ani dar faza e ca eu ma simt atrasa si de barbati dar barbari mai in varsta cam 25 40 de ani....stie cineva cam ce s-ar putea intampla cu mine????sa fiu oare hetero????vreau un raspuns va rog

rita spunea...

Ca esti sau nu esti lesbiana o poti spune doar tu si decizia nici macar nu iti va apartine. Simti ceea ce simti si nici nu conteaza in fond daca esti sau nu gay. Conteaza doar sa fii tu fericita. Daca esti atrasa de un barbat e foarte ok, nu o inseli pe cea pe care ai iubit-o. Daca esti atrasa de un barbat mai invarsta sau mai tanar, nu conteaza, la fel cum nu conteaza nici daca esti atrasa de o femeie mai invarsta sau mai tanara.
Sa fii tu fericita, e tot ce conteaza. Daca fericirea o gasesti langa un brabat mai in varsta cu 40 de ani sau daca o gasesti alaturi de o prietena "veche", nu conteaza.
Tu esti tu si lucrurile se vor lamuri in timp. Vei invata despre tine si despre ceilelti si vei intava despre iubire, oricum ar fi ea, hetero sau homo.
Te inteleg, incerc. Esti ok, esti cu noi, indiferent de cum ai fi. Pana cand ne vrei alturi, esti cu noi.
Numai bine.

Oanna spunea...

Ai dreptate Rita cand spui ca numai singura poti sa-ti dai seama...Cea care a scris e tanara si e normal sa fie inca confuza,dar eu care am 26 de ani , nu ar trebui sa-mi dau seama odata!!???

Lovely Angel spunea...

Salutare tuturor...Am citit toate comentariile voastre si,de ce nu,sa postez si eu unul... Am 23 de ani,un baietel de 6 ani,de care eu si Tati lui ne inggijim cu multa dragoste si,am mai avut si doua relatii cu doua fete...prima a durat 3 ani,in care au fost momente FOARTE frumoase dar si grele...am suferit mult din cauza ei,fiindca era( si mai este!!!) foarte lasa,iresponsabila,indiferenta...)am stat si prin spital si...era sa "PLEC" fara ca macar ei sa'i pese...si...a aparut Ea...cu care am avut o relatie de aproape 2 ani...2 ani perfecti....fara ceruti,fara contraziceri(poate ca ea era si ceva mai mare ca mine deci,poate mai cu capul pe umeri)dar...s'a incheiat si de'a de a doua relatie cand Ea a plecat in "Lumea Celor Drepti"...a murit de cancer la san....au fost trairi UNICE...MINUNATE....Pt mine nu conteaza ca ai o relatie cu o femeie sau barbat,cred ca important e sa ai cui sa daruiesti tot ce ai mai bun,sa ai pe cine face sa zambeasca si in fiecare zi sa'i oferi un minim motiv de bucurie,sa se gandeasca ,ca viata e frumoasa si are pt ce trai...Ar fi multe de zis,prea multe,din ce'am trait,ce cred,ce sper,ce'mi doresc dar,stiu ca cel mai bun profesor al vietii e insasi experienta asa ca,va las cu speranta ca veti trai si voi bucuria,iubirea ,linistea si multumirea pe care le'am trait eu si,daca aveti intrebari...raspund cu placere..

Anonim spunea...

am o relatie cu iubita mea de aproximativ 2 ani. am trecut impreuna prin multe, ne iubim foarte mult. am trecut si prin perioade grele, cu violenta poate, cu despartiri, dar niciodata nu am reusit sa stam una fara alta mai mult de o saptamana. e ceva foarte puternic care ne tine impreuna, si o putere inimaginabila de a trece peste toate piedicile care ni se pun in cale. cand am ajuns la discutii despre orientarea sexuala, ea mi-a spus ca nu e lesbiana, ca nu o atrag femeile, ca relatia cu mine pur si simplu exista si este, dar daca ar fi sa se termine, n-ar mai putea iubi o alta femeie. cativa prieteni de-ai nostri ( adica de-ai mei ) stiu de noi doua si ne indragesc foarte mult impreuna. dar eu ma simt singura, ma simt data la o parte pentru felul in care sunt. imi doresc extraordinar de mult sa cunosc pe altcineva ca mine, sa stiu ce simte si cum simte.

Anonim spunea...

Niste intrebari despre trecerea la lesbi...1 Nu ati fost satisfacute pe plan secual de catre barbati? 2 Nu va puteti baza in legatura barbat femeie? 3 Este ceva psihologic cu care te nasti? 4 Povestiti va rog schimbarile mentale ce le parcurgeti... Froid se intreba ce idi doresc femeile... nimeni nu a reusit sa raspunda.

Victoria spunea...

Victoria e un pseudonim, dar prefer sa astept o vreme pana sa imi divulg adevaratul nume. Totusi e vorba de internet si cred ca toate stim despre ce vorbesc defapt. Bun, problema mea este ca incerc de ceva vreme sa cunosc pe cineva de care sa ma indragostesc si cu care sa am o relatie speciala. Dar de fiecare data cand spuneam si eu o varsta, lumea fugea de mine. Treaba asta ma va urmari ceva vreme dar vreau sa se stie ca nu sunt asa mica cum spune varsta mea. Nu e in scopul de a ma lauda dar multa lume mi-a spus ca sunt cu mult mai matura decat trebuie si asta aduce cu sine responsabilitati. E greu, dar n-am dreptul sa ma plang. Dupa cum spuneam, sunt lesbiana din cauza unor experiente neplacute din trecut ( nu detaliez ) si mi-e foarte greu sa gasesc pe cineva care sa ma aprecieze asa cum sunt si la randul meu sa o fac sa se simta cea mai sublima fiinta de pe pamant. Sunt din Satu Mare dar daca ar fi sa fiu cu cineva nu m-ar deranja o relatie la distanta... Eh, si iata, o spun si pe asta, sunt nascuta in '96 din pacate... Ma astept ca multe sa nici nu citeasca mai departe... Dar daca totusi e cineva interesata as fi foarte bucuroasa sa incepem sa vorbim, sa ne cunoastem, sa vedem ce iese... :) ID-ul meu este moonglade_child.. Ca sa stiti cate ceva despre mine inainte: imi place arta, scriu poezii si sunt atenta la detalii, deschisa catre noi experiente. Imi place sa iubesc si sa ofer gesturi marunte si valoroase persoanei care o iubesc... Daca totusi ati citit pana la capat si dupa ce mi-am spus varsta, va multumesc si va astept... :) sa aveti o zi frumoasa

rita spunea...

Salut si bine ai venit pe acest blog.

Nu cred ca e ceea ce cautai, dar de aici poti merge mai departe (ma refer la adesele pe care le gasesti aici), daca e cazul.

O singura precizare, chiar daca esti tanara, trebuie sa intelegi ca oamenii nu "devin" homosexuali din cauza unor "experiente neplacute".
Eu sunt lesbiana pentru ca...sunt lesbiana. Nu m-au dezamagit barbatii, din contra, ma inteleg foarte bine cu ei, dar din punct de vedere sexual nu ma atrag si in plus, daca e sa-mi leg viata de cineva, vreau alaturi de mine o femeie.
Sunt lesbiana pentru ca...sunt lesbiana, intelegi?
Sper sa gasesti ceea ce cauti, ai atata timp in fata!

Anonim spunea...

Buna, eu sincer, nu inteleg de ce atatea griji pe capul vostru cu ce zice lumea. Fetelor, nu sunteti obligate sa dati socoteala nimanui, si nimeni nu va poate obliga sa fiti cu o persoana anume sau sa va placa ceva anume. E dreptul vostru sa iubiti pe cine doriti, pe cine vrea sufletul vostru. Va pup.Apropo, si eu sunt lesbi si ma simt ok, iar colegii ma respecta pt ca ii respect si nu.-i intereseaza de orientarea mea.

Noua si zece spunea...

WOW e de necrezut cate suntem,sincer pana nu de mult ma simteam singura "ciudata" din lume.Ma bucur sa vad ca mai sunt persoane care au trecut prin sentimente contradictorii la fel ca mine.Eu sincer inca sunt in perioada de negare si sunt in aceasta perioada de..mult timp.Nu m-au atras niciodata baietii in mod special,am iubit femei dar fara sa mi se raspunda,si asta m-a terminat emotional.Vreau sa va felicit pe toate ca aveti curajul sa recunoasteti asta,suntem niste femei norocoase pentru ca ne avem una pe alta ,si dupa cum deja stim nu putem trai fara femei cum nici barbatii nu pot.A mea mama deja se ingrijoreaza de ce n-am prieten,pentru ea am incercat ,si am incercat si .. surpriza nimic, absoluut nimic.Incerc sa ma obisnuiesc eu cu ideea ca sa o pot obisnui si pe ea dar imi este ingrozitor de frica.Imi cer scuze ca am aberat atat dar simt nevoia sa ma descarc..Multumiri celei care a postat acest articol,m-a ajutat mult.

rita spunea...

Hali,

Ma bucur mult ca mai trece lumea pe aici si ca e de folos acest blog.
Da, inceputul e greu si.....e greu si dupa aceea, dar e altfel.
Ma refer ca de cand am postat acest "articol" a trecut o groaza de timp si s-au intamplat atatea lucruri bune si mai putin bune.
Intre timp au aflat si parintii ca sunt gay. Spre surprinderea mea, cu mama e ok, chiar ne-a zis ca suntem frumoase, taica-meu in schimb iese din camera cand ma aude vorbind despre Cris ( si asta se intampla de cate ori vorbesc cu ei, eu fiind acum in Spania ).
Nu stiu daca am avut noroc enorm sau doar frica noastra e mai mare, dar eu am "iesit" surprinzator de bine ( ma refer la reactii ).
Va multumesc pentru comentariile lasate si va salut.
Numai bine.

Anonim spunea...

salut,
nu stiu cum am dat de blogul tau, insa mi-a placut ce scrii si imi place ce faci.
ma bucur enorm ca in sfarsit misca ceva in romania, in sensul in care un om reuseste sa aibe o identitate cat de cat adevarata fara sa mai fie judecat ca inainte. observ ca devine din ce in ce mai usor pentru oamenii ca noi sa iubeasca in romania. au aparut cluburi, localuri, asocia accept si multe altele care te ajuta incet incet sa te integrezi.
insa eu am observat o mare problema, noi spre deosebire de altii nu stim sa ne acceptam nici macar intre noi...
sunt lesbiana. ei bine, pot s-o spun, insa cu mare greutate, ce-i drept. am o relatie cu ea de 4 ani, si uite ca am izbutit sa le spun si prietenilor, parintilor si asa mai departe. ne-am mutat impreuna, departe de lume, izolate intr-o tara care accepta casatoriile gay. nu ne vom casatori, insa, niciodata probabil. am avut si am prietene lesbiene, ne stim bine, vorbim intre noi, toata lumea zambeste cand aude de relatia noastra, pare totul frumos. este frumos. insa, evident, atunci cand se rezolv niste dileme, apar altele, nu? eu sunt o fata masculina. nu ma consider de sex masculin si nici nu vreau asta. sunt masculina in gesturi, in mers, poate uneori in mentalitate, sunt masculina din punt de vedere fizic, al corpului. insa nu vreau, nu am vrut niciodata sa fiu asa. vezi tu, problema nu este ca sunt lesbiana. problema este ca sunt masculina. niciodata nu am fost discriminata din punctul de vedere al faptului ca sunt lesbiana, insa mereu am fost discriminata din punctul de vedere al faptului ca sunt masculina. nu am reusit niciodata sa imi rezolv acest complex. iarasi, nu m-am obligat niciodata sa fiu feminina, atata timp cat pur si simplu nu m-am simtit deloc bine. am parul scurt, blugi largi, camasi barbatesti si n-as putea sa ma imbrac altfel... insa niciodata nu m-am comportat ca un barbat, niciodata nu am vrut sa fiu vazuta ca unul. este pur si simplu mersul si imbracamintea mea, si nimic altceva, cred eu. n-am putut, n-am reusit niciodata sa discut acest aspect cu nimeni. si nici nu cred ca am sa pot, e pur si simplu un subiect atat de delicat pentru mine...

Anonim spunea...

salut,
nu stiu cum am dat de blogul tau, insa mi-a placut ce scrii si imi place ce faci.
ma bucur enorm ca in sfarsit misca ceva in romania, in sensul in care un om reuseste sa aibe o identitate cat de cat adevarata fara sa mai fie judecat ca inainte. observ ca devine din ce in ce mai usor pentru oamenii ca noi sa iubeasca in romania. au aparut cluburi, localuri, asocia accept si multe altele care te ajuta incet incet sa te integrezi.
insa eu am observat o mare problema, noi spre deosebire de altii nu stim sa ne acceptam nici macar intre noi...
sunt lesbiana. ei bine, pot s-o spun, insa cu mare greutate, ce-i drept. am o relatie cu ea de 4 ani, si uite ca am izbutit sa le spun si prietenilor, parintilor si asa mai departe. ne-am mutat impreuna, departe de lume, izolate intr-o tara care accepta casatoriile gay. nu ne vom casatori, insa, niciodata probabil. am avut si am prietene lesbiene, ne stim bine, vorbim intre noi, toata lumea zambeste cand aude de relatia noastra, pare totul frumos. este frumos. insa, evident, atunci cand se rezolv niste dileme, apar altele, nu? eu sunt o fata masculina. nu ma consider de sex masculin si nici nu vreau asta. sunt masculina in gesturi, in mers, poate uneori in mentalitate, sunt masculina din punt de vedere fizic, al corpului. insa nu vreau, nu am vrut niciodata sa fiu asa. vezi tu, problema nu este ca sunt lesbiana. problema este ca sunt masculina. niciodata nu am fost discriminata din punctul de vedere al faptului ca sunt lesbiana, insa mereu am fost discriminata din punctul de vedere al faptului ca sunt masculina. nu am reusit niciodata sa imi rezolv acest complex. iarasi, nu m-am obligat niciodata sa fiu feminina, atata timp cat pur si simplu nu m-am simtit deloc bine. am parul scurt, blugi largi, camasi barbatesti si n-as putea sa ma imbrac altfel... insa niciodata nu m-am comportat ca un barbat, niciodata nu am vrut sa fiu vazuta ca unul. este pur si simplu mersul si imbracamintea mea, si nimic altceva, cred eu. n-am putut, n-am reusit niciodata sa discut acest aspect cu nimeni. si nici nu cred ca am sa pot, e pur si simplu un subiect atat de delicat pentru mine...

Nicu spunea...

Servus eu am doar o curiozitate legata de urmatorul lucru: Sunt bisexual pasiv, proaspat atins de impotenta, labagiu dedicat. Ma intreb daca exista in tara asta lesbiene care ar accepta o relatie formala de paravan scoail cu un barbat ca mine. Imi puteti raspunde mai direct pe adresa mea de email nisaaprilie2011@aol.com
Multumesc

Ariana spunea...

Mai Rita, nu stiu daca am inteles eu corect variantele alea ale tale, dar eu am mers cu iubita mea imbratisata pe strada, m-am pupat in toate statiile de metrou si in toate cafenelele din Bucuresti in care am apucat sa intru si m-am chitait in toate parcurile si nu mi-a dat nimeni nici un ghiveci in cap. In schimb, cand umblam eu de una singurica prin Bucarici, am fost saltata de pe strada (dar am reusit sa scap), impinsa in boscheti si asaltata verbal de toti jegosii. Parerea mea sincera este ca daca chiar nu vrei sa fii judecat sau sa nu aiba nimeni nimic impotriva ta vreodata chiar ai decat o varianta: sa te inchizi in casa si sa astepti sa mori.